Olivia Odăianu nu a așteptat niciodată ca succesul să-și găsească singur drumul spre ea. Povestea ei începe în comuna Călinești, acolo unde s-a născut, și continuă cu un parcurs construit pas cu pas. A absolvit Liceul „Zinca Golescu” din Pitești, profil de filologie bilingv, apoi Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul Universității din Pitești. Provine dintr-o familie de profesori, ambii părinți fiind cadre didactice, iar pasiunea pentru scris a fost mereu acolo, chiar dacă drumul profesional nu a dus-o direct în această direcție.
Acum, la 38 de ani, Olivia Odăianu trăiește visul la care mulți autori doar speră. Romanul său, Acel martie, a fost transformat într-o producție româno-spaniolă cu distribuție internațională și poate fi văzut pe marile ecrane. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Femeia.ro, Olivia ne-a povestit cum a fost să stea față în față cu personajele sale și să le vadă prinzând viață.
Olivia Odăianu: „Scrisul a existat dintotdeauna în mine”
În luna martie, Olivia Odăianu a devenit cunoscută publicului larg odată cu lansarea în cinematografe a producției internaționale Acel martie. Ea este cea care a creat personajele care au ajuns să fie aduse la viață de actori consacrați, cunoscuți din producții precum Game of Thrones și La casa de papel.
Drumul ei nu a început cu literatura, deși scrisul a fost întotdeauna una dintre marile sale pasiuni. Olivia a fost însoțitoare de zbor, apoi prezentatoare de televiziune, iar toate aceste experiențe au condus-o, în cele din urmă, spre ceea ce avea să devină adevărata sa vocație. Nimic nu a fost întâmplător, fiecare etapă i-a oferit povești, emoții și observații care, mai târziu, s-au transformat în inspirație.
„Cred că partea cu scrisul a existat dintotdeauna în mine și experiența de însoțitor de bord, de exemplu, m-a ajutat foarte mult. Pentru că în avion am acumulat, am asistat la tot felul de povești ale pasagerilor, unele spuse, altele intuit. Și am luat așa câte puțin din fiecare. Bineînțeles, Acel martie e ficțiune, dar emoții, trăiri, gânduri sunt reale”, ne-a spus Olivia Odăianu.
Pentru ea, scrisul nu este doar un exercițiu creativ, ci și o formă de eliberare. Și, chiar și în fața succesului, Olivia Odăianu rămâne fidelă genului care a consacrat-o.
„Îmi place foarte mult să scriu. Consider că prin scris te eliberezi. E o cale foarte ușoară de a-ți exprima gândurile foarte ușor, nu există limite, bariere și recunosc că în acest moment doar genul acesta de thriller mă pasionează. Nu știu dacă aș dori să scriu sau să abordez un alt gen”, a dezvăluit autoarea.
Cum a fost să-și vadă personajele aduse la viață
Transformarea unui roman în film este, pentru orice autor, un moment definitoriu. În cazul Acel martie, experiența a fost cu atât mai intensă cu cât autoarea a fost implicată direct în scenariu, alături de regizorul Iura Luncașu. Iar emoția de a vedea personajele pe ecran este greu de pus în cuvinte, cu toate că ideea ecranizării nu a fost o surpriză totală pentru ea.
„Este un sentiment emoționant, un sentiment tare frumos. Și toată călătoria asta a filmului mi-a dat și mai multă încredere în mine că trebuie să-ți urmezi visul, să creezi în el și să mergi pe intuiție. Eu, încă de când am scris, simțeam că la un moment dat se va ecraniza”, ne-a spus Olivia Odăianu.
Drumul de la pagină la ecran nu e niciodată simplu și vine întotdeauna cu schimbări. Unele sunt necesare, altele aproape inevitabile, dar toate fac parte din procesul de a transforma o carte într-un film și de a aduce personajele la viață. Rezultatul este un thriller care combină tensiunea psihologică cu o poveste despre alegeri, emoții și limite personale.
„Bineînțeles că există modificări majore, dar toate lucrurile astea au fost discutate cu Iura, cu regizorul, și împreună am considerat că acestea aduc un plus proiectului”, a explicat autoarea.
Lecțiile ascunse din „Acel martie”
Dincolo de acțiune și suspans, filmul vorbește despre cât de fragile pot fi planurile atunci când realitatea bate la ușă. Poate de aceea, legătura Oliviei cu personajele sale rămâne atât de personală, chiar și după ce acestea „au prins viață”.
„E vorba de momentul când anumite planuri se ciocnesc de emoțiile reale. Când ești pus în anumite situații și nu știi cum vei reacționa. Toate personajele sunt interesante și mi-aș dori să le întâlnesc, dar cu această ocazie, filmul în sine, simt că deja sunt cu ele. Mai ales că a existat o conexiune foarte bună între mine și actori”, a încheiat Olivia Odăianu.

