Bani pentru îngrijirea vârstnicilor la domiciliu. Cine poate beneficia de sprijin și unde se depune cererea

Persoanele care își reduc programul de muncă pentru a îngriji acasă un părinte, un bunic, partenerul de viață sau un alt vârstnic dependent pot solicita indemnizația prevăzută de Legea nr. 17/2000.

Sprijinul nu se acordă însă automat oricărei persoane care ajută un vârstnic și nici numai pe baza relației de rudenie. Mecanismul legal este legat de reducerea programului lunar de lucru la jumătate de normă, de evaluarea dependenței sociomedicale a persoanei îngrijite și de încheierea unui contract cu serviciul public de asistență socială.

Cererea se adresează serviciului social din localitatea în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința. În funcție de organizarea administrativă, acesta poate funcționa în cadrul primăriei, al direcției de asistență socială sau al structurii competente de la nivelul sectorului, în București.

Forma actualizată a Legii nr. 17/2000 prevede că îngrijitorul informal al unei persoane vârstnice aflate în dependență sociomedicală poate beneficia de un program redus la jumătate de normă și de o indemnizație plătită în baza contractului încheiat cu serviciul public de asistență socială.

Cine poate primi indemnizația pentru îngrijire vârstnici la domiciliu

Indemnizația este destinată îngrijitorului informal care își asumă responsabilitatea pentru una sau mai multe persoane vârstnice dependente și își reduce programul lunar de muncă la jumătate de normă.

În practică, solicitantul trebuie să dovedească faptul că lucrează cu program redus. Modelul contractului aprobat prin Ordinul nr. 955/2023 include verificarea acestei condiții, iar procedurile locale pot solicita o adeverință de la angajator, precum și actul prin care a fost redus numărul orelor de muncă.

Prin urmare, indemnizația nu trebuie prezentată ca o plată generală pentru orice rudă care ajută ocazional o persoană în vârstă. Sprijinul este legat de:

• existența unui raport de muncă și reducerea programului la jumătate de normă;
• dependența sociomedicală a persoanei vârstnice;
• evaluarea realizată de serviciul social;
• consimțământul persoanei îngrijite;
• stabilirea activităților în planul de îngrijire;
• încheierea contractului cu autoritatea locală.

Un diagnostic medical sau împlinirea unei anumite vârste nu sunt suficiente. Autoritățile analizează câtă autonomie mai are persoana și pentru ce activități zilnice are nevoie de ajutor.

Ce înseamnă îngrijitor informal

Îngrijitorul informal este o persoană necalificată profesional ca îngrijitor, care oferă sprijin unei persoane vârstnice aflate în situația pierderii totale sau parțiale a autonomiei.

Poate fi:

• soțul sau soția;
• fostul soț ori fosta soție;
• partenerul de viață;
• un copil sau un părinte;
• un frate ori o soră;
• o altă rudă;
• un prieten;
• un vecin;
• o altă persoană apropiată.

Relația de rudenie nu este obligatorie. Modelul contractului permite încadrarea inclusiv a unui prieten sau vecin, dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale și persoana vârstnică își exprimă consimțământul.

Există însă și excluderi. Nu poate fi încadrată în această categorie persoana care și-a asumat obligația de întreținere printr-un contract de întreținere încheiat cu vârstnicul. Nu intră în mecanismul indemnizației nici voluntarii care oferă sprijin în baza legislației voluntariatului.

Ce condiții trebuie să îndeplinească persoana vârstnică

Beneficiarul trebuie să fie considerat persoană vârstnică în sensul legii, adică să fi împlinit vârsta de pensionare stabilită prin legislația în vigoare.

În plus, acesta trebuie să se afle într-o situație de dependență sociomedicală. Nevoile sunt stabilite prin anchetă socială și prin grila națională de evaluare a persoanelor vârstnice.

Evaluarea urmărește, printre altele:

• capacitatea de deplasare;
• posibilitatea de a se hrăni și hidrata;
• capacitatea de a se îmbrăca și de a-și asigura igiena;
• orientarea și memoria;
• capacitatea de a face cumpărături;
• pregătirea hranei;
• întreținerea locuinței;
• gestionarea bunurilor și a cheltuielilor;
• riscul de izolare socială;
• existența altor persoane care oferă ajutor;
• condițiile de locuit;
• veniturile și resursele disponibile.

Legea prevede că nevoile persoanelor vârstnice sunt analizate prin anchetă socială, ținându-se cont de starea de sănătate, capacitatea de autogospodărire, condițiile de locuit și veniturile disponibile. Încadrarea în grade de dependență se face prin grila națională de evaluare.

Unde se depune cererea

Cererea trebuie depusă la serviciul public de asistență socială din localitatea în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința.

Instituția poate purta denumiri diferite:

• serviciul de asistență socială din cadrul primăriei;
• direcția de asistență socială;
• direcția generală de asistență socială și protecția copilului, acolo unde aceasta gestionează procedura;
• serviciul competent din cadrul primăriei de sector, în București.

Solicitantul trebuie să precizeze că dorește evaluarea pentru încheierea unui contract de îngrijitor informal în temeiul articolului 13 din Legea nr. 17/2000.

Este recomandat ca solicitarea să fie depusă în scris și să primească număr de înregistrare. Astfel, persoana poate cere un răspuns oficial privind condițiile, actele necesare și soluția autorității.

Procedura poate avea detalii diferite de la o localitate la alta

Cadrul legal este național, însă circuitul administrativ și lista formularelor pot varia în funcție de organizarea fiecărei autorități locale.

De exemplu, procedura publicată de DGASPC Sector 6 solicită cererea îngrijitorului, consimțământul persoanei vârstnice, actele de identitate, fișa sociomedicală, documentele medicale, dovezile privind veniturile și locuința, precum și adeverința angajatorului pentru reducerea programului de lucru.

Acest exemplu nu trebuie preluat automat ca listă valabilă în orice localitate. Solicitantul trebuie să ceară formularul și lista actualizată direct de la primăria sau direcția socială competentă.

Ce documente sunt obligatorii pentru îngrijitor

La încheierea contractului, serviciul public de asistență socială trebuie să solicite trei documente prevăzute expres de lege:

• certificatul de cazier judiciar;
• adeverința medicală care atestă că persoana este aptă pentru activitatea de îngrijire și că nu suferă de boli cronice transmisibile;
• certificatul de integritate comportamentală.

Aceste documente au devenit obligatorii și pentru îngrijitorii informali prin modificările aduse Legii nr. 17/2000.

Pe lângă acestea, dosarul poate include:

• cererea tip;
• actele de identitate ale îngrijitorului și persoanei vârstnice;
• consimțământul beneficiarului sau al reprezentantului legal;
• documentele medicale ale persoanei vârstnice;
• fișa de evaluare sociomedicală;
• documente privind veniturile;
• dovada domiciliului sau a reședinței;
• documente privind situația locativă;
• adeverința de la angajator;
• actul adițional sau decizia privind reducerea programului de lucru;
• documente referitoare la reprezentarea legală, dacă este cazul.

Autoritatea locală poate cere acte suplimentare necesare evaluării, însă trebuie să precizeze scopul și temeiul solicitării.

Cum se face evaluarea

După înregistrarea cererii, serviciul public de asistență socială verifică eligibilitatea persoanei vârstnice și a îngrijitorului informal.

Procedura presupune, în principal:

• analizarea cererii și a documentelor;
• realizarea anchetei sociale;
• evaluarea sociomedicală;
• stabilirea gradului de dependență;
• verificarea consimțământului persoanei vârstnice;
• identificarea celorlalte servicii sau persoane implicate;
• întocmirea planului de intervenție sau de îngrijire;
• emiterea actului administrativ prin care se stabilește dreptul la servicii;
• încheierea contractului;
• monitorizarea periodică a activității îngrijitorului.

Ordinul nr. 955/2023 obligă serviciul social să verifice eligibilitatea beneficiarului, eligibilitatea îngrijitorului, consimțământul persoanei vârstnice și felul în care activitatea informală se completează cu celelalte intervenții prevăzute în plan. Verificarea se face în cadrul anchetei sociale.

Dreptul la servicii sociale este stabilit, pe baza evaluării și a planului de intervenție, prin dispoziția primarului sau, după caz, prin actul directorului serviciului public de asistență socială.

Ce activități poate desfășura îngrijitorul informal

Activitățile sunt stabilite pentru fiecare caz și sunt înscrise în contract și în planul de îngrijire.

Ele pot include:

• pregătirea hranei;
• cumpărarea alimentelor și a produselor necesare;
• activități de menaj și spălătorie;
• ajutor pentru igienă, îmbrăcare și alimentație, în funcție de plan;
• sprijin la deplasarea în interiorul locuinței;
• însoțirea în afara domiciliului;
• facilitarea accesului la servicii și instituții;
• administrarea și gestionarea bunurilor, în limitele mandatului acordat;
• acompanierea și socializarea;
• menținerea legăturii cu familia și comunitatea.

Modelul de contract distinge între activitățile de bază ale vieții zilnice și cele instrumentale, cum sunt cumpărăturile, menajul, însoțirea, gestionarea bunurilor și socializarea.

Îngrijitorul informal nu trebuie să efectueze proceduri medicale rezervate personalului calificat. Consultațiile, administrarea medicală a tratamentelor, îngrijirile medicale și folosirea dispozitivelor medicale se acordă prin serviciile de sănătate competente.

Îngrijitorul poate ajuta persoana să respecte programul stabilit de medic sau poate facilita accesul la tratament, fără să înlocuiască asistentul medical ori medicul.

Ce valoare are indemnizația

Legea nu stabilește în text o sumă fixă în lei. Indemnizația este echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut prevăzut pentru funcția de îngrijitor la domiciliu, gradația 0, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

Indemnizația este supusă regulilor fiscale, astfel că suma netă primită poate fi mai mică decât valoarea brută.

Solicitantul trebuie să ceară autorității locale informații scrise despre:

• valoarea brută folosită la calcul;
• impozitele și contribuțiile aplicate;
• suma netă estimată;
• data de la care începe plata;
• periodicitatea plății;
• contul în care va fi virată indemnizația;
• situațiile în care plata poate fi suspendată sau încetată.

Sumele prezentate în articole mai vechi pot să nu mai fie valabile, deoarece baza salarială se poate modifica.

Cine plătește indemnizația

Indemnizația se plătește din bugetul local, în baza contractului încheiat cu serviciul public de asistență socială.

Autoritățile locale au obligația legală să estimeze numărul îngrijitorilor informali și să prevadă în buget sumele necesare. În completarea banilor locali, legea prevede alocarea de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA, a cel puțin 30% din cuantumul indemnizațiilor.

Prin urmare, lipsa fondurilor nu este prevăzută de lege ca o condiție de eligibilitate a solicitantului.

Autoritatea nu ar trebui să înlocuiască analiza cererii cu un simplu răspuns verbal potrivit căruia „nu sunt bani”. Cererea trebuie înregistrată, evaluată și soluționată printr-un răspuns oficial, cu indicarea temeiului legal.

Fondurile europene nu sunt menționate în articolul 13 ca sursă generală de plată a acestei indemnizații. Sursele expres prevăzute sunt bugetul local și completarea de la bugetul de stat.

Perioada este recunoscută ca vechime în muncă

Legea conține o protecție importantă pentru persoana care își reduce activitatea profesională.

Perioada în care îngrijitorul informal beneficiază de program redus se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă. Dovada se face pe baza adeverinței eliberate de serviciul public de asistență socială.

Această regulă nu înseamnă că îngrijitorul devine angajat al primăriei. El rămâne salariatul angajatorului său, cu program redus, iar raportul cu serviciul social este reglementat prin contractul de îngrijitor informal.

Înainte de semnare, solicitantul trebuie să clarifice:

• cum se modifică programul de lucru;
• ce document trebuie încheiat cu angajatorul;
• care este salariul plătit de angajator pentru jumătatea de normă;
• care este indemnizația acordată de serviciul social;
• cum sunt achitate taxele;
• cine eliberează adeverința privind vechimea;
• ce se întâmplă dacă încetează îngrijirea sau raportul de muncă.

Contractul nu înseamnă angajarea la primărie

Contractul cu serviciul public de asistență socială stabilește activitățile de îngrijire, valoarea indemnizației, durata, obligațiile părților și modul de monitorizare.

El nu este același lucru cu un contract individual de muncă încheiat cu primăria.

Modelul aprobat prin Ordinul nr. 955/2023 cuprinde:

• datele persoanei vârstnice și ale îngrijitorului;
• informațiile rezultate din ancheta socială;
• activitățile asumate;
• cuantumul indemnizației;
• durata contractului;
• programul de îngrijire;
• obligațiile ambelor părți;
• condițiile de modificare și încetare;
• modalitatea de monitorizare.

Contractul poate fi modificat dacă se schimbă starea persoanei vârstnice, programul îngrijitorului sau alte împrejurări care au stat la baza evaluării.

Activitatea îngrijitorului este verificată periodic

Serviciul public de asistență socială are obligația de a efectua controale periodice asupra activității îngrijitorilor care primesc indemnizația.

Îngrijitorul trebuie să comunice orice schimbare privind:

• starea persoanei vârstnice;
• activitățile oferite;
• programul de muncă;
• domiciliul sau reședința;
• existența altor persoane care preiau îngrijirea;
• internarea beneficiarului;
• încetarea nevoii de sprijin;
• decesul persoanei îngrijite.

Autoritățile locale trebuie, de asemenea, să organizeze informare, consiliere și cursuri de pregătire pentru îngrijitorii informali.

Nedeclararea schimbărilor poate conduce la suspendarea ori încetarea contractului și, după caz, la recuperarea sumelor plătite necuvenit.

Ce se întâmplă dacă cererea este respinsă

Persoana trebuie să solicite răspunsul în scris și să verifice motivul concret al respingerii.

Printre motivele posibile se pot afla:

• persoana vârstnică nu a fost încadrată într-o situație eligibilă de dependență sociomedicală;
• îngrijitorul nu a dovedit reducerea programului la jumătate de normă;
• nu există consimțământul persoanei vârstnice sau al reprezentantului său;
• dosarul nu conține documentele obligatorii;
• solicitantul are o obligație asumată prin contract de întreținere;
• activitatea este desfășurată în calitate de voluntar;
• informațiile din cerere nu sunt confirmate de ancheta socială;
• planul individualizat indică o altă formă de sprijin.

Formularea „nu există fonduri” nu trebuie tratată ca un criteriu legal de eligibilitate. Legea obligă autoritatea locală să estimeze necesarul și să prevadă sumele în buget.

Dacă familia consideră că evaluarea este incorectă, poate cere informații despre contestarea actului administrativ sau despre reevaluarea situației.

Ce alte servicii pot fi solicitate

Indemnizația pentru îngrijitorul informal nu este singura formă de îngrijire vârstnici la domiciliu.

În urma evaluării, autoritatea poate recomanda sau organiza:

• servicii profesionale de îngrijire personală la domiciliu;
• ajutor pentru menaj și cumpărături;
• centre de zi;
• servicii de recuperare;
• consiliere socială;
• acompaniere și socializare;
• masă pe roți, acolo unde serviciul există;
• sprijin pentru familie;
• servicii medicale la domiciliu prin sistemul de sănătate;
• găzduire temporară sau îngrijire rezidențială, în situațiile în care sprijinul de acasă nu mai este suficient.

Legea acordă prioritate îngrijirii în comunitate și la domiciliu. Internarea într-un cămin este considerată o măsură excepțională, utilizată în special atunci când persoana are nevoie de îngrijiri ce nu pot fi asigurate acasă, nu se poate gospodări singură, nu are susținători sau nu dispune de locuință și venituri.

Îngrijitorul informal are nevoie, la rândul său, de sprijin

Îngrijirea unei persoane dependente poate presupune efort fizic, lipsă de somn, stres financiar și izolare.

Printre semnele epuizării se pot număra:

• oboseala permanentă;
• iritabilitatea;
• anxietatea;
• dificultățile de concentrare;
• problemele cu somnul;
• neglijarea propriei sănătăți;
• retragerea din relațiile sociale;
• sentimentul că nu mai există timp pentru viața personală.

Solicitarea sprijinului nu înseamnă abandonarea vârstnicului. Familia poate întreba serviciul social și despre consiliere, instruire, centre de zi, intervenții temporare sau alte servicii care reduc presiunea asupra persoanei care oferă îngrijirea.

Ce trebuie să reții despre indemnizația pentru îngrijirea vârstnicilor

Persoana care își reduce programul de muncă la jumătate de normă pentru a acorda îngrijire vârstnici la domiciliu poate solicita indemnizația prevăzută de Legea nr. 17/2000.

Pentru aprobarea sprijinului sunt necesare:

• evaluarea dependenței sociomedicale a persoanei vârstnice;
• ancheta socială;
• consimțământul beneficiarului;
• dovada programului redus la jumătate de normă;
• cazierul judiciar;
• adeverința medicală;
• certificatul de integritate comportamentală;
• planul de îngrijire;
• actul administrativ de acordare a serviciilor;
• contractul cu serviciul public de asistență socială.

Cererea se depune la serviciul social din localitatea persoanei vârstnice, iar lista exactă a actelor trebuie cerută autorității competente.

Indemnizația este plătită din bugetul local, cu completare de la bugetul de stat, și este calculată prin raportare la jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu, gradația 0.

Cel mai important detaliu este că sprijinul nu se acordă automat pentru simplul fapt că o persoană își ajută părintele sau bunicul. El presupune reducerea programului profesional, evaluare oficială, documente și asumarea unor obligații clare prin contract.

Nota redacției: Informațiile din acest articol au fost redactate pe baza formei actualizate a Legii nr. 17/2000 și a Ordinului nr. 955/2023, valabile la data publicării. Indemnizația pentru îngrijitorul informal nu se acordă automat tuturor persoanelor care îngrijesc un vârstnic, ci numai după evaluarea dependenței sociomedicale, reducerea programului de muncă la jumătate de normă și încheierea contractului cu serviciul public de asistență socială. Formularele, documentele administrative suplimentare și circuitul cererii pot varia de la o localitate la alta. Pentru informații aplicabile situației personale, solicitați un răspuns oficial de la primăria sau direcția de asistență socială din localitatea în care persoana vârstnică are domiciliul ori reședința.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.