Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Titi Aur: Transformă șoferi în academicieni

Titi Aur: Transformă șoferi în academicieni

Conform statisticilor, cea mai periculoasă îndeletnicire de pe glob este deplasarea cu mașina. Cu toate astea, foarte puțini șoferi tratează acest subiect cu seriozitatea necesară.

Rulează zilele astea la televizor o reclamă în care un șofer de camion, ce a semnat condica ani buni de muncă în Germania, îl învață pe colegul din dreapta cum să fie „civilizat“ ca la nemți: trage de volan cu hotărâre și se bagă abuziv în coloana de mașini care așteaptă să iasă dintr-o parcare. Cam ăsta e spiritul în traficul românesc: dacă nu te bagi, dacă n-ai tupeu, dacă nu tai fața cuiva, n-ai făcut nimic, ai rămas în lumea a treia a șofatului. Asta-i una la mână.

După un top făcut de un producător de sisteme de navigație rutieră, Bucureștiul a fost, în 2014, pe locul întâi în Europa la congestie în trafic și pe locul opt în lume. Asta-i a doua.

La volan, o femeie are mult mai multe de îndurat în trafic decât un bărbat; o spun în cunoștință de cauză. Aia cu „toată lumea te lasă să te strecori pentru că ești femeie“ e legendă, fiindcă gentlemenii au cam dispărut de pe șoselele noastre. Asta-i a treia. Le-am dezbătut pe toate cu Titi Aur, celebrul și multiplul campion de raliuri, pe care l-am vizitat la Școala de Conducere Defensivă și Pilotaj – Academia Titi Aur, o „moșie“ de 12 hectare de la Cocani (Crevedia), lângă București, rezultatul unei investiții de 11 milioane de euro, în urma căreia fostul pilot a rămas cu o datorie de aproape 4 milioane. Dar totul în speranța că va reuși să transforme românul agitat într-un șofer mai calculat.

Să vorbim despre femeia româncă la volan…

Ne ocupăm de instructajul defensiv din 2009 și au trecut prin mâinile noastre peste 30.000 de cursanți, din care, probabil, cel puțin 20% femei. Clienții noștri sunt, în mod special, companiile care-și trimit la noi angajații utilizatori de mașini, în tot felul de funcții. Și nu suntem de acord cu părerea că femeia este mai puțin bună decât bărbatul la volan. Știu că toată lumea se enervează pe femei în trafic. Și pe mine se enervează lumea în trafic când respect regulile de circulație; când mergi corect, românul, care este născut agitat, mai ales când e la volan, se simte foarte important, se enervează pe toată lumea; iar când „toată lumea“ înseamnă o femeie la volan, nervii lui sunt exacerbați. Cine respectă regulile de circulație în România și șofează atent automat este considerat un prost, un incompetent, unul care încurcă traficul. Vă spun cu certitudine: la capitolul abilități, reacție, mod de a stăpâni mașina, femeile sunt perfect egale cu bărbații; atunci când noi le punem în diferite situații-limită la cursuri (și bărbații, și femeile trec prin aceleași teste la noi), reflexul nu este deloc mai bun la bărbați decât la femei; în schimb, femeile sunt mai timide. Pe bărbați îi coborâm de la un anumit nivel de încredere cu picioarele pe pământ, iar femeile vin mult mai neîncrezătoare, mai timide și spun: „Cum să fac eu asta?!“ Așadar, unui procent ridicat din cursanții femei trebuie să le sporim nivelul de încredere.

Ce sfaturi le-ați da femeilor ca să capete încredere în sine la volan?

Nu trebuie să le dau sfaturi. Noi am construit testele practice astfel încât, după o zi de curs, dacă nu devin neapărat șoferi mai buni, în mod sigur cursanții înțeleg ce li se poate întâmpla; plus că devin mai conștienți de ce pot ei. Își fac un fel de autoevaluare individuală, dar și în comparație cu ceilalți cursanți.

Nu poate veni la cursuri oricine își dorește?

Ba da, pentru că avem zile în care facem cursuri cu persoane fizice – din fericire, tot mai multe persoane fizice înțeleg utilitatea cursului. Genul acesta de curs, de conducere defensivă, e o cale de formare profesională permanentă, prevăzută în categoria protecția muncii. Cea mai periculoasă meserie de pe glob este deplasarea cu mașina, condusul, conform statisticilor din toată lumea.

În România și în țările de Est, mai puțin cele civilizate, în această meserie considerată cea mai periculoasă, nu se face niciun fel de protecție a muncii sau de pregătire, de formare profesională permanentă. Adică iei permisul la 18, 20, 30, 40 de ani și nu e suficient. Te învață atât de puține lucruri și se obține permisul de conducere atât de ușor încât, după ce ai terminat școala, nu știi suficiente lucruri ca să te poți deplasa în siguranță. Dar și dacă presupunem că faci o școală de șoferi perfectă – cum există în țările nordice, unde, până când nu înveți să controlezi mașina în derapaj, să faci evitări la limită (în Finlanda, școala de șoferi ține trei ani), nu iei permisul – uiți după o perioadă. Mai mult, se schimbă legislația, specificațiile tehnice ale mașinii, apar sisteme noi, iar dacă nu știi să le folosești, mori.

Cum adică?!

Acum un an, am văzut la televizor o știre despre un Seat care s-a răsturnat într-o apă mică, o băltoacă; mașina a rămas cu roțile în sus, iar cei doi pasageri atârnați în centură au murit înecați cu capul în apa aia mică. N-a știut nimeni să spună de ce. Mașina întreagă, ei fără lovituri, doar înecați. Până prin 2006-2007, centurile de siguranță funcționau clasic: apăsai pe buton și se deschideau. Dar diverse ONG-uri au protestat că oamenii își rup gâtul din cauza centurilor de siguranță. Acestea erau folosite incorect: când mașina rămânea cu roțile în sus și pasagerii erau atârnați în centuri, aceștia se grăbeau, sub influența adrenalinei, să le desfacă; atunci cazi și-ți rupi gâtul. Prin urmare, producătorii de mașini au zis: „Bine, vom face mașinile astfel încât să nu vă mai rupeți gâtul“. Adică, atunci când rămâi răsturnat în mașină, atârnat în centură, degeaba apeși pe buton, că nu se mai deschide. Atunci cum ieși din mașină? În Germania, ca să intri în examenul de conducere auto, începând din 2007, trebuie să treci prin simulatorul de răsturnare (avem și noi aici). În simulator, ți se arată cum ieși din mașina răsturnată: detensionezi centura de siguranță ca să se deschidă. Asta s-a întâmplat cu persoanele din Seat: nu au știut s-o deschidă și s-au înecat. Anul trecut, m-a sunat un domn și mi-a spus: „Vă mulțumesc, datorită dumneavoastră sunt în viață. Dacă nu făceam cursul de conducere defensivă, eram mort“. Se răsturnase cu mașina într-un râuleț de munte, trecea apa prin mașină, a intrat în panică, a apăsat butonul, nu se deschidea centura, a văzut moartea cu ochii și și-a adus aminte ce a învățat la curs: a detensionat centura, aceasta s-a deschis și el a reușit să iasă din mașină.

Cum ajută cursurile de șofat preventiv în traficul din orașe? Din București, de exemplu.

Vă dau un exemplu: Petrom, care are în jur de 10.000 de utilizatori de mașini, a avut, odată cu vârful de accidente din România (în 2008), opt morți și 12 răniți grav în accidente de circulație. Atunci au luat decizia să facă ceva – erau sub proaspăta pălărie a OMV, care venise cu politica asta din afară – și au organizat o licitație pe care întâmplător am câștigat-o eu pe partea de cursuri. În ultimii cinci ani și jumătate, au ajuns de la acest vârf de opt morți la zero decedați, zero răniți. Numărul de accidente de circulație ușoare a scăzut, din alea grave nu au mai avut; au economie de 1,7 milioane de euro pe an la combustibil la același număr de kilometri – întrucât cine conduce în siguranță, atent consumă mult mai puțin, dar nu numai combustibil, ci și pentru întreținerea mașinii. La asigurarea CASCO, au obținut 900.000 de euro reducere – e drept, la o flotă de vreo 7.000 de mașini – și au ajuns la niște economii care au acoperit cu mult costurile cursurilor de prevenție și ale monitorizării; plus că nu mai au morți și răniți în companie. Dacă am lua acest eșantion de 10.000 de oameni și l-am pune în orice mare masă de șoferi din România, putem spune, teoretic: dacă Petrom a putut ca, în cinci ani și jumătate, să nu aibă niciun mort, niciun rănit, hai să zicem, n-am ajunge la zero, dar, oricum, ne-am apropia de statisticile țărilor civilizate.

Mare parte din vina pentru traficul haotic le aparține șoferilor?

Cea mai mare parte.

Nu e vinovată infrastructura?

Ba da, infrastructura e vinovată pentru că e prea bună. Eu am o soluție ca să aducem morții și răniții la zero absolut: trebuie să stricăm toate drumurile, să nu se poată merge cu mai mult de 10 km la oră. Vom face de la București la Ploiești o săptămână, vom schimba 10 cauciucuri și 4 servi­ce-uri, dar sigur nu mai moare nimeni. Pentru că statistica arată jalnic în România: toate drumurile asfaltate, modernizate, lățite au dus la o creștere violentă a accidentelor grave. În țările civilizate, nu se întâmplă asta pentru că acolo, în paralel cu dezvoltarea infrastructurii, înveți omul cum să conducă.

Pe soția dumneavoastră cine a învățat-o să conducă?

Soția mea nu conduce. Înțelege foarte bine fenomenul și a zis: „Eu nu mă simt atât de capabilă să merg cu mașina în condiții speciale“. Fiica mea conduce foarte bine, îi place, a mers și la curse, ginerele este unul dintre instructorii noștri și e foarte bun, dar soția nu conduce. A făcut școala de șoferi și a spus: „Asta nu-i de mine“. Nici măcar n-a dat examenul.

Cât durează cursurile?

Ideal ar fi să dureze câteva ședințe, dar, din motive de timp și bani, am găsit formula de a face cursurile într-o zi, maximum două, de dimineață până la terminarea programului: teorie dimineață, practică după-amiază. Cam 7-8 ore, cu o pauză de masă – tot la noi se ia masa. Asta, pentru un singur nivel. Apoi, după șase luni, un an (depinde de politica companiei), se vine la nivelul următor de curs. Sunt țări precum Italia unde se repetă cursul, se studiază aceleași informații. Doar că la ei un curs costă 270 de euro, la mine – 120. Am fost la o școală de condus preventiv lângă Torino – ei aveau un teren de 3 hectare, eu am aici 12. În toate țările civilizate, este obligatoriu, prin lege, să se urmeze cursuri de conducere defensivă o dată la șase luni, un an, doi ani și la maximum trei ani, în funcție de ce mașină conduci. Firmele sunt obligate să trimită angajații la cursuri de conducere defensivă, iar statul le plătește o jumătate din curs.

Ce finalitate au aceste cursuri din punctul de vedere al certificării?

Cursanții primesc o diplomă onorifică – nu are niciun fel de valoare juridică, dar are valoare juridică în interiorul companiei. De exemplu, obții un post care presupune să ai mașină de serviciu, angajatorul te trimite la mine să-ți fac o evaluare, iar eu le transmit că nu ești în stare să conduci în siguranță. Atunci, dumneavoastră dați compania în judecată că nu mai primiți postul, deși l-ați câștigat. De aceea, am făcut cursuri cu instructorii noștri, am obținut o diplomă de la o autoritate certificată european, ca să am valoare juridică în fața companiei care îmi solicită serviciile, iar compania – în fața dumneavoastră, angajatul.

Dumneavoastră, după atâția ani de raliuri, nu vă plictisiți în trafic?

Nu. Unu: pentru că sunt foarte conștient, înțeleg dinamica mașinii, îmi dau seama ce se poate întâmpla și cât de riscant este să șofezi. Doi: îmi descarc adrenalina la curse. În ultimii ani, nu am participat la raliu; în schimb, mă dau tare cu mașina mai mult decât atunci când participam. Aici, pe circuit, mă descarc, mă joc. Așa nu ajung să fac nebunii pe șosea. Participarea la un raliu este mai puțin periculoasă decât deplasarea oriunde prin țară. La raliu, există probabilitatea să sar cu mașina de pe drum, dar și măsurile de siguranță sunt suficient de bune. Pe când pe șosea nici nu știu când ăla care vine din față scapă volanul și intră în mine, cât oi fi eu de pilot.

De la ce vârstă credeți că ar trebui făcută educația rutieră copiilor?

De la cea mai mică vârstă, când începe să circule într-un fel sau altul cu mașina, de când e nou-născut. Să-l pui în scaunul lui chiar dacă plânge ori nu vrea. Scaunul să fie amplasat corect, iar copilul – legat cu centurile lui. Există părinți mai mult decât inconștienți. De multe ori, îmi vine mie să opresc în trafic. Nu-mi stă bine să fac asta, dar, când văd un copil liber prin mașină, automat îmi imaginez cum e gata să iasă prin parbriz. Părinții nu sunt rău intenționați cu copilul lor, pur și simplu nu știu cât de periculos este să procedeze așa. Copilului trebuie să-i spui mereu, de la cele mai mici vârste: ce faci când traversezi strada, când mergi pe bicicletă, când mergi prin parc. Nu poți să determini un copil în primii ani să aibă un instinct de conservare dezvoltat, dar e musai să-i transmiți cât mai multe. În primul rând, părinții ar trebui să înțeleagă toate astea, dar, cum ei înșiși n-au educație rutieră, riscul este foarte mare pentru copii. Cu cât vom educa mai de jos, din primii ani, cu atât vom ajunge să conștientizăm, să învățăm să ne deplasăm în siguranță.

Vorbe de Aur despre șoferițe

> Știu că toată lumea se enervează pe femei în trafic. Și pe mine se enervează lumea în trafic când respect regulile de circulație.

> La capitolul abilități, reacție, mod de a stăpâni mașina, femeile sunt perfect egale cu bărbații.

> 80% din femei sunt mai timide decât ar trebui să fie la volan și 80% din bărbați sunt mai agresivi sau mai siguri pe ei.

> La volan, un tată e mai dezinvolt și mai puțin atent decât o mamă, fie că are copiii în mașină sau acasă.

Citește și:

Irina Cojar: Vulnerabilitatea, act de curaj

Virgil Ianțu: Ma bucur de lucrurile simple

Andrei Gheorghe: Nu-mi plac raspunsurile, prefer intrebarile

Articol preluat din ediția de noiembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Georgiana Idriceanu

Foto: Radu Vintilescu


Lasă un răspuns

Sus