Copiii au intrat pe scena Sălii Palatului în uniforme de pionieri și au cântat „Noi în anul 2000”. Era unul dintre momentele spectacolului susținut de Theo Rose pe 12 noiembrie 2026, dar, odată ajunse pe rețelele sociale, imaginile au fost privite de unii ca o dovadă de nostalgie pentru comunism. Anghel Damian, regizor și soțul artistei, spune că, pentru a înțelege scena, contează nu doar ce purtau copiii când au intrat, ci și ce au făcut apoi cu însemnele de pe uniforme.
Ce spune Anghel Damian că s-a întâmplat pe scenă
În relatarea lui Anghel Damian, apariția copiilor făcea parte dintr-o scenă despre sfârșitul dictaturii. Pe ecrane rulau imagini de la Revoluția din decembrie 1989, însoțite de un text despre victimele comunismului. Personajul care îl întruchipa pe Nicolae Ceaușescu era escortat, iar copiii îmbrăcați în pionieri aruncau însemnele comuniste.
„Era un tablou despre eliberarea de un regim, nu despre celebrarea lui”, a scris regizorul.
Damian a descris „Acorduri ample” ca pe un spectacol de aproximativ două ore, în care muzica a fost însoțită de scene despre abuzurile regimului și despre libertate. În opinia lui, filmarea distribuită online a lăsat pe dinafară tocmai detaliile care dădeau sens costumelor.
Regizorul nu a pretins că privește disputa de la distanță. „O iubesc, o admir și știu cât a muncit pentru spectacolul ăsta”, a scris el despre Theo Rose. A adăugat că nu contestă dreptul publicului de a critica spectacolul, dar consideră că scena trebuie privită în contextul întregii reprezentații.
De ce uniformele au stârnit reacții
Printre cei care au criticat scena s-a numărat Germina Nagâț, cercetătoare și membră a Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Ea a distribuit un fragment pe Facebook și a pus sub semnul întrebării alegerea de a îmbrăca acei copii în uniforme de pionieri. În mesajul citat de Educație Privată, Nagâț a atras atenția asupra rolului acestor simboluri în timpul dictaturii. Era punctul său de vedere, nu o poziție oficială a CNSAS.
Cravata roșie și insigna nu erau simple accesorii ale unei uniforme școlare. Ele arătau că elevii făceau parte din Organizația Pionierilor, prin care regimul îi implica pe copii în activități de educație politică. Însemnele apar în statutul publicat în 1966 în „Scînteia pionierului”. Pentru cei care își amintesc uniforma din anii de școală, imaginea ei pe scenă poate avea o încărcătură pe care publicul mai tânăr nu o resimte în același fel.
Cum a explicat echipa lui Theo Rose alegerea artistică
Reprezentanții artistei au transmis redacției Educație Privată că și-au propus să prezinte muzica românească împreună cu epoca în care aceasta a fost creată. Au explicat că producția vorbea și despre cenzură, despre limitele libertății de exprimare și despre presiunile la care erau supuși artiștii. În programul Sălii Palatului, „Acorduri ample” a fost prezentat ca un spectacol-concert construit în jurul muzicii românești din anii ’50–’80.
Și printre cei care au spus că au fost în sală s-au regăsit perspective diferite. Într-un comentariu preluat de Adevărul, o mamă a povestit că a văzut spectacolul alături de fiica ei adolescentă. „Am plecat de la spectacol plângând”, a scris ea. Pentru mamă, reprezentația a readus în discuție amintiri din propria copilărie. Fiica ei cunoștea acea perioadă doar din ce citise sau învățase. Au privit același spectacol, dar fiecare l-a înțeles prin prisma unei alte experiențe.
Vrei cele mai utile articole direct pe telefon, fără să descarci aplicații inutile? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.

