Părinte-tigru. Un stil de parenting „cu care nu-i de glumit”
Amy Chua, profesor de drept la Yale și mamă a două fete, scrie despre moștenirea ei chineză și despre modul în care aceasta i-a influențat alegerile de părinte. Fiicele ei, Sophia și Louise, nu au avut voie să se uite la televizor sau să se joace pe calculator, să doarmă în altă parte, să ia note mici etc. Chua susține că aceste politici stricte sunt motivul pentru care copiii ei au avut succes la școală și în studiile muzicale și susține că acest tip de parenting este comun în familiile din Asia.
Publicul a avut o reacție puternică la cartea ei. Susținătorii lui Chua consideră că metodele sale de părinți sunt justificate de succesele extraordinare academice și muzicale a fiicelor sale. Criticii lui Chua, pe de altă parte, spun că metodele ei de parenting nu permit dezvoltarea optimă a copiilor.
Părintele – tigru este strict, îi cere copilului să respecte reguli rigide și să aibă rezultate excelente la învățătură. Denumirea vine de la simbolistica tigrului – acesta reprezintă rezistență și putere, inspirând în același timp frică și respect.
Argumente pro: Un mediu strict, cu cereri clare îi motivează pe copii să se auto-depășească. Părintele-tigru pretinde că cere atât de mult de la copilul lui pentru că știe că acesta se va ridica la înălțimea așteptărilor sale.
Argumente contra: Cei care se opun acestui stil afirmă că promovează conformismul în detrimentul creativității. Părinții tigru se folosesc de pedepse pentru a îmbunătăți anumite „zone” ale copilului pe care le consideră deficitare, iar asta poate duce la încredere în sine scăzută și niveluri foarte mari de stres. Mulți dintre ei nu-și lasă copiii să se joace și sunt adepții unui program foarte strict.
Ce părere ai despre acest stil de parenting?
Foto: Guliver/ Thinkstock Sursă: FamilyEducation.com Adaptare: Adina Gruia
