De ce angajații foarte competenți ajung să fie cei mai suprasolicitați la muncă. Explicația fenomenului numit „blestemul competenței”

La începutul carierei, să fii persoana la care apelează toată lumea pare un compliment. În timp, însă, aceeași reputație poate deveni o capcană. Specialiștii spun că oamenii foarte capabili ajung adesea să preia tot mai multe responsabilități, iar așteptările din jurul lor cresc până la un nivel aproape imposibil de susținut.

De ce ajung cei mai buni angajați să ducă cea mai mare povară la muncă

Consultantul în leadership Tami Rosen, a explicat într-un articol publicat în Fast Company, de ce angajații capabili ajung, paradoxal, să suporte cea mai mare presiune la locul de muncă.

Potrivit lui Rosen, fenomenul apare atunci când o persoană demonstrează constant că poate rezolva probleme dificile. În timp, colegii și managerii încep să se bazeze pe acea persoană pentru aproape orice situație complicată. Astfel, apare ceea ce autoarea numește „blestemul competenței”.

Pe scurt, fiecare succes ridică ștacheta pentru următoarea sarcină. Ceea ce la început părea o performanță devine noul standard. Iar atunci când rezultatul nu este perfect, reacțiile pot fi mai critice tocmai pentru că așteptările sunt mai mari.

În aceste condiții, oamenii care pot face cel mai mult ajung adesea să ducă cea mai mare parte din responsabilități.

Cum ajung sarcinile dificile pe biroul acelorași oameni

Rosen povestește că la începutul carierei a primit o sarcină pentru care nu avea pregătirea tehnică necesară, să construiască o bază de date pentru analiza resurselor umane. Deși era recrutor, nu programator, managerul i-a spus pur și simplu să găsească o soluție.

După multe nopți de lucru, a reușit să creeze un sistem funcțional. Totuși, pentru că nu era dezvoltator de software, sistemul nu era perfect. Când au apărut erori, oamenii care inițial lăudaseră inițiativa au început să critice rezultatul.

Experiența a fost, spune Rosen, primul contact real cu capcana competenței. Dacă ar fi refuzat sarcina, ar fi putut părea lipsă de inițiativă. Dar odată ce a acceptat-o, așteptările au devenit aproape imposibil de îndeplinit.

Diferența de reacție: admirație pentru unii, presiune pentru alții

Un alt fenomen frecvent este diferența dintre așteptări. Când o persoană care nu este cunoscută pentru rezolvarea problemelor complexe reușește să rezolve ceva dificil, reacția este adesea entuziasmul, colegii sunt impresionați.

În schimb, atunci când aceeași problemă este rezolvată de cineva recunoscut pentru competență, rezultatul este considerat pur și simplu normal. Nu mai surprinde pe nimeni. În plus, dacă lucrurile nu ies perfect, criticile pot fi mai dure. Așteptările mai ridicate înseamnă automat și presiune mai mare.

De ce oamenilor competenți le este greu să spună „nu”

Mulți profesioniști foarte capabili continuă să accepte sarcini suplimentare din două motive principale. Primul este unul practic. Oamenii care au rezolvat multe probleme în trecut știu că pot găsi soluții și în viitor, așa că reacția lor instinctivă este să intervină.

Al doilea motiv este cultural. În multe organizații, persoanele considerate eficiente devin automat cele care salvează situația. În special femeile ajung adesea să preia sarcini suplimentare sau muncă mai puțin vizibilă, pentru că sunt percepute ca fiind mai dispuse să ajute.

Lecția „salatei”. Cum îți setezi limitele fără să îți dai seama

Rosen povestește și o anecdotă care ilustrează modul în care se stabilesc așteptările. Un antreprenor i-a povestit că iubita lui i-a cerut într-o zi să cumpere o salată. El s-a întors acasă doar cu o căpățână de salată verde. Pentru el era același lucru, dar pentru ea nu.

În acel moment s-a creat un precedent, dacă el aduce doar ingredientul, cineva trebuie să facă restul. Pentru Rosen, exemplul arată că așteptările nu sunt doar impuse, ci și create prin ceea ce livrăm constant. Dacă faci mereu totul, oamenii vor presupune că vei face și data viitoare.

Cum pot evita profesioniștii capcana competenței

Tami Rosen spune că soluția nu este să îți reduci ambiția, ci să fii mai strategic în ceea ce accepți. Înainte de a spune „da”, merită să îți pui câteva întrebări simple:

• Este ceva ce doar eu pot face?
• Este ceva la care pot contribui prin sfaturi, fără să execut eu?
• Este o responsabilitate care ar trebui să aparțină altcuiva?

Uneori, cea mai eficientă strategie este trecerea de la executare la consiliere. În loc să preiei complet o sarcină, poți oferi sprijin persoanei care este responsabilă de ea.

De asemenea, claritatea este esențială. Dacă accepți o sarcină în afara rolului tău principal, este important să fie clar că responsabilitatea trebuie împărțită.

De ce competența rămâne, totuși, un avantaj

Chiar dacă poate deveni o povară, competența rămâne una dintre cele mai valoroase calități ale unui lider. Ea reflectă reziliență, capacitatea de a lua decizii și abilitatea de a naviga situații complicate. Problema apare atunci când această calitate nu este însoțită de limite.

În opinia lui Rosen, performanța reală nu înseamnă să faci cât mai multe lucruri, ci să alegi cu atenție unde îți investești energia. Aceeași idee este susținută și de profesorul Morten T. Hansen, autorul cărții Great at Work, care arată că cei mai capabili angajați tind să facă mai puține lucruri, dar cu o concentrare mult mai mare.