Din primele rânduri aș vrea să vă spun că sunt cea mai norocoasă femeie, soție și mămică.
După o dragoste mare, am avut apoi și bucuria de a afla că vom deveni părinți. Cuvintele sunt prea sărace pentru a vă putea descrie clipele minunate pe care le-am trăit împreună cu soțul meu când am aflat că vom avea un băiețel.
De-abia la ecografia de cinci luni am aflat sexul copilului. Până atunci credeam că va fi feiță. La fiecare ecografie tot întrebam: „Tot fetiță, nu?“. De la trei luni până pe la cinci luni de sarcină, mi s-au dat probabilități care înclinau spre faptul că va fi o fetiță. M-am simțit perfect, a fost o perioadă bună: aveam poftă de mâncare, m-am plimbat, am exagerat un pic cu efortul, am avut doar mici grețuri dimineață, dar nimic mai mult. M-a lăsat să fac ce vreau!
În dimineața de 11 septembrie 2015, pe o ploaie torențială, am ajuns la spital, unde avea să se nască minunea noastră. Totul a decurs foarte bine după operația de cezariană. În timpul intervenției, am fost tot timpul cu zâmbetul pe buze, plină de speranțe și fericire.
S-a auzit mai întâi un scâncet înfundat. Îngrijorată, l-am întrebat pe doctor de ce nu plânge copilul. „Stați așa, că o să plângă!“, mi-a spus. Iar după două secunde, băiețelul s-a pus pe un urlat. Instantaneu, am început și eu să plâng. Plângeam cu spasme, nu puteam să mă mai opresc. Nu credeam că o să am așa o reacție! Nu-mi venea să cred că am născut, că e copilul lânga mine! Mi l-au arătat: era brunețel, cu ochișori mirați și mari, era așa de cald, catifelat…
Era o perioadă foarte aglomerată, cu foarte multe mămici care urmau să nască, așa că a trebuit să mă ridic repede din patul de la terapie intensivă. Am fost prima care s-a ridicat, iar mămicile îmi spuneau că sunt eroină. Îmi doream foarte mult să trec la salon, să îl pot alăpta, să îl țin în brațe, să îl mângâi, să știu că totul este bine! Și totul a fost bine, așa că în următoarea zi am plecat acasă. Și dintr-o casă, practic, goală, deodată a primit suflet.
David a fost și este foarte cuminte. Înainte de a naște, toată lumea îmi spunea că o să avem parte de nopți nedormite, de plânsete, colici, însă nu a fost așa. Colici nu a avut și, în afară de trezitul pentru alăptat, nu am știut ce înseamnă să nu dormi.
Transformarea lui, felul în care deschidea ochii asupra lumii, au fost miraculoase! Cerea multă afecțiune și atenție. Este un băiețel sensibil din punct de vedere emoțional (seamănă cu tati), dar tot timpul cu zâmbetul pe buze. Chiar din primele momente de viață, el a zâmbit tot timpul.
Toată lumea se mira de el, mai ales datorită zâmbetului – pentru că el râde la oricine. Noi ne vedem copilul frumos, ca oricare părinte, dar când mai ne spune asta și altcineva, ni se umple sufletul de bucurie și mândrie!
Diversificarea am început-o la vârsta de șase luni, la recomandarea pediatrului. Iar David papă foarte bine!
Totul a trecut foarte repede! Nici acum nu realizez, în totalitate, ce minune avem. Nu am vrut să fiu o mamă exagerat de protectoare. L-am luat cu mine peste tot. Mă văd ca fiind o mamă deschisă, cu un copil foarte sociabil.
Primul dințisor i-a ieșit de la opt luni, iar acum, la 10 luni, are doi. Vor să iasă mai mulți dințișori, dar mai greu. Deja a început să își ia piciorușele la „purtare“. Încă de la nouă luni vrea să exploreze totul și are tot timpul foarte mare activitate.
Nici nu îmi imaginam genul ăsta de iubire, necondiționată. Ne place uneori să-l privim noaptea, când doarme. E atât de senin, de liniștit! Uneori visează în somn, zâmbește și asta ne luminează viața!
Speram să avem un copil drăgălaș, însa David Alexandru a întrecut orice așteptare! E un copil foarte reușit și sănătos! Mai avem multe de învățat, avem un drum lung de parcurs și sperăm să fie presărat doar de bucurii. Dacă am putea, i-am aduce și luna de pe cer! Viața de părinte nu se compară cu nimic!
De ce Pufies?
Eu mă consider ponderată. Întotdeauna aleg numai ce este foarte bun pentru Daviduț. Scutecul este unul din produsele esențiale, deoarece este un aliat al sănătății, al curățeniei, al libertății de mișcare, al comodității și calității! După lungi căutări, am descoperit Pufies. Îmi place mie pentru că este rafinat, atât în felul care arată, cât și al confortului oferit. Scutecul ideal este cel care asigură bebelușului o piele uscată, sănătoasă și fără iritații, dar și libertate în mișcare. Eu am încredere în Pufies încă de la două luni, iar David are acum10 luni! Mulțumim Pufies!
Urmărește pagina de Facebook Pufies România pentru a vedea cum poți participa la concurs. Iar dacă vrei să afli mai multe despre scutecele Pufies, intră pe pagina de internet.
Foto: PR / KinderStudio
