Lucruri mai puțin știute despre liliac

Lunile aprilie-mai sunt caracterizate de liliac, un arbust înrudit cu măslinul și iasomia, al cărui parfum este prezent în aproape orice produs de înfrumusețare și a cărui culoare este inconfundabilă. El este folosit ca simbol, decorațiune, medicament și tratament cosmetic.

Liliacul european a apărut în timpul Imperiului otoman (sec. al XVI-lea), marii sultani ai vremii fiind cunoscuți pentru obiceiul de a se lăsa înconjurați în permanență de frumos și de mirosuri plăcute. Forma arbustului este considerată una cu har datorită credinței, încă din Evul Mediu considerându-se că ramurile lui adăpostesc spirite bune și pot arăta „calea corectă” celor care au nevoie de ea. Florile sunt numite „florile memoriei” fiindcă oamenii din vechime considerau că mirosul lor trezește amintiri de mult uitate.

În funcție de culoarea florilor, se oferă cadou celor apropiați ținând cont de ocazie, pentru că florile sunt considerate și „mesagerii dragostei” (petalele au formă de inimă): alb – pentru logodnă/nuntă sau pentru a chema iubirea spre tine; galben –  pentru un răspuns lămuritor de la persoana iubită; roz – ca reproș persoanei iubite; mov sau lila-violet – când ai încredere în persoana iubită. Tradiția populară românească spune că liliacul trebuie
purtat de fetele care vor să se căsătorească și, cum este un arbust cu o viață destul de lungă (10-20 ani), mai semnifică tradiția, familia și moştenirea spirituală.

Întreținere

Este un arbust ce supraviețuiește foarte bine atât în grădină, cât și în apartament, într-un ghiveci care să aibă măcar 60 cm adâncime. Are nevoie zilnică de minimum șase ore de expunere la soare și trebuie udat din abundență de două, trei ori pe săptămână, în funcție de vechimea arbustului și cât de secetoase sunt verile. Se dezvoltă și în locuri mai ferite de soare sau poluate, însă nu crește în înălțime la fel de mult (maximum 2 metri la lumină redusă). Când suferă de sete, frunzele se ofilesc și se întorc spre interior.

Pentru a cultiva anul acesta un liliac, primăvara fiind sezonul ideal, este de știut că nu va înflori până la anul deoarece este un arbust care se prinde greu. Are nevoie de sol fertil, cu îngrășământ, o temperatură constantă medie (20-25ºC) și umezeală permanentă. După ce rădăcina s-a prins, liliacul poate crește până la înălțimea de 6-10 metri, iar ca să înflorească primăvara, ramurile rupte și uscate trebuie curățate toamna.

Citește și:

• 10 plante care purifică aerul din casă
• Azaleele: energii pozitive
• Levantica, craiasa parfumurilor

Articol preluat din ediția de aprilie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Nicoleta M Dumitrașcu

Foto: Guliver/Thinkstock