Părinții din generația Z renunță la „gentle parenting”. Ce model de educație aleg acum și de ce spun specialiștii că este mai realist

Stilurile de parenting se schimbă odată cu fiecare generație. Dacă milenialii au popularizat conceptul de gentle parenting (creștere blândă a copiilor), părinții din generația Z par să caute o variantă mai flexibilă. Studiile recente arată că tot mai mulți dintre ei renunță la ideea unei singure filosofii de educație și preferă un model hibrid, adaptat fiecărui copil și fiecărei situații.

Părinții din generația Z se îndepărtează de „gentle parenting”

Un sondaj realizat pe 2.000 de părinți cu copii cu vârste între 0 și 6 ani arată că doar aproximativ 38% dintre părinții din generația Z folosesc exclusiv gentle parenting, în timp ce majoritatea combină mai multe stiluri de educație. În medie, aceștia îmbină trei abordări diferite pentru a răspunde mai bine nevoilor copilului.

Modul în care oamenii își cresc copiii este influențat puternic de contextul social și de felul în care au fost ei înșiși educați. Părinții din generația X, de exemplu, au crescut într-un model mai autoritar, care punea accent pe disciplină, respect pentru autoritate și independență.

În schimb, părinții mileniali au reacționat la aceste experiențe prin popularizarea gentle parenting, un stil bazat pe empatie, comunicare calmă și evitarea pedepselor dure.

Acum însă, generația Z pare să caute un echilibru. În loc să adopte un singur model, tinerii părinți preferă să combine elemente din mai multe filosofii de parenting, adaptându-le la personalitatea copilului și la contextul din familie.

„Majoritatea părinților sunt de acord că nu există o singură abordare potrivită pentru toată lumea”, explică Miller, CEO al rețelei educaționale Kiddie Academy, conform parents.com. 

Ce arată studiul despre parentingul generației Z

Aproximativ 54% dintre părinții din generația Z spun că obiectivul lor principal este să-și pregătească copiii pentru lumea reală, în timp ce părinții mileniali tind să pună accent mai mult pe sprijinul emoțional și mental.

În practică, acest lucru se traduce printr-un amestec de stiluri educaționale:

• 37% folosesc „cycle-breaking parenting”, adică încearcă să rupă tipare sau traume transmise din generațiile anterioare
• 33% folosesc attachment parenting, care pune accent pe legătura emoțională puternică dintre părinte și copil
• 31% pun accent pe consecințe reale și relația cauză-efect
• 20% preferă child-led parenting, un model în care copilul are mai multă autonomie în luarea deciziilor.

De asemenea, aproximativ 7 din 10 părinți spun că își aleg stilul de parenting în funcție de nevoile copilului, nu în funcție de o etichetă sau o filosofie fixă.

De ce gentle parenting nu mai este suficient pentru mulți părinți

Gentle parenting pune accent pe empatie, comunicare respectuoasă și evitarea pedepselor dure. Psihologii spun însă că, în practică, acest stil poate fi greu de aplicat constant.

Specialista în sănătate mintală Cynthia Vejar explică faptul că modelul presupune un nivel ridicat de inteligență emoțională și autocontrol din partea părintelui. În același timp, psihoterapeuta Lexi Berard atrage atenția că există și o percepție greșită legată de acest stil.

„O concepție greșită este că, dacă recunoști emoțiile copilului, poți evita crizele de furie. În realitate, niciun stil de parenting nu elimină complet tantrumurile”, a spus terapeuta.

De aceea, mulți părinți aleg să combine empatia cu reguli clare și consecințe, într-un model mai flexibil.

Ce înseamnă, de fapt, parentingul hibrid

Conceptul de hybrid parenting presupune combinarea mai multor filosofii educaționale. Ideea centrală este aceea că părinții iau ce funcționează din diferite stiluri și adaptează metoda la copilul lor. Acest model încearcă să păstreze echilibrul între empatie și limite.

De exemplu, dacă un copil face o criză pentru că vrea mai mult timp în fața ecranului, părintele poate recunoaște frustrarea copilului, dar poate păstra regula stabilită.

De ce această schimbare este considerată o evoluție

Specialiștii spun că această transformare nu reprezintă neapărat o respingere a gentle parenting, ci mai degrabă o evoluție a conceptului. Părinții tineri par mai interesați de autenticitate și sustenabilitate pe termen lung, inclusiv de propria sănătate mintală. În același timp, încearcă să evite presiunea unui parenting perfect promovat adesea pe rețelele sociale.

Iar reflecția asupra modului în care au fost crescuți îi ajută pe mulți dintre ei să evite repetarea unor tipare negative din familie și să construiască un stil de educație mai echilibrat pentru copiii lor.