Nu este titlul unui film nou de la Hollywood si nici o campanie de publicitate inedita, ci un proiect autohton al carui protagonisti sunt Diana si Florin Moraru, un cuplu curajos de motociclisti.
Diana si Florin par doi tineri obisnuiti, au joburi cu norma intreaga – de fapt Diana a renuntat la jobul corporatist pentru a se dedica unui business mai apropiat de stilul de viata pe care si-l doreste – si aceleasi responsabilitati ca si noi. Cu toate astea, pasiunea lui Florin pentru motociclete a cucerit-o si pe logodnica sa si i-a unit in incercarea de a-si implini cel mai mare vis, acela de a calatori in lumea intreaga, pe motor. Si pentru ca le plac lucrurile facute cu cap, calculat, cei doi au facut deja turul Europei si si-au demonstrat ca sunt in stare sa inceapa aceasta aventura. Iar daca stai de vorba cu ei despre urmatoarea calatorie, ai sa fii surprins de cat de detaliat si bine gandit este planul lor, ceea ce te va convinge de reusita lor.
Pentru ca ne-a impresionat pasiunea si determinarea lor, am stat de vorba cu Diana despre calatoria lor, iar daca aveti si voi intrebari sau poate vreti doar sa urmariti evolutia lor, le puteti scrie pe pagina lor de Facebook sau pe site.
Descrie-ne viata ta inainte si dupa ce ai renuntat la jobul de „corporatista”. Ce iti lipseste si ce te bucura la noul tau stil de viata?
Pozitia de tanar antreprenor are avantajele si dezavantajele ei. Dintr-o data, te trezesti “aruncat” din confortul celor 8-9 ore de lucru fixe pe zi, din asigurarea medicala la clinicile private, de la aerul conditionat in timpul verii si al caldurii din sezonul rece in “lumea reala”.
De cateva luni, manageriez un bar moto-rock alaturi de Florin, viitorul meu sot, unde sunt administrator, barman, PR si organizator de evenimente. Este o provocare pe care am imbratisat-o usor tematoare, dar cu promisiunea ca o sa reusesc. Bineinteles, viata mi s-a schimbat radical: am iesit din zona de confort, timpul liber este relativ, lucrul cu statul este atat de greoi precum se vehiculeaza, iar statutul ti se schimba de la cel de salariat la cel de om care trebuie sa asigure salarii. Desi poate parea coplesitor, mai ales pentru o persoana care este de putin timp in domeniu, iubesc ceea ce fac.
Care a fost reactia ta atunci cand partenerul tau, Florin, ti-a propus sa plecati in jurul lumii impreuna, pe doua roti? Care este cea mai mare temere a ta legata de aceasta expeditie?
De fapt, ideea a fost a amandurora. Bineinteles, Florin avea aceasta dorinta de a calatori in jurul lumii pe o motocicleta; probabil toti motociclistii isi doresc la un momentdat acest lucru. Dupa cum a spus si el, ideea a fost pusa intr-un sertar si ulterior inchis, din cauza ca nu avea partenerul de drum potrivit. Scanteia care a declansat demararea proiectului s-a produs in iarna anului 2014, cand amandoi urmaream, seara de seara, emisiunea lui Henry Cole,”World’s greatest motorcycle rides”. Intr-unul din episoade, el calatorea pe motocicleta in Africa de Sud. Vazand peisajele de acolo, m-am uitat la Florin si i-am spus:”Vreau sa mergem si noi cu motocicleta in Africa”. Am simtit o lucire in privirea lui, iar 2 luni mai tarziu am demarat proiectul ”World Ride 2016”.
Cred ca cea mai mare temere pe care o am o reprezinta “communication gap-urile” si eventualele probleme de sanatate. Eu vorbesc 4 limbi straine, iar Florin 3, deci avem un back-up pentru multe din tarile pe care le vom tranzita. Insa, exista posibilitatea sa ne aflam in zone in care sa intalnim oameni care sa nu vorbeasca niciuna din limbile straine cunoscute de noi. Sunt un adept infocat al comunicarii si imposibilitatea de a comunica nu imi place.
O calatorie in jurul lumii pe motor este un proiect extrem de curajos. Inainte de acesta, care este cel mai curajos lucru pe care l-ai facut?
Alt proiect “maret” de-al nostru a fost sa parcurgem 7600 km prin Europa, in 13 zile, tot pe motocicleta. In luna mai 2014 am facut un tur al Europei in care am tranzitat 9 tari, telul fiind sa ajungem in Franta, la Mont Saint Michel. Am vrut sa reconstituim traseul pe care l-au facut parintii lui Florin cu o Dacie, acum multi ani. A fost un proiect curajos pentru ca motocicleta pe care am calatorit era foarte incomoda, nu era indicata pentru drumurile lungi, iar distanta parcursa, pe zi a fost foarte mare: in jur de 600-700 de km/zi.
Care a fost reactia celor dragi cand le-ati dat acesta veste si cum i-ati linistit? Sigur au avut nevoie de asta, isi fac griji chiar si atunci cand nu e cazul, nu-i asa?
Reactia prietenilor a fost de uimire si usor scepticism la inceput, insa, trecand timpul si vazand ca noi nu renuntam la proiect, au inceput sa imbratiseze ideea si sa ne sustina. Bineinteles, parintii nu au primit la fel entuziasmati vestea, insa usor usor, prezentandu-le planul mai detaliat, au realizat ca nu suntem doi copii care pleaca intr-o calatorie rebela si neplanificata. Grijile unui parinte sunt permanente si incercam sa ii asiguram ca ne vom proteja unul pe altul, iar prin device-urile pe care le vom avea cu noi, vom putea comunica cu usurinta.
Cum merg pregatirile, in ce stadiu sunteti si care este cea mai mare provocare in acest punct?
Ne-am apucat serios de pregatiri cam din toamna trecuta. Daca pana atunci incercam sa ne cladim o imagine in mediul online, sa ne promovam site-ul cat mai mult si sa gasim sponsori, din toamna am inceput sa aplicam pentru vize, sa ne completam echipamentul, sa pregatim motocicleta de drum. In prezent avem vizele pentru SUA si Canada, iar urmatoarele pe lista sunt Rusia si Australia. Unele dintre vize pot fi obtinute chiar la granita, sau prin aplicatii online.
De aproximativ 2 luni am obtinut sponsorizari pe parte de echipament moto, genti, ulei si anvelope, lucru care ne bucura foarte mult, pentru ca astfel ne confirmam ca oamenii au incredere in noi si asta le da incredere si altora. Recent am filmat mai multe interviuri pentru reviste si bloguri auto-moto, care speram sa ne ajute in promovare si in gasirea altor sponsori.
Povesteste-ne care este locul in care astepti cu nerabdare sa ajungeti si de ce.
Am foarte multe locuri pe care vreau sa le vad. O dorinta veche de-a mea este de a vizita Brazilia. De-abia astept sa ascult bossa nova pe malul oceanului, sa cunosc cultura locala, sa iau parte la agitatia specifica tarii si sa vorbesc cu localnicii in portugheza. Pe langa Brazilia, vreau sa vad plajele din Zanzibar, sa calatorim pe Route 66 in Statele Unite, sa vad cat de aspra este iarna in Canada, sa privesc desertul, sa servim un trabuc in Cuba si o bere in Praga. Planul este sa descoperim cat mai multe locuri frumoase in aceasta expeditie.
Asteptam cu nerabdare „vederile” din calatoria Dianei și a lui Florin si ii vom urmari in continuare pe pagina lor de Facebook si pe site. Ne place sa descoperim oameni atat de frumosi cu teluri atat de inalte printre noi! Care este cel mai indraznet vis al vostru si ce faceti voi pentru a-l indeplini?