Arta din grădină: Chaumont sur Loire

Un cocktail savuros cu ingrediente inedite. Un castel de 1000 de ani, o grădină englezească ceva mai tânără, vegetație seculară și lucrări de artă și instalații ultra contemporane mixate și prezentate consumatorului de frumos în forme împrospătate an de an.

Despre Valea Loirei cu castelele și grădinile ei am mai povestit. Cred că am mai spus și despre surprizele de care am avut parte la multe dintre locurile vizitate. De câteva ori am vrut să renunțăm la o vizită sau alta gândind că „am văzut destule castele“ și „oare chiar mai putem vedea ceva nou în grădina asta?“ Mai de fiecare dată a învins curiozitatea și mai niciodată nu ne-a părut rău. La Chaumont sur Loire am ajuns la recomandarea gazdelor noastre, care auzind că ne plac grădinile și iubim arta, ne-au trimis la festivalul internațional care se organizează în fiecare an pe acest domeniu.

După ce am învins cu greu traficul din jurul proprietății și am găsit cu chiu-cu-vai un loc de parcare ne-am îndreptat spre intrare. Când am văzut însă marea de oameni… primul impuls a fost să ne întoarcem din drum. Bine că n-am făcut-o! Primele instalații erau la doi pași. Spirale savante din patison se decupau pe verdele crud. Jocul înălțimilor crea o tridimensionalitate pe care soarele puternic și umbra pe măsură se fugăreau dramatic. Pavilioane de-a stânga și de-a dreapta găzduiau o serie de alte lucrări ale unor artiști din toate colțurile lumii. Am fi putut petrece jumătate de zi admirând, analizând, filosofând, dar noi veniserăm în special pentru grădini. Nu eram neapărat grăbiți, dar intuiam că ne mai așteaptă și alte surprize pe care ne-ar fi părut rău să le „pierdem“, așa că am mers mai departe.

De îndată ce am trecut de primele clădiri anexe, spațiul s-a deschis până spre infinit. Un parc englezesc cu gazon impecabil și arbori seculari, câteva straturi mixte și, undeva în depărtare, un castel cu volume robuste și impunătoare, dar care, de la distanța asta, părea de jucărie. Fermecați de atmosferă, am început să ne plimbăm pe alei minunându-ne de grandoarea unor exemplare fantastice de pin și descoperind lucrări de artă atât de bine integrate în natură și peisaj încât păreau cu adevărat „de acolo“. Unele dintre ele sunt atât de bine „ascunse“, încât trebuia să te uiți de două ori ca să-ți dai seama că sunt puse acolo de mâna omului. Altele, generoase, vizibile, puternice, strigându-și aproape mesajul către trecător. Pe diferite tonalități, în limbaje diferite, cu nuanțe de expresivitate foarte variate invitau toate la meditație și introspecție. Prima ediție a acestei manifestări a avut loc în anul 1992 și de-a lungul timpului a reușit să adune, an de an, artiști de excepție din toată lumea. Am văzut lucrări din Europa, dar și din Rusia, Statele Unite, Canada, Japonia, Corea de Sud sau China. Unele instalații, executate din materiale mai durabile, sunt „perene“ și pot fi admirate câțiva ani consecutiv; altele, cu componență preponderent vegetală, sunt efemere și sezoniere. Fiecare anotimp cu farmecul său! De la sfârșitul lui aprilie și până la începutul lui noiembrie se organizează evenimente speciale gândite spre ilustrarea temei anuale. Petece de grădină, alei, pavilioane întregi sunt dedicate subiectului ales cu mult timp înainte de către comitetul de organizare. 2018 s-a desfășurat sub egida „Grădinile Gândului“ („Jardins de la Penseé“). Anul acesta totul se învârte în jurul Paradisului – „Jardins de Paradis“. Sună incitant și sunt convinsă că se vor expune, din nou, lucrări de excepție.

Text și foto: Corina Dorobanțu

continuarea în Grădina mea de vis nr. 7/2019, pe www.magzter.com