Lecția dureroasă învățată de iubita lui Tudor Chirilă în afaceri. Cum a ajuns Iulia Mîzgan să piardă o sumă uriașă de bani

Iulia Mîzgan, partenera de viață a lui Tudor Chirilă, a trecut printr-o experiență dificilă atunci când a decis să investească într-o afacere în turism. Un proiect în care a pus nu doar bani, ci și multă energie s-a dovedit mai complicat decât își imaginase. Bugetul inițial a crescut de cinci ori, iar problemele cu unul dintre constructori au dus la o cheltuială de aproximativ 30.000 de euro pe materiale care nu erau prevăzute în proiect. Experiența a determinat-o să își schimbe radical modul în care gestionează contractele și colaborările profesionale.

Dincolo de relația cu Tudor Chirilă, Iulia Mîzgan și-a construit propriul parcurs profesional. A lucrat în comunicare, a făcut primii pași în antreprenoriat cu un magazin online de jucării pentru copii, iar ulterior a decis să investească în turism. A fost o schimbare importantă, care a venit cu provocări mult mai mari decât anticipase.

Într-un interviu acordat podcastului Ideas Chat!, în iulie 2026, Iulia a povestit despre dificultățile prin care a trecut în timpul renovării unei gospodării vechi din Porumbacu de Sus, județul Sibiu. Deși proiectul a fost dus la capăt, experiența a însemnat ani de muncă, cheltuieli neprevăzute și momente în care presiunea a devenit greu de suportat.

Cea mai importantă lecție a venit însă dintr-o colaborare cu un constructor, care, potrivit relatării sale, a determinat-o să cheltuiască zeci de mii de euro pe materiale de care proiectul nu avea nevoie.

O afacere pornită cu un buget de 80.000 de euro a ajuns să coste 400.000 de euro

Ideea de a investi în turism a apărut după ce Iulia Mîzgan și Tudor Chirilă au descoperit satul Porumbacu de Sus, în apropiere de Sibiu. Cei doi au cumpărat o gospodărie construită în 1927, pe care și-au propus să o renoveze și să o transforme într-o unitate de cazare, păstrând cât mai multe dintre elementele sale originale.

La început, au estimat că investiția va ajunge la aproximativ 80.000 de euro. Pe măsură ce lucrările au avansat, au descoperit însă că renovarea unei case vechi presupune mult mai multe intervenții și cheltuieli decât luaseră în calcul.

În cele din urmă, potrivit declarațiilor Iuliei, costurile totale au ajuns la 400.000 de euro, de cinci ori mai mult decât bugetul inițial. Diferența a fost una considerabilă, mai ales că investiția a fost realizată exclusiv din banii familiei, fără credite bancare.

Iulia a explicat că această situație a pus o presiune financiară importantă asupra lor. Nu era vorba despre fonduri obținute printr-un împrumut pentru afacere, ci despre resursele proprii, într-o perioadă în care ea și Tudor Chirilă aveau și responsabilitatea creșterii celor doi copii.

Cheltuielile neprevăzute nu au fost însă singura problemă. Mult mai greu de gestionat s-au dovedit relațiile cu oamenii implicați în renovare.

Problemele cu constructorii au adus-o într-una dintre cele mai grele perioade ale vieții

În interviul acordat podcastului Ideas Chat!, Iulia Mîzgan a vorbit deschis despre cât de mult a afectat-o această experiență. Deși avea deja experiență profesională și antreprenorială, renovarea gospodăriei a pus-o în fața unor situații pe care nu știa cum să le gestioneze.

„Eu nu am avut depresie din dragoste, cum am avut depresie de la constructori, adică de la o casă”, a mărturisit ea.

Una dintre primele dificultăți a fost găsirea unor meseriași care să accepte să lucreze legal, cu factură și documente pentru serviciile prestate. Potrivit Iuliei, mulți dintre cei cu care a discutat preferau colaborările fără forme legale, ceea ce a complicat și mai mult procesul de selecție.

„Una dintre provocări a fost să găsim oameni cu care să lucrăm și care să nu vrea să lucreze la negru. Deci ăsta a fost un obstacol foarte mare pentru noi, pentru că nimeni nu dorea să lucreze cu factură”, a povestit antreprenoarea.

Pe parcursul renovării, Iulia și Tudor Chirilă au fost nevoiți să schimbe trei constructori. Primul nu avea, potrivit relatării sale, experiența necesară pentru a realiza toate lucrările. Problemele cu cel de-al doilea au avut însă consecințe financiare mult mai serioase.

Cum a ajuns să cheltuiască 30.000 de euro pe materiale care nu erau în proiect

Iulia Mîzgan a povestit că unul dintre constructorii cu care a colaborat i-a determinat să cumpere materiale în valoare de aproximativ 30.000 de euro, deși acestea nu erau prevăzute în proiectul de renovare.

Antreprenoarea susține că a fost păcălită și că a încercat să își susțină cazul în instanță. Situația i-a arătat cât de dificil poate fi să demonstrezi că ai fost prejudiciat într-o relație contractuală și cât de importante sunt documentele pe care le semnezi atunci când conduci o afacere.

„Am încercat să mergem în instanță și să arătăm că am fost efectiv păcăliți. Dar când ai un statut juridic este mult mai greu să demonstrezi. Legea pleacă de la premiza că, dacă tu ești entitate juridică, se presupune că știi ce face. Nu mai merge ca la persoana fizică, unde poți să invoci: ”Domnule, nu am știut!” Eu acum nu mai fac niciun contract, oricât de neimportant ar fi, nu îl mai fac singură”, a explicat Iulia.

Cei 30.000 de euro reprezintă valoarea materialelor cumpărate în afara proiectului, potrivit relatării sale. Nu este clar dacă suma a fost pierdută integral sau dacă o parte dintre materiale au putut fi utilizate ulterior.

Dincolo de bani, experiența a schimbat felul în care Iulia privește colaborările profesionale. Dacă înainte era dispusă să se ocupe personal de contracte, acum spune că nu mai semnează astfel de documente fără ajutor specializat.

A fost una dintre cele mai costisitoare lecții ale sale ca antreprenoare: un contract trebuie înțeles în toate detaliile, iar încrederea într-un colaborator nu poate înlocui verificarea lucrărilor, a costurilor și a obligațiilor asumate.

Ce a învățat Iulia Mîzgan din această experiență

Renovarea casei din Porumbacu de Sus a însemnat pentru Iulia mai mult decât depășirea unui buget. A fost și o confruntare cu responsabilitățile pe care le presupune administrarea unei investiții, de la alegerea colaboratorilor până la verificarea contractelor și a cheltuielilor.

Experiența a făcut-o să înțeleagă că nu este suficient să ai o idee bună și resursele necesare pentru a o pune în practică. La fel de important este să știi cui încredințezi lucrările, să ai o evidență clară a costurilor și să ceri sprijin atunci când o decizie depășește domeniul tău de experiență.

În cazul ei, cea mai importantă schimbare a fost legată de contracte. După problemele întâmpinate, Iulia a decis să nu mai gestioneze singură documentele juridice, indiferent cât de simplă ar părea o colaborare.

Este o lecție care poate fi relevantă pentru multe femei aflate la început de drum în antreprenoriat, mai ales atunci când investesc economii personale sau ale familiei într-un proiect. Entuziasmul și încrederea în oamenii cu care lucrezi sunt importante, dar nu elimină riscurile financiare.

În România, relațiile dintre firme și prestatorii de servicii sunt guvernate de contractele încheiate și de regulile generale ale răspunderii civile. Documentarea lucrărilor, păstrarea facturilor și verificarea modificărilor față de proiectul inițial pot deveni esențiale dacă apar neînțelegeri.

Nu a renunțat la antreprenoriat și are în continuare planuri de dezvoltare

În ciuda dificultăților, Iulia Mîzgan a continuat proiectul din Porumbacu de Sus. Gospodăria a fost renovată și transformată într-o unitate de cazare, iar antreprenoarea s-a implicat ulterior în organizarea activităților și în dezvoltarea afacerii.

Pentru administrarea de zi cu zi există o persoană responsabilă, iar o parte dintre procese, inclusiv cele legate de încălzire și primirea oaspeților, au fost automatizate. Această organizare îi permite să se concentreze și asupra proiectelor pe termen lung.

Într-un interviu acordat publicației Revista Biz, Iulia a vorbit despre intenția de a dezvolta un spațiu dedicat meșteșugurilor tradiționale, unde oameni din comunitățile locale să poată organiza ateliere și să transmită mai departe cunoștințele lor.

„Ne dorim un spațiu viu, în care aceste meserii și această cunoaștere să nu se piardă odată cu generațiile, ci să fie descoperite și duse mai departe de cei care ne trec pragul”, a declarat ea.

Planurile arată că experiențele dificile nu au determinat-o să renunțe la afacere, ci să devină mai atentă la felul în care ia deciziile și își alege colaboratorii.

Povestea Iuliei Mîzgan arată o parte a antreprenoriatului despre care se vorbește mai puțin: greșelile care costă, presiunea de a proteja banii investiți și responsabilitatea unor decizii ale căror consecințe se pot resimți mult timp.

Pentru ea, renovarea unei case vechi a devenit și o lecție despre limitele încrederii, importanța consultanței juridice și nevoia de a trata cu atenție fiecare angajament financiar. O experiență pe care nu și-ar fi dorit să o trăiască, dar care i-a schimbat modul de a face afaceri.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon, fără să descarci aplicații inutile? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.