Există momente în care anxietatea apare fără avertisment și pare să dea peste cap ritmul unei zile obișnuite. Uneori, explicația este biologică, legată de corp și chimia sa. Alteori, are rădăcini în modul în care gândim, simțim și reacționăm la experiențele noastre. Important de reținut este că aceste stări nu înseamnă că ești prea sensibilă sau că exagerezi. Mintea și corpul comunică constant, iar efectele acestui dialog pot fi mai vizibile decât ne-am dori.
Ce înseamnă anxietatea hormonală
În timpul ciclului menstrual, nivelurile de estrogen și progesteron cresc și scad natural de la o fază la alta. Acești hormoni nu sunt doar pentru reproducere. Ei influențează neurotransmițătorii din creier, cum sunt serotonina și GABA. Serotonina contribuie la starea de bine, iar GABA, un neurotransmițător calmant, ajută la reducerea anxietății și a tensiunii. Fluctuațiile hormonale pot provoca astfel stări de nervozitate, agitație sau anxietate care par inexplicabile.
Aceste stări sunt frecvente în perioada premenstruală sau în perimenopauză, când hormonii se schimbă rapid și imprevizibil. În perimenopauză, de exemplu, scăderea estrogenului poate reduce producția de serotonină, crescând senzația de anxietate. Studiile arată că aproape jumătate dintre femeile aflate în această etapă raportează simptome emoționale, inclusiv anxietate.
Un alt exemplu este tulburarea disforică premenstruală (PMDD), unde modificările hormonale din a doua jumătate a ciclului afectează puternic dispoziția și anxietatea, dincolo de simpla iritabilitate premenstruală.
Simptomele anxietății hormonale se manifestă adesea printr-o senzație de neliniște care pare să apară fără un motiv clar, dar care se amplifică în anumite faze ale ciclului menstrual. Este frecvent ca aceste stări să fie însoțite de bufeuri, palpitații sau transpirații care intensifică senzația de stres și de disconfort, iar tulburările de somn sau iritabilitatea accentuată pot adăuga un plus de tensiune.
Aceste manifestări sunt reale și nu sunt doar în imaginația ta; ele reflectă modul în care corpul reacționează la schimbările hormonale și la fluctuațiile naturale ale estrogenului și progesteronului, evidențiind legătura strânsă dintre chimia organismului și stările noastre emoționale.
Anxietatea psihologică. Când gândurile dictează stările
Anxietatea psihologică nu este legată de hormoni, ci de felul în care mintea noastră gestionează stresul, traumele și grijile zilnice. Ea poate fi constantă pe parcursul lunii sau legată de perioade tensionate, de la serviciu, relații sau situații de incertitudine.
Anxietatea psihologică se manifestă printr-un flux constant de gânduri repetitive sau catastrofice, care ne fac să anticipăm mereu scenarii negative. Această stare de îngrijorare persistentă nu se leagă neapărat de fazele ciclului menstrual și poate fi legată de situații reale sau ipotetice din viața de zi cu zi.
Pe lângă tensiunea mentală, apar adesea dificultăți de concentrare și o sensibilitate crescută la stres, care se poate reflecta și în simptome fizice precum tensiune musculară, palpitații sau senzație de oboseală, dar fără un tipar hormonal clar.
Această formă de anxietate răspunde adesea bine la psihoterapie, tehnici de relaxare și strategii de reglare emoțională.
Cum le diferențiezi
Un prim indiciu vine din observarea tiparului. Dacă anxietatea apare în mod regulat în anumite faze ale ciclului sau în perioadele de dezechilibru hormonal, atunci e posibil să fie influențată biologic.
Dacă anxietatea este constantă, legată de gânduri sau circumstanțe, este, cel mai probabil, psihologică. Uneori, corpul și mintea lucrează împreună, iar combinația celor două tipuri este cea mai frecventă.
Când știi sursa anxietății, poți alege mai eficient strategia de abordare. Pentru anxietatea hormonală, intervențiile medicale, ajustările de stil de viață sau monitorizarea hormonilor pot fi utile. Pentru anxietatea psihologică, terapia, tehnicile de relaxare și sprijinul specializat fac diferența.
