Esti aici
Femeia.ro > Familie > Când e bună familia

Când e bună familia

Da, familia e celula societăţii. Ştim că de acolo învăţăm, acolo ne educăm, de acolo ne tragem seva cel puţin în primii ani de viaţă.

Dar ce te faci când vorba asta cu celula pare mai degrabă reclamă, când familia devine o piatră legată de picior sau –şi mai rău – pentru că se poate. Şi mi-a venit ideea asta văzând, mai ales în filmele americane, cât de mult este clişeizată familia ca suport, ca ultimul reazem, ca prietenul cel mai bun etc.

Importantă şi în bine, şi în rău

Da, familia este tot ce cunoaştem până la un moment dat. Este locul în care învăţăm ce este lumea şi cum să-i facem faţă. În familie învăţăm ce e bunul-simţ, ce înseamnă responsabilitatea, ce e bine şi ce e rău. Dar tot în familie învăţăm şi cum să rezolvăm problemele, cum să gestionăm conflictele, cum să-i tratăm sau să-i apreciem pe cei din jur. Iar aceste învăţăminte depind, desigur, de felul în care se comportă membrii familiei. Dacă ai crescut într-o familie deschisă, cu reguli, dar şi cu umor, vei fi atent la părerea celor din jur, vei şti să-i apreciezi şi să interacţionezi cu ei. Dacă, dimpotrivă, ai crescut într-o familie strictă, cu reguli de fier, cu spaima de „gura lumii“, vei fi mereu suspicioasă, temătoare, chiar răzbunătoare. Prin urmare, familia este într-adevăr foarte  importantă. Şi în bine, şi în rău.

Cum şi când să faci

Din fericire, de la un moment dat, educaţia familiei interferează cu cea a şcolii, influenţa părinţilor şi bunicilor – cu ca a prietenilor, iubiţilor, colegilor. Şi se întâmplă dintr-odată ca familia să devină pentru tine povară. Uneori, pentru că-ţi dai seama că te-a transformat într-un mic monstru temător, suspicios, lipsit de… coarda fericirii. Alteori, pentru că te simţi prea dependentă de părerea celor din familie, că-i simţi drept public critic la orice a-i face, de la dragoste la carieră, de la mămăligă la şcoala copilului. Şi-atunci, în loc să te bucuri de întâlnirile în familie, găseşti tot felul de pretexte de scuză. Şi din nou te încearcă invidia pe prietena care are o familie minunată: mereu acolo când are nevoie de sprijin, niciodată făcând presiuni, nici impunându-şi părerea. Dacă părinților li se pare că ar avea o soluţie mai bună decât a fiicei lor, încearcă să-i aducă argumente cu duhul blândeţii. Din păcate, nu se poate spune că ai putea să-i mai înveţi ceva… Dar poți să eviţi vizitele prea dese (în niciun caz convieţuirea nu este recomandată!), poți chiar să aranjezi un grătar cu familia ta şi a prietenei. Poate, cine ştie, ai tăi pricep ceva. Ideal ar fi să te rupi, să ai grijă de noua ta familie şi de părerile ei, să încerci să nu faci greşelile părinților.

Există familie perfectă?

Nu, evident că nu! Există însă familii deschise, luminoase şi familii închise, înnegurate. Cu cât scrâşnetul din dinţi e mai la-ndemână decât zâmbetul, cu atât mai grea va fi despărţirea, ruperea de familie. Pentru că tu te vei simţi vinovată, iar ei – victime. Dar pasul trebuie făcut, măcar pentru proprii tăi copii, dacă nu pentru viaţa ta.

Ce mai învăţăm în familie

În afară de reguli de comportament, dragostea pentru învăţătură sau, dimpotrivă, pentru un trai lejer, fără complicații, din familie căpătăm şi „obişnuinţe“ mai periculoase:

♣ fobiile – copilul se naşte, conform specialiştilor, cu frica de întuneric, cu cea de străini; restul fricilor, fobiilor, precum teama de insecte, de înălţime, de singurătate, vin din familie, din ceea ce învăţăm de la părinţi şi bunici;

♣ atacurile de panică – da, sunt determinate de biologia noastră, dar şi interacţiunea cu familia în prima copilărie are o influenţă puternică;

♣ anxietatea – la fel, o familie strictă, cu percepte rigide poate sta la originea anxietăţii de mai târziu.

Citește și:

Regulile familiei ideale

O familie pentru cei fara

Ioana si Lucian Mandruta: O familie pe val

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.5/05.02.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus