Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Marina Valmy – Frumusețea, o carieră

Marina Valmy – Frumusețea, o carieră

În 2016, Școala Christine Valmy din București a înplinit 25 de ani de viață. Marina Valmy, fiica fondatoarei și vice-președintele rețelei americane Christine Valmy Inc., a preluat conducerea Școlii din București, decisă să relanseze compania.

O doamnă fermecătoare, cu umor și eleganță înnăscute, Marina Valmy este exemplul cel mai elocvent al fetei care și-a iubit mama necondiționat, care vrea să ducă mai departe (și mai bine) predecesoarei sale. La începutul anilor ’90, când mai toți românii din exil se întorceau măcar pentru o vizită, a venit în România și Christine Valmy cu a ei școală de cosmetică. Privită la început cu neîncredere (ce, noi nu știm să ne dăm cu o cremă sau două pe față?), Christine Valmy a reușit să se impună pe piața românească și să demonstreze că îți poți face o carieră din frumusețe, că poți deveni independentă ajutându-le pe alte femei să fie mai frumoase.

Cum ați ajuns la cosmetică?

După ce am absolvit liceul, aveam în cap tot felul de idei despre viitor, care nu se prea legau de afacerea mamei. Am vrut să mă fac designer de interior.

Dumneavoastră ați aranjat aici?

Nu, mama! De când a venit atunci, în ’90, în România apartamentul e neschimbat. Și vreau să las totul așa cum a vrut ea.

Să revenim la drumul spre cosmetică…

Așadar, după ce mi-a trecut cu designul, pentru că așa erau vremurile în America, mi-a venit ideea să mă duc în India și să mă fac profesoară acolo. Bine că nu m-am dus, îmi spun acum, după ce am văzut India (râde). Dar, să vezi cum se așază lucrurile, am făcut o acnee teribilă. Mama m-a tratat cu tot felul de creme și masaje și mi-a trecut ca prin minune. Până atunci, mi se părea cam frivolă meseria, afacerea ei. De atunci, mi-am schimbat părerea.

Și profesia, înțeleg.

Știți cum e în America. Chiar dacă părinții au o afacere prosperă, copiii sunt puși la treabă începând cu muncile necalificate. Să vadă, pe de o parte, ce înseamnă să muncești cu adevărat. Și să înțeleagă, pe de altă parte, cum merge afacerea, nu numai cum se conduce. Eram deja studentă când mama mi-a dat un job la ea, ca să fac bani de buzunar. Iar eu sunt foarte emotivă. De spaimă să nu greșesc ceva, eram foarte atentă la ce trebuia să fac. Și a început să-mi placă.

Și am început să urmez cursuri de Chimie.

De ce a avut Școala de cosmetică un asemenea succes în America?

În primul rând, pentru că oferă independență. Pentru că a fi cosmetician înseamnă o carieră – și e bine ca o femeie să aibă profesia ei, banii ei, preocupările ei –, dar înseamnă și o anumită libertate, flexibilitate, care te ajută să te ocupi și de familie, și de carieră. Și mai e ceva. O cosmeticiană poate fi de orice vârstă, de orice rasă, pentru că, da-da, clientul nu vede omul, doar simte mâinile și cât de bine fac ele.

Și aici, în România, de ce nu mai este atât de… la modă?

Este încă o Școală foarte bună, care are însă de luptat un pic cu birocrația din România. Și poate cu nepăsarea celor care au condus-o în ultimii ani.

De asta ați ajuns să conduceți afacerea din București.

Da, ăsta a fost proiectul de suflet al mamei. Nu voia cu tot dinadinsul să câștige bani de aici. Voia doar să facă ceva în România, de unde a fost nevoită să plece de tânără. Iar înainte să moară, am fost împreună la Paris și acolo m-a făcut să-i promit că mă voi ocupa să aduc din nou numele Valmy acolo unde merită. De asta sunt acum aici!

Mama m-a învățat trei lucruri foarte importante: bunătatea, era un om care tot timpul încerca să-i ajute pe ceilalți, să păstrez în minte permanent tabloul întreg al unei situații și să iubesc România (așa se face că, deși am părăsit țara la o vârstă foarte fragedă, vorbesc și acum limba română).

Copilărie cu… chimie

Povestea acestei companii începe, am putea spune asta, cu un eșec. Mama a urmat cursurile Facultății de Drept din București, însă, din pricina criteriilor discriminatorii de atunci – era în anii ’50 – nu a fost lăsată să-și ia licența. A urmat o perioadă de depresie, care s-a terminat după ce, la sfatul unui medic din București, a urmat cursurile unei școli de cosmetică. Pe vremea aceea, cosmeticienele își preparau singure cremele, iar ea a făcut o adevărată pasiune pentru asta. Cam asta ar fi, de altfel, povestea copilăriei mele. În timp ce alți copii veneau acasă și găseau bucătăria mirosind îmbietor a mirodenii, eu o găseam pe mama preparând diverse extracte din plante și testând diverse formule cosmetice. Marina Valmy. 

Deschizător de drumuri

Christine Valmy a inaugurat în 1966, la New York, prima școală de cosmetică de pe teritoriul Statelor Unite. La acea vreme, industria cosmetică era atât de concentrată asupra domeniului de coafură, încât îngrijirea pielii nu era predată în școlile de cosmetică. O simplă licență de coafură era suficientă pentru tratarea pielii. La sfârșitul anilor ’70, Christine Valmy a făcut lobby cu succes pentru autorizarea esteticii ca profesie distinctă.  În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale în domeniul educației prin crearea de noi competențe si posibilități de locuri de muncă, Christine Valmy a fost numită de către administrațiile Gerald Ford și Ronald Reagan consul Național pentru Educație Profesională.

Citește și:

 

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr48/01.12.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus