Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Copilul tau se descurca la scoala?

Copilul tau se descurca la scoala?

Copilul tau se descurca la scoala? – Primele luni de scoala sunt o perioada dificila și pentru copii, și pentru părinți: dupa ce începe școala și odată cu ea programul devine mai strict, timpul liber mai puțin, responsabilitățile mai multe și mai mari. Nu toți elevii acceptă la fel de ușor aceste schimbări, iar unii pot avea dificultăți serioase de adaptare și de învățare. Cătălina Răducanu, psiholog clinician și consilier pentru dezvoltare personală (CRON-Phoenix – www.cron-phoenix.ro) ne-a ajutat cu câteva sfaturi.

Unii copii acceptă schimbarea cu bucurie, alții cu plâns și nemulțumiri, mai ales dacă vorbim de primul an de școală. Cum le putem face adaptarea mai ușoară?

Primele luni de scoala sunt dificile pentru majoritatea copiilor, indiferent de anul de studiu pe care îl încep, pentru că vin după o perioadă lungă de vacanță, în care regulile și programul au fost, cu siguranță, alterate. Este cu atât mai dificil pentru copiii care trec dintr-un ciclu de învățământ în altul, pentru că ei percep o presiune suplimentară de a face față cu brio tuturor schimbărilor.

Cel mai greu este, însă, pentru copiii care merg la clasa 0, cei care acum încep cu adevărat școala, pentru că schimbă instituția, cadrul didactic și chiar colegii. Pentru a limita perioada de proteste este bine să îi pregătim pe copii din timp și să le povestim despre schimbările ce urmează să aibă loc în viața lor, să le reglăm programul de somn, să îi implicăm la toate pregătirile, cumpăratul rechizitelor etc.

Cum e indicat să reacționăm la proteste?

Dacă ne confruntăm cu proteste și plâns (în cazul celor mici), soluția stă în comunicarea, conectarea și empatizare cu cel mic. Trebuie să vorbim cu ei atât înainte de școală, cât și după ce ajung acasă și să le dăm oportunitatea să ne povestească despre ziua lor, dar, în același timp, să își elibereze frustrările acumulate peste zi, subliniind că îi înțelegem că le este greu și să-i încurajăm să exprime orice stare diferită sau grea.

În cazul copiilor timizi, anxioși, cum ne dăm seama că au o problemă serioasă de adaptare și cum îi ajutăm?

Anxietatea la copii poate fi provocată de o multitudine de factori cărora aceștia nu știu cum să le facă față. Poate fi cauzată fie de un eveniment nefericit din mediul familial, fie de schimbări bruște și succesive în mediul școlar sau chiar de un mediu școlar competitiv și solicitant ori de așteptări și presiuni prea mari din partea familiei în privința performanțelor școlare. Atunci când copilul se confruntă cu anxietate în corelație cu școala, acesta va uita răspunsurile sau nu va participa la lecție, deși știe răspunsurile, nu va povesti cu ușurință despre școală părinților, nu va termina sarcinile școlare etc. Alte manifestări ale anxietății: copilul își pierde apetitul, doarme mai prost, nu se implică în activități distractive cu ceilalți copii cu ușurință.

De asemenea, unii copii somatizează anxietatea în alte tipuri de manifestări, precum posturi incorecte – aceștia pot începe să meargă pe vârfuri, pot să stea cocoșați – sau pot avea dureri închipuite (mai ales de burtă).

Dacă micuțul nu se descurcă bine la școală, ia note mici, nu ține pasul cu ceilalți, de unde știm dacă este vorba de un copil neatent/leneș sau de ceva mai serios, de o tulburare de învățare, de exemplu?

Este, în general, dificil de pus un diagnostic clar în cazul unei tulburări de învățare, în principal din cauza faptului că nu există o listă clară de simptome care să se aplice la fiecare copil. De multe ori, copilul care suferă de o tulburare specifică de învățare este catalogat greșit de către cadrele didactice ca fiind neatent, dezinteresat, leneș, delăsător, mărind astfel timpul de diagnosticare. O altă explicație este că deseori copiii încearcă să își ascundă problema. Prin urmare, în multe cazuri nu se observă nimic ieșit din comun, în afara deselor dificultăți cu temele pentru acasă și lipsa, în general, a entuziasmului pentru școală.

Tulburările de învățare au vreo legătură cu inteligența?

Este foate important să înțelegem că tulburările specifice de învățare nu au legătură nici cu nivelul de IQ, nici cu deficiențe de auz, văz, nici cu nivelul cultural al copilului. Este însă foarte probabil ca un copil care suferă de o tulburare de neurodezvoltare (autism, ADHD etc.) să se confrunte și cu una-două tulburări specifice de învățare.

După o diagnosticare corectă, care se face cu ajutorul unor teste specifice și a unor evaluări psihologice, copiii pot fi îndrumați fie către psihoterapie, fie către terapii precum logopedie sau altele.

Atunci când există, care sunt semnele că un copil poate suferi de o tulburare specifică de învățare?

Persoanele ce suferă de o tulburare de învățare au în general dificultăți la scris (disgrafie), citit (dislexie), operații matematice (discalculie), pronunță incorect unele litere (dislalie), receptează greșit unele îndrumări sau instrucțiuni.

Cele mai dese semne că un copil ar putea suferi de o tulburare specifică de învățare sunt:

  • lipsa de entuziasm pentru orice activitate legată de scris sau citit
  • probleme cu memorarea unor lucruri aparent simple
  • un ritm mai lent în efectuarea de diverse activități, comparativ cu alți copii de vârste similare
  • probleme cu menținerea concentrării pe parcursul unei activități
  • comportamentul imatur, ca al unui copil mai mic decât vârsta sa
  • trecerea de la o activitate la alta fără a finaliza sarcinile
  • lipsa de atenție la detalii sau, dimpotrivă, o atenție exagerată pentru detalii
  • dificultăți în interacțiunea cu alții.

Astfel, dacă observați oricare dintre simptomele de mai sus, contactați un psiholog specializat în astfel de afecțiuni, care va efectua o serie de teste și examinări pentru a ajunge la un diagnostic clar.

♥ Între școală și activități extrașcolare trebuie să existe o pauză de câteva ore fie de somn, fie de relaxare sau joacă.

Indiferent de rezultatele obținute la învățătură, este o idee bună să implicăm copiii în activități extrașcolare diverse: meditații la limbi străine, sport, pictură? Când devine prea mult pentru ei și ajungem să le facem un deserviciu, în loc să îi ajutăm?

Dacă vorbim de exersarea acelorași activități cu cele de la școală (limbi străine, matematică, română etc.) și dacă acestea sunt prea multe, este posibil să ne confruntăm cu epuizarea copilului sau cu refuzul acestuia de a mai coopera sau de a mai performa. Dacă vorbim de activități în afara programului de școală, dar care îl pasionează pe copil sau îl dezvoltă din alte puncte de vedere (dans, înot, fotbal, teatru etc.), atunci efectele vor fi benefice și pe termen lung. Recomand să fim receptivi la solicitările copiilor noștri, să-i înțelegem și să nu le încărcăm programul de zi cu zi cu prea multe activități.

Cum ar trebui să arate programul de somn la copii?

Somnul este extrem de important pentru refacerea cerebrală și pentru sănătatea mintală și fizică a copilului. Până spre vârsta de cinci ani, majoritatea copiilor au nevoie de cel puțin 8-9 ore de somn noaptea și aproximativ 1 oră de somn la prânz. Bineînțeles că sunt și excepții, sunt copii care renunță devreme la somnul de prânz și totul este în regulă cu ei. Problema este de a regla ora de culcare de seară, care trebuie să fie fixă și cât mai apropiată de ora 21-22.

♥ Se estimează că tulburările de învățare afectează aproximativ un copil din 10.

NU UITAȚI CĂ CEA MAI BUNĂ METODĂ DE A DEZVOLTA AUTONOMIE ESTE JOCUL ȘI DE ACEEA N-AR FI RĂU CA ȘI ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE SĂ SE DESFĂȘOARE TOT SUB FORMĂ DE JOC. COPIII AU NEVOIE DE ECHILIBRU ÎNTRE ACTIVITĂȚI ȘCOLARE, ODIHNĂ, JOC, RELAXARE ȘI TIMP DE CONECTARE CU PĂRINȚII.

Citeste si:

Articol preluat din revista Sanatatea de Azi
Text: Andreea Cohuț
Sursa foto: pexels.com

 

Comments

comments

Lasă un răspuns