Esti aici
Femeia.ro > Featured Homepage > Jesús del Cerro: spaniolul care regizează filme în România, crede în artă și emoție!

Jesús del Cerro: spaniolul care regizează filme în România, crede în artă și emoție!

jesus del cerro

Lumea îl cunoaște mai mult drept regizorul celebrului serial Vlad de la ProTV. Este scenarist, regizor și producător. A regizat vreo 15 filme pentru cinematograf și televiziune, multe dintre ele în România și de curând și-a lansat aici prima carte, o colecție de articole publicate inițial în co-tidianul El Dia, practic jurnalul lui între 2015 și 2017. Primii lui cititori au fost chiar actorii din Vlad, respectiv Anghel Damian și Olimpia Melinte, care au fost fascinați de lectură și au insistat pentru publicarea cărții în română. Le mulțumim cu această ocazie!

O întâlnire fantastică

jesus del cerroTerasă, multă lume, prieteni, boemă, veselie. La început de septembrie pandemic, lansarea cărții lui Jesús a fost un vital moment de entuziasm artistic, am savurat fiecare clipă, dar întâmplarea a făcut să plec fără carte.

Organizatorii au promis că mi-o trimit… oare și-au imaginat ei ce-am simțit când, în locul obișnuitului curier, la poartă mi-a apărut chiar Jesús, care „avea drum pe aco-lo“??? M-a îndemnat să citesc cartea și să facem interviul numai dacă îmi place. Am găsit momentul, am citit cartea fără să mă opresc, deoarece e scrisă exact ca un serial palpitant și… mulțumesc, Jesús, hai să povestim!

„Arta e emoție și emoția e viață“

Așa mi-a spus Jesús și mi s-a părut cea mai potrivită deviză! Jesús del Cerro s-a născut la Madrid în 1969 și a locuit în Texas, la Miami, la Buenos Aires, în Kenia, la București, în Puerto Rico și la Madrid. A predat film și a continuă să realizeze filme. Ultimul său film „Miami Bici“ a fost lansat în cinematograf la sfârșit de februarie 2020 și în mai puțin de 3 săptămâni a devenit cel mai de succes film românesc din istorie, din perspectiva box office.

Însă citind cartea lui Jesús, am fost foarte impresionată de capitolul despre documentarul realizat la noi cu titlul Însărcinată în România. Respectiv am înțeles mai multe despre strădania regi-zorului de a potrivi istoriile astfel încât ele să-și dovedească intrinseca lor coerență și pentru a contura și apoi amplifica mesajul final, de a obține un maximum de emoție și un maximum de informație într-un interval minim de timp. L-am întrebat cum procedează și mi-a spus că-și urmează mereu intuiția: „Dacă îți urmezi intuiția și faci o greșeală, înveți din ea, dar dacă nu-ți urmezi intuiția și faci o greșeală atunci nu vei învăța nimic pentur că nu știi ce s-ar fi întâmplat dacă ți-ai fi urmat intuiția. Ca urmare faci două greșeli…“

Un drumeț

Jesús este un călător pasionat, dar după ce îl auzi vorbind și-l citești, ai spune că e mai degrabă un drumeț. Se vede cum iubește emoția purificatoare de a străbate distanțele pe jos, de a ajunge de-parte prin forțele proprii, prin integrarea în natură, fără scurtături și artificii, în ploaie și arșiță. Aceste drumuri devin astfel adevărate revelații.

Într-unul dintre cele mai vibrate capitole ale cărții Jesús povestește despre incredibila sa drumeție în Tibet. „Dacă până și vârful Annapurna poate fi cucerit de ce n-ar putea fi și fericirea? Totul poate fi cucerit, cu putere și tenacitate, trebuie doar să-ți dorești. Asta am și făcut acolo sus, în timp ce culegeam niște flori pe care să i le ofer mamei. Cum Cecilia, mama mea, nu era cu mine în Nepal, pusesem florile în cartea pe care o citeam“. Așa de accesibilă să fie fericirea? Am între-bat și apoi i-am dat dreptate lui Jesús. „Prima problemă apare când facem din visele noastre așteptări sau scopuri. Dacă nu ne atingem visele, ne putem gândi la ele cu un zâmbet, dar neîmplinirea așteptărilor e sursă de nefericire. Nu asta e sensul! Este foarte important ce ne spun visele noastre. Dacă le urmăm, chiar dacă nu ni se împlinesc încă, noi totuși vom putea fi fericiți pentru că facem ceea ce vrem.“

Emoția

„Cred că viața trebuie să fie plină de emoții în tot ceea ce facem“ spune în carte Jesús, citându-l pe unul dintre preferații lui, Clint Eastwood. Și mai mult: „Nu trebuie să ne luăm în serios excesiv, tocmai pentru a ne păstra iluziile.“ Totuși vedem numeroase filme care par a se depărta de acest deziderat, mulți regizori români par a fi uitat de emoția care ține spectatorul viu și prezent în acțiunea filmului. „Desigur că artistul are toată libertatea“, spune Jesús, continuând: „Pentru spectatorii sunt foarte importantți, eu fac filmele și scriu pentru ei. Cred că trebuie să ne gândim mai mult la cel care vor primi opera noastră.“

Citește și: 5 filme de Ingmar Bergman pe care niciun cinefil nu le poate rata

Cartea

Am citit dintr-o suflare cartea lui Jesús „Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume“ – are un ritm excelent al acțiunii, este ca un film bun. Jesús mi-a povestit că în izolare a scris un ro-man polițist – își dorea de mult să scrie, dar nu găsea timpul. „E un paradox: am avut timp să scriu pentru că o pandemie a oprit lumea. Cine-ar fi crezut??? Viața e chiar ca unul din-tre cele mai bune filme: nu știi ce întorsături urmează!“ Cât despre metehnele oamenilor, crede că nu se vor da bătute, cu una cu două. „Pandemia va crește tendința consumeristă. O să credem că avem acum nevoi noi și e vom rezolva cu soluții vechi – respectiv vom cumpăra mai multe lucruri!“

„Continuă să alergi!“

jesus interviu
Alături de Olimpia Melinte și Anghel Damian, la lansarea cărții sale Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume, despre care Anghel spune cu umor că este „cea mai motivațională carte care nu-și propune să fie motivațională“.

Maratonul e și el un soi de călătorie, o experiență foarte personală. Jesús povestește în detaliu despre cei 42 de km ai Maratonului de la New York alergați prin ceață și ploaie rece. Ca maratonistă, n-am putut să nu rezonez, ba chiar i-am mărturisit cum unele lucruri mi-au părut așa de cunoscute ca și cum le-aș fi scris eu!

„Suntem la kilometrul 35; de la 33 alerg singur. Continuă să plouă și dacă m-ar observa un arbitru de box ar arunca prosopul, ar da peste un tip pe jumătate amețit care-și tot repetă: Continuă să alergi. N-aș putea spune ce era în jur, dacă exista muzică sau dacă ne încurajau mulțimile. Toată energia mea (puțină) o păstram pentru alergare și pentru a-mi convinge mintea că nu ne puteam opri sub niciun pretext; în schimb îmi amintesc de urcușuri, unul după altul, și de durere.“ L-am întrebat pe Jesús cum ar fi să facă un film despre asta și mi-a spus că ar fi un film foarte greu de făcut. O carte descrie mai bine lumea internă gândurile, fricile, îndoiala din suflet în astfe de mo-mente. „Filmul este mai potrivit pentru triumful de la finiș“ continuă el. „Finalul ideal al unui film este cel care te poate face să crezi că putem construi o lume mai bună!“

Chestionar fulger

Regizorii preferați?

Clint Eastwood, Peter Weir, dar și clasici cum sunt Frank Capra, Alfred Hitchcock, Billy Wilder

Scriitori preferați?

Prea mulți de numit, o să numesc numai pe ultimii citiți: Henning Mankell, Paul Auster, Alessandro Baricco, Andrea Camilleri

Ce film recomanzi unui student la arta cinematografică?

Documentarul Lost in la Mancha, care arată cum a început Terry Gilliam filmul The man who killed Don Quixote și după un milion de probleme nu l-a putut finaliza. „Este o lecție perfectă despre cât de complicat poate fi să faci un film și mai ales despre cum Terry Gilliam nu și-a pierdut o clipă zâmbetul“. În treacăt fie spus, și-a terminat până la urmă filmul, 19 ani mai târziu, un exemplu bun despre cum visele sunt aici ca să le urmăm.

Ce carte recomanzi unui student la arta cinematografică?

Cartea lui Willian Goldman, scenarist cu două Oscaruri: Adventures in the screen Trade: A personal view of Hollywood and Screenwriting.

Citește și: Povestea din spatele poveștilor

 

Articol realizat de Roxana Melnicu

Sursă foto: ProTV

Comments

comments

Lasă un răspuns