Cum este să fii femeie în Afganistan sau țara în care nu ți-ai dori să te naști

Probabil unul dintre cele mai grele locuri de pe Pământ în care poți fi femeie astăzi este Afganistan. Nu pentru că femeile afgane ar fi mai fragile decât altele, ci pentru că statul în care trăiesc le-a luat, pas cu pas, aproape toate instrumentele prin care un om își poate construi singur viața: școala, munca, libertatea de mișcare, accesul la justiție, vocea publică și dreptul de a decide pentru sine.

Pentru o fată din Afganistan, copilăria se poate termina înainte să înceapă cu adevărat. După clasa a șasea, adică în jurul vârstei de 12 ani, drumul spre educația formală este blocat. Asta înseamnă că visul de a deveni medic, profesoară, jurnalistă, avocat sau inginer nu este doar greu de atins, ci devine, oficial, interzis. Într-o lume în care fetele din alte țări își aleg liceul, facultatea sau primul job, milioane de fete afgane sunt obligate să rămână acasă și să își privească viitorul restrângându-se.

Drama nu este doar una individuală. Atunci când o generație întreagă de fete este scoasă din școală, o țară întreagă este împinsă înapoi. Pierde viitoare profesoare, asistente, medici, antreprenoare, specialiste, mame educate și femei capabile să își susțină familiile. Pierde exact acea parte a societății care, în multe momente de criză, ține comunitățile în viață.

Educația, primul drept care a fost închis

După revenirea talibanilor la putere, în august 2021, restricțiile impuse femeilor și fetelor au devenit tot mai dure. Una dintre cele mai grave măsuri a fost interzicerea educației secundare și universitare pentru fete și femei. Afganistanul a ajuns astfel să fie singura țară din lume în care educația secundară și cea superioară sunt interzise oficial fetelor și femeilor.

UNESCO a estimat că aproape 2,2 milioane de fete afgane au fost împiedicate să meargă la școală dincolo de ciclul primar. În spatele acestui număr sunt milioane de povești întrerupte: fete care învățau engleză, matematică sau biologie, adolescente care voiau să devină doctorițe, studente care își pregăteau examenele și profesoare care au fost scoase din sistemul care le dădea un rost și o identitate profesională.

A fost cândva accesul la școală…

Efectul este cu atât mai dureros cu cât Afganistanul nu a fost dintotdeauna așa. În secolul XX, mai ales în anumite perioade ale istoriei sale, femeile afgane au avut acces la școală, universitate, locuri de muncă și viață publică. Progresul nu a fost niciodată uniform în toată țara și nu a ajuns în același fel la femeile din mediul rural și la cele din marile orașe, dar a existat.

În anii 1920, regele Amanullah Khan și regina Soraya Tarzi au încurajat educația fetelor și au promovat reforme moderne pentru acea perioadă. În 1921 a fost deschisă una dintre primele școli pentru fete din Kabul, iar regina Soraya a devenit un simbol al ideii că femeile trebuie să participe la viața publică. Mai târziu, Constituția din 1964 a reprezentat un moment important pentru drepturile femeilor, inclusiv pentru participarea lor politică și accesul la educație și profesii.

Kabulul în care femeile mergeau la facultate și lucrau

Pentru multe cititoare de astăzi, imaginile cu femei afgane îmbrăcate modern, mergând la universitate sau lucrând în spitale și instituții publice pot părea aproape ireale. Și totuși, ele fac parte din istoria recentă a Afganistanului. În Kabul, mai ales în anii ’60, ’70 și în anumite medii urbane din anii ’80, femeile puteau fi profesoare, studente, medici, funcționare sau jurnaliste.

Această realitate nu trebuie idealizată. Afganistanul a fost mereu o țară complexă, cu diferențe mari între capitală și zonele rurale, între familiile educate și cele tradiționale, între perioadele de reformă și cele de conflict. Dar tocmai această complexitate face ca prezentul să fie și mai greu de privit. Femeile afgane nu au fost mereu absente din viața publică. Dimpotrivă, au existat perioade în care au construit, au învățat, au predat și au vindecat.

Timpul trece, dar fără a schimba nimic în bine

Ceea ce se întâmplă astăzi arată cât de fragil poate fi progresul. Trecerea timpului nu garantează modernizarea. Faptul că o societate a câștigat anumite drepturi nu înseamnă că ele nu pot fi pierdute. Drepturile nu dispar întotdeauna dintr-o dată. Uneori sunt restrânse prin reguli administrative, prin frică, prin rușinare publică, prin obligația de a cere permisiune, prin controlul hainelor, al vocii, al drumurilor și al corpului.

Acesta este unul dintre cele mai puternice avertismente pe care ni le dă Afganistanul: nicio generație nu moștenește libertatea ca pe un bun garantat pentru totdeauna. Fiecare generație trebuie să înțeleagă ce a primit de la cele dinainte și cât de repede poate pierde dacă nu apără ceea ce părea deja câștigat.

Viața de zi cu zi sub reguli care controlează totul

Astăzi, pentru multe femei afgane, libertatea de mișcare depinde de prezența unui mahram, adică a unui însoțitor bărbat din familie. Această regulă afectează aproape tot: mersul la medic, deplasarea la muncă, accesul la servicii, călătoriile, folosirea transportului public și simpla posibilitate de a ieși din casă fără teamă.

Codurile vestimentare sunt impuse strict, iar nerespectarea lor poate avea consecințe grave. Femeile pot fi oprite, întrebate, intimidate sau reținute pentru felul în care sunt îmbrăcate. În multe cazuri, controlul nu mai vine doar de la autorități, ci și de la comunitate și familie, pentru că bărbații pot fi presați sau responsabilizați pentru comportamentul femeilor din gospodărie.

Nici măcar dreptul la muncă nu este liber

Pe lângă educație și libertatea de mișcare, dreptul la muncă a fost restrâns dramatic. Femeile au fost excluse din numeroase domenii, inclusiv din activități ale organizațiilor neguvernamentale, ale agențiilor ONU sau din instituții publice. În unele zone, accesul lor la serviciile medicale este îngreunat tocmai de aceleași reguli care le limitează deplasarea sau contactul cu bărbații din afara familiei.

Pentru femeile aflate în căsnicii abuzive sau în situații de violență, lucrurile sunt și mai dramatice. Mecanismele instituționale care existau anterior pentru protejarea victimelor violenței de gen au fost demontate sau golite de conținut. Când accesul la justiție devine aproape imposibil, iar femeia depinde economic, social și legal de bărbatul din familie, ieșirea dintr-o relație abuzivă poate deveni aproape de neimaginat.

Când vocea femeii devine un pericol

Unul dintre cele mai apăsătoare aspecte ale situației din Afganistan este încercarea de a șterge femeile din spațiul public. Nu este vorba doar despre interdicția de a merge la școală sau de a lucra. Este vorba despre dispariția treptată a femeilor din presă, din instituții, din stradă, din viața culturală și chiar din sunetul public al unei societăți.

Organizațiile internaționale au semnalat restricții dure asupra presei independente, intimidarea jurnaliștilor, închiderea unor posturi de radio și limitarea accesului femeilor la media. UNESCO a atras atenția că peste 80% dintre femeile care lucrau în presă și-au pierdut locurile de muncă după revenirea talibanilor la putere.

Fără drept și drepturi…

În 2026, Reuters a relatat și despre interzicerea folosirii smartphone-urilor pentru funcționarii publici, inclusiv judecători și angajați ai instituțiilor civile și militare. Măsura nu înseamnă, cel puțin potrivit informațiilor publice disponibile, o interdicție generală pentru toți cetățenii. Totuși, activiștii pentru drepturile omului au avertizat că telefoanele inteligente sunt printre puținele instrumente prin care afganii pot accesa educație, pot documenta abuzuri, pot comunica privat și pot ajunge la informații necenzurate.

Pentru femei, tehnologia poate fi o fereastră spre lume. O lecție online, o conversație cu o profesoară, un mesaj trimis unei prietene, o aplicație prin care pot învăța o limbă străină sau un canal prin care pot cere ajutor pot însemna enorm. Într-o societate în care ușile fizice se închid, controlul asupra comunicării poate deveni încă o formă de izolare.

Nu este doar despre Afganistan

Poate că Afganistanul pare departe. O țară cu o istorie complicată, cu războaie, ocupații, conflicte interne și o cultură diferită de a noastră. Dar lecția lui nu este departe. Dincolo de granițe, religii și contexte politice, Afganistanul arată cât de repede se poate schimba viața femeilor atunci când puterea este concentrată în mâinile celor care nu le mai consideră cetățeni deplini.

Nu este niciodată imposibil ca o societate să se întoarcă la rău. Nu este imposibil ca drepturi considerate firești să fie puse din nou sub semnul întrebării. Nu este imposibil ca libertatea unei femei să devină negociabilă, iar corpul, vocea, școala, munca sau familia ei să fie reglementate de alții.

Femeile din Afganistan și visurile lor

Fiecare generație are datoria să își apere drepturile câștigate greu de cele dinainte. Nu pentru că femeile ar fi lipsite de putere, ci pentru că sistemele care le pot reduce la tăcere sunt adesea construite lent, metodic și cu justificări care par, la început, doar administrative, morale sau tradiționale.

Pentru femeile din Afganistan, viața de zi cu zi nu mai este doar despre visuri amânate. Este despre supraviețuire, despre adaptare, despre găsirea unor forme de libertate acolo unde libertatea a fost interzisă. Este despre mame care încearcă să își protejeze fiicele, despre fete care învață pe ascuns, despre femei care își păstrează vocea chiar și atunci când li se spune să tacă.

Iar pentru restul lumii, Afganistanul rămâne un avertisment dureros: progresul nu merge întotdeauna înainte. Uneori, istoria face pași înapoi. Și atunci, cel mai important lucru este să recunoaștem semnele înainte ca ușile să se închidă complet.

Sursa foto: Profimedia

________________________________________

Pentru cele mai importante articole cu și despre TINE, te așteptăm pe canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro, dar și pe Tik Tok! Acolo vei afla sfaturi și trucuri interesante în exclusivitate, dar și cele mai interesante știri de pe site, direct pe telefonul tău!