Esti aici
Femeia.ro > Gastronomie > Fotografia: artă culinară și aventură. Interviu cu Diana Popescu

Fotografia: artă culinară și aventură. Interviu cu Diana Popescu

diana popescu foto

Arta Dianei Popescu revelează ce are cotidianul mai misterios și mai atrăgător. Fotografiile sale scot mâncarea din banal și cotidian și o duc în sfera artei, revelându-ne lumea altfel și atrăgându-ne atenția că frumusețea și spiritualitatea ne înconjoară, trebuie numai să fim atenți la ele, să știm să le vedem.

Cititoare fidelă, călătoare înfocată și corespondentă la Cărticica Practică încă din 2016, Diana ne-a uimit cu relatările ei de pe meleaguri străine și cu pasiunea ei de a recrea acasă preparatele pe care le adorase în excursii. Am început să-i urmăresc constant pagina de instagram și blogul și la un moment dat am constatat schimbări radicale: realizările ei deveniseră manifest artă!

Am descoperit la ea un unghi de vedere care transfigura cotidianul. Fiecare fotografie devenea prilej de uimire – singurul moment care nu m-a uimit a fost cel în care am aflat că a obținut deja rezultate excepționale la nivel internațional!

diana popescu foto 1
În general, pentru pregătirea și fotografierea unui preparat, Diana are nevoie de 4-5 ore. A avut însă și fotografii la care a lucrat mai multe zile. „Pornesc cu o idee clară în ceea ce privește imaginea finală, dar sunt și situații în care fac modificări”.

Știu despre tine că ai cu totul altă profesie… cum ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie și cum o practici acum?

Am descoperit fotografia în timpul călătoriilor. M-am hotărât să urmez și un curs de fotografie – ocazie cu care a crescut în mine și dorința de a face mai des fotografii și chiar nu aș fi putut călători atât de mult încât să-mi satisfac această dorință. O vreme am fost în căutare. Am experimentat fotografia macro, de natură, de stradă și chiar abstractă, însă nu m-am regăsit pe deplin.

Apoi, în timpul unei vacanțe în Asia, am urmat un curs de gătit și, când m-am întors acasă, am început să pregătesc rețetele învățate la curs. Le-am fotografiat în bucătăria mea, cu decorurile pe care le aveam la îndemână. Mă simțeam încă în vacanță și mi-am dat seama că dorul după locuri și experiențe poate fi alinat și cu o mâncare gustoasă de pe acele meleaguri. Astfel mi se părea că vacanțele mele țineau un an întreg: câteva săptămâni de călătorie efectivă, iar restul anului, la mine în bucătărie, experimentând preparate culinare din locul respectiv și aprofundând cultura și obiceiurile culinare ale țării, astfel încât fotografiile realizate să fie consistente, corecte și actuale.

Ce face diferența între un fotograf amator și unul profesionist? Ai studiat, ai făcut cursuri de fotografie?

Se presupune că un fotograf amator este cel care face fotografii din pasiune, în timp ce un fotograf profesionist își câștigă existența din fotografie. Știu însă mulți pasionați de fotografie care își valorifică imaginile, chiar dacă nu câștigă exclusiv din acestea. Acum, cu ajutorul unui aparat de fotografiat mai bun sau chiar cu un telefon mai performant, se pot realiza imagini care să fie apreciate. Mulți consideră că pentru a-și pune în valoare talentul nu este nevoie să urmeze un curs clasic de fotografie; există destui fotografi autodidacți iar resursele de învățare on-line sunt numeroase.

Eu am urmat un curs de tehnică fotografică la Școala de Fotografie „Freelancer” –  cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. M-am întors după mai mulți ani la aceeași școală și am urmat și cursul de artă fotografică. Cred că acela a fost momentul-cheie în care am început să-mi definesc un stil propriu și să înțeleg mai bine ce anume vreau să fac în fotografie. Iar faptul că în continuare fac fotografie aș zice că se datorează acestor cursuri.

foto culinar 2
Ceea ce pregătesc nu este doar pentru a fi fotografiat, ci și consumat. Fac schițe când mă gândesc la un preparat, dar nu am timp să realizez fotografia imediat. Și atunci când vreau să realizez o fotografie cu un preparat mai complex, cum a fost tarta cu brânză pe care am decorat-o cu un model tradițional din 128 de pătrățele de ardei roșu; trebuia să calculez așezarea fiecăreia, conform modelului geometric. Impactul vizual crează așteptări, iar gustul nu ar trebui să dezamăgească.

Citește și: Prăjitură cu brânză dulce fără aluat

Ai urmat cursuri de artă culinară?

Nu. La noi în țară am participat la câteva workshop-uri pe teme ce mă interesau iar în vacanțele petrecute în străinătate am luat parte la câteva cursuri unde am învățat rețete locale.

Ce feluri de mâncare ți s-au părut cel mai dificil de fotografiat?

Cele care își pierd strălucirea sau își schimbă textura pe măsură ce se răcesc, precum și cele care au culori terne sau sunt mai sărace în detalii. Verdețurile se pălesc destul de repede. Multe dintre aceste probleme pot fi însă depășite.  Nu mă refer aici la trucuri de care, poate, mulți au auzit, ci la modul de organizare a întregului proces, astfel încât cadrul să fie pregătit în cele mai mici detalii, iar preparatul problematic să fie „introdus în scenă” chiar înainte de a face fotografia. Atunci când, pe parcursul realizării unei serii de fotografii, constat că un astfel de element și-a pierdut din calitățile estetice, încerc să-l înlocuiesc de îndată cu altul proaspăt, întrucât astfel de detalii, de regulă, nu mai pot fi corectate ulterior.

foto culinar 3

Cum ai ajuns la acest stil foarte elevat de fotografie care are mult în comun cu tehnicile picturale?

După multă practică. Am citit mai multe studii și lucrări despre lumină în fotografie, despre artă și, mai târziu, am descoperit un fundal închis la culoare, o placă de ardezie, fundal pe care am început să-l folosesc din ce în ce mai des. Am trecut de la lumina naturală la lumina artificială (pe care o pot controla mai bine). Un moment marcant în această direcție l-a constituit o temă pe care am primit-o la cursul de artă fotografică, anume realizarea unei fotografii în stilul unui pictor celebru – eu m-am inspirat din tabloul lui Juan Sanchez Cotan „Natură moartă cu gutuie, varză, pepene galben și castravete”.

O fotografie „instagramabilă“ este sinonimă cu o fotografie reușită din punctul tău de vedere? Dar o fotografie reușită din punctul tău de vedere este întotdeauna instagramabilă?

Nu neapărat. Am văzut o mulțime de imagini ce nu transmiteau mare lucru dar care, după criteriile Instagram, erau considerate de succes. În aceeași măsură, foarte multe imagini bune se pierd sau beneficiază de mult prea puțină atenție. Cred că un fotograf sau cineva care studiază multe fotografii va avea întotdeauna o viziune întrucâtva diferită de cea a diverșilor algoritmi folosiți în online.

Un aparat performant ajută mult, însă fotografia reușită se datorează celui care o pregătește și apasă declanșatorul. Știu fotografi extraordinari care au obținut imagini incredibile cu aparate ce erau departe de a fi ultimul model. După cum este valabilă și reciproca. În prezent folosesc un aparat Nikon D850 și Sony A7RII (pe acesta acum mai mult pentru călătorii) și, în ultima vreme, experimentez și cu o lentilă tilt & shift. Am două lumini de studio și folosesc mai multe reflectoare, softboxuri și blende. Folosesc Photoshop doar pentru mici ajustări. Nu folosesc filtre.

diana popescu foto 4
Deși urmăresc și eu orice apare nou pe Instagram și Pinterest în materie de fotografie culinară, principalele mele surse de inspirație sunt dintre cele mai diferite: pot găsi un element interesant într-un tablou vechi, într-un album de artă sau de fotografie, sau chiar pe stradă. De pildă, toamna trecută, frunzele ruginii căzute pe asfalt și udate de ploaie m-au inspirat pentru fundalul unei fotografii având ca subiect o tartă cu dovleac.

Unde îți pui în valoare fotografiile?

Multe dintre fotografiile culinare pe care le-am realizat în ultimii doi ani sunt publicate pe cel mai mare site de fotografie artistică din lume (1x.com) și asta mă bucură mai cu seamă pentru că respectivii curatori nu sunt specializați în fotografie culinară ci analizează fiecare imagine din punct de vedere artistic. De asemenea, două dintre fotografiile mele au fost selectate în finala celui mai cunoscut concurs de fotografie culinară din lume, „Pink Lady Food Photographer of the Year” de anul acesta. La începutul parcursului în fotografie am obținut și câteva premii întâi naționale cu fotografii de călătorie.

În câte țări ai călătorit și care ți s-a părut cea mai spectaculoasă?

Până acum, în 47 de țări. Locul meu preferat este și rămâne Australia, o țară primitoare, cu oameni sociabili, cu peisaje incredibile și o zonă imensă, pustie și sălbatică ce te incită să o străbați, zile sau chiar săptămâni la rând, cu uimirea primilor exploratori. Pe de altă parte, mă gândesc și la Botswana unde am putut admira o mulțime de animale sălbatice în mediul lor natural, încântătoarea zonă rurală din Vietnam, templele din Cambodgia sau Mexic, fiordurile din Norvegia care îți taie respirația prin frumusețea lor sălbatică, forfota plină de culoare din India, verdele unic al pajiștilor din Irlanda… Pentru un fotograf împătimit, momentele cu adevărat dificile sunt acelea în care se găsește în fața unei opere de artă precedate de anunțul „No photo” și atunci când există riscul de a fi tâlhărit și este obligat să-și țină aparatul în toc.

În ultimele luni, am experimentat bucătăria sud-coreeană, sperând ca această țară să fie și următoarea mea destinație de călătorie, cu prima ocazie.  Am făcut Kimchi – un soi de varză murată cu fulgi de ardei iute – pentru care am studiat nu mai puțin de 5 cărți diferite  – și Kimbap (un tip de sushi coreean). Ca să realizez imaginile, a trebuit să învăț mai întâi câte ceva despre  cultura și obiceiurile culinare din Coreea.

diana popescu foto 5
Fotografia culinară ar trebui să prezinte un preparat real, exact așa cum ar rezulta din mâinile oricărui pasionat.

Se zice că cea mai bună fotografie ți se pare totdeauna cea pe care n-ai apucat să o faci. Așa este?

Oh, da! Anul trecut în Botswana aș fi putut să am fotografia perfectă cu capul unui leopard ieșind dintr-un tufiș uscat. Am ratat însă momentul: am văzut prea târziu leopardul și s-a ascuns până să apăs eu pe declanșator. Din fericire, am avut ulterior ocazia sa-l fotografiez in alte ipostaze la fel de interesante.

Ce deosebire există între fotografia de peisaj – în care de asemenea excelezi – și fotografia culinară?

Fotografia culinară se face în studio; pentru fotografia de peisaj trebuie să ieși în natură. În ultimul timp însă fotografia culinară a început să depășească clasicele granițe ale studioului și sunt deja destui fotografi culinari care folosesc cadrele naturale drept fundal, iar imaginile sunt foarte reușite. În fotografia culinară ai însă posibilitatea să-ți imaginezi și să creezi în totalitate cadrul, iar provocarea cea mai mare este ca imaginea finală să fie naturală, să nu pară “forțată”. În fotografia de peisaj ești constrâns să iei ceea ce natura îți oferă în momentul respectiv. Dacă vei veni să fotografiezi același cadru timp de mai multe zile la rând, la aceeași oră, vei vedea că de fiecare dată el va fi altfel! În toate cazurile trebuie să știi să iei ceea ce ți se oferă atunci când ai ocazia.

Citește și: Interviu cu Laura Cosoi despre viața de mamă și alimentația celor mici

 

Interviu realizat de Roxana Melnicu

Foto: Diana Popescu

Comments

comments

Lasă un răspuns