Când copilul este suficient de mare pentru a mânca singur și pentru a cere anumite alimente, apare și întrebarea: „Îi dau sau nu zahăr”. Părerile sunt împărțite, dar specialista Crina Coliban a dezvăluit de ce un refuz radical, însoțit de o explicație nu tocmai potrivită, poate face mai mult rău.
Le dăm sau nu zahăr copiilor?
Fiecare părinte vrea să-și protejeze copilul, să-l ferească de pericole și să-l învețe obiceiuri sănătoase. Însă când vine vorba despre zahăr, intențiile bune pot genera frică și confuzie. Copilul nu judecă ca un adult, nu știe cât este prea mult și nu înțelege riscurile abstracte. Ceea ce pare o regulă simplă: „zahărul face rău”, se poate transforma rapid într-o asociere între plăcere și durere, între alegere și vinovăție.
Crina Coliban, specialistă în domeniul nutriției, a explicat, cu exemple clare, cum acest mecanism se formează și de ce este important să comunicăm altfel despre alimente, în podcastul găzduit de Ela Crăciun pe YouTube.
Ea dă exemplul unei fetițe care refuza orice mâncare, chiar și atunci când îi era foame, spunând că o doare burtica. De ce se întâmpla asta? Mesajele pe care copilul le primește devin reguli interne, chiar dacă părinții nu-și dau seama.
Dacă aude de nenumărate ori că „zahărul face rău” sau că „o să te doară burtica dacă mănânci asta”, copilul începe să asocieze automat plăcerea cu frica și durerea. Creierul lui, atât de literal în primii ani, nu mai vede diferența dintre realitate și avertisment, așa că preferă să evite complet situația decât să riște.
„Dacă m-ai întreba care e cea mai mare greșeală a părinților în relație cu zahărul, asta este. Să le spui copiilor, zahărul face rău. Concret, a venit la mine o doamnă cu o fetiță care nu mai mânca nimic și de câte ori îi dorea să îi dea ceva de mâncare, fetița zicea: ‘mă doare burtica’.
Cum a ajuns fetița aia să creadă că după ce mănâncă o doare burtica? Nu, nu a fost nimic fizic, deci dacă nu este fizic, ce este? Psihic. Pentru că părinții ei i-au zis în relație cu ceva, ce? Zahărul, că ‘dacă mănânci o să te doară burtica’. Ei, ghici ce? Un copil când îl duci la magazin, el nu știe dacă aia, aia, aia sau aia o să-l doară burtica. El a auzit de multe ori că o să-l doară burtica și atunci se uită și zice, ‘dar dacă o să mă doară burtica? Deci mai bine nu mănânc, că o să mă doară burtica’”, a explicat Crina Coliban.
Ce spun nutriționiștii și medicii pediatri despre zahăr
Pe de-o parte, comunitatea medicală este de acord că un consum excesiv de zahăr poate avea efecte negative asupra sănătății copiilor. Medici pediatri recomandă introducerea zahărului adăugat cu moderație și, ideal, cât mai târziu în alimentație, lăsându-l pe cel mic să se obișnuiască cu gusturi naturale și bogate în nutrienți precum fructele sau lactatele sănătoase.
În primul an de viață, zahărul adăugat este complet evitat, iar după doi ani este recomandată o limitare riguroasă a aportului zilnic pentru a preveni probleme precum obezitatea infantilă sau cariile dentare.
Pe de altă parte, un raport de sinteză publicat de JAMA Network arată că studiile clinice nu au găsit dovezi solide că zahărul afectează direct comportamentul sau funcțiile cognitive ale copiilor. Conform analizei, credința părinților că zahărul îi face pe copii hiperactivi ar putea reflecta mai degrabă așteptările și asocierile culturale decât efecte medicale foarte puternice.
Nutriția și psihologia alimentară pot merge mână în mână
Este clar că există un echilibru delicat: deși nutriția sănătoasă este esențială pentru dezvoltarea fizică și mentală a copiilor, modul în care vorbim despre alimente influențează felul în care copilul își construiește propria relație cu mâncarea. A eticheta anumite alimente ca „rele” permanent, fără explicații rezonabile, poate transforma mâncatul într-un ritual plin de temeri inutile sau anxietate legată de senzații corporale normale.
Nutriționiștii moderni promovează conceptul de comunicare pozitivă despre alimente: explică cu calm ce înseamnă moderația, arată cum zahărul poate fi parte dintr‑o zi echilibrată dacă nu domină meniul, și implică copilul în alegerea gustărilor sănătoase. În această abordare, se cultivă respectul pentru corpul propriu, nu frica de mâncare.
Sfaturi pentru părinți
În loc să spui pur și simplu „asta e rău”, este mult mai eficient să fii sinceră, dar blândă, explicând de ce unele alimente sunt mai bune pentru energie, sănătatea dinților sau starea generală a corpului. Copilul poate învăța să recunoască gusturile și senzațiile pe care i le oferă mâncarea, să simtă ce îl face să se simtă bine și ce îl poate încetini sau deranja, fără ca aceste informații să fie însoțite de frică sau vinovăție.
În același timp, putem transforma mesele într-o experiență pozitivă, oferind alternative care să fie la fel de delicioase: fructe proaspete, deserturi pregătite acasă cu ingrediente naturale sau gustări care nu pun accent doar pe zahăr. Astfel, copilul nu învață să evite sau să se teamă de anumite alimente, ci să facă alegeri echilibrate și să se bucure de mâncare fără stres.
