Pierce Brown, autorul trilogiei Furia roșie, Furia aurie și Furia dimineții, a venit în România și s-a întâlnit cu cititorii.
Pierce Brown a început să scrie prima carte, Furia roșie, când avea 18 ani. A fost refuzat mai mulți ani la rând de zeci de editori înainte ca manuscrisul să-i fie acceptat pentru publicare. După aceea, în scurt timp, a cunoscut un succes de public enorm, iar de curând a semnat un contract pentru ecranizarea primei lui trilogii. Tânăr, fără să fie afectat de succes, plin de umor, proaspăt și încântat să vorbească cu cititorii, Pierce a venit și în România și a răspuns la câteva întrebări pentru revista Femeia.
Care este ideea de la care ai pornit când ai început să scrii Furia roșie?
Mi-au plăcut legendele grecești încă din copilărie, de când le-am citit prima oară. De altfel, Furia roșie s-a născut din faptul că am fost foarte impresionat de o piesă antică, Antigona. Probabil știi subiectul, Antigona are un frate care ia parte la o rebeliune și moare, alături de ceilalți rebeli. Tiranul Creon interzice înmormântarea celor uciși, amenințând cu moartea pe cei care-i încalcă ordinul. Antigona, care era iubita fiului lui Creon, se hotărăște să-și înmormânteze fratele și este și ea ucisă. Iubitul ei nu poate înțelege această decizie, pentru el iubirea pentru Antigona era mai importantă decât idealurile în care credea ea. De aici m-am gândit să spun o poveste, în care personajul moare încă de la începutul cărții, pentru a trezi o emoție puternică. Și m-am întrebat și de ce aleg unii oameni idealurile în locul dragostei, care este motivația lor pentru a face așa ceva. Nu este vorba de faptul că un bărbat nu este destul de bun pentru o femeie, ci de prioritățile din viață, de idealuri.
Cum depășești blocajul scriitorilor? Ai așa ceva? Știi de la început ce vor face personajele tale?
Multă lume mă întreabă asta. Ca să depășești acest blocaj, pur și simplu te așezi în fața calculatorului sau în fața foii albe și începi să scrii. Nu mă tem să greșesc și asta le spun și celor care încep să scrie: nu vă temeți să faceți greșeli, pentru că din ele învățăm. Chiar dacă un pasaj sau un capitol nu iese bine, îl scriu pe următorul, îmi dau seama unde vreau să ajung și apoi completez partea care lipsea. Nu știu mereu ce vor face personajele, uneori le las să evolueze și-mi dau seama pe parcurs unde vreau să le duc.
Care este scriitorul tău preferat, în afară de Frank Herbert, autorul seriei Dune?
Alexandre Dumas îmi place foarte mult. La fel și Homer. Dune este una din cărțile mele preferate și cred că personajul principal din primul volum, Paul Muad’Dib, este inspirat dintr-o persoană reală, Lawrence al Arabiei, un personaj istoric pe care-l admir foarte mult pentru stilul lui de abordare a conflictului în care s-a văzut pus. În locul abordării britanice clasice, de superioritate și putere, el a vrut să înțeleagă oamenii pe care-i conducea, s-a apropiat de ei și i-a privit din altă perspectivă.
Ce alt personaj istoric admiri?
O să râdeți, pentru că o să fiu foarte american: îmi place foarte mult George Washington, pentru că, la un moment dat, când i s-a propus, a avut curajul să refuze puterea. Este foarte rar pentru un om politic, care a fost un comandant militar foarte bun, să renunțe la exercitarea puterii și acest lucru mă fascinează.
Ai studiat științe politice. Ești și tu un rebel? Ai vrea să schimbi ceva în societatea actuală? Crezi că semeni niște semințe cu cărțile tale?
Nu, nu cred că sunt un rebel, dar mă interesează politica și da, asta e o idee de-a mea, aș vrea să las ceva în urmă, să aduc o schimbare. În prima trilogie vorbesc foarte mult despre violență și efectele ei, despre cum oamenii au tendința de a ucide și cum acest lucru nu duce decât la alte și alte violențe. E o analiză a istoriei umanității, o istorie a trădării, crimelor, violențelor făcute de dragul puterii. Doar că există și oameni care vor altceva și pe mine ei mă interesează.
Dar propui și soluții pentru problemele actuale?
Da, despre asta va fi vorba în următoarea serie, despre cum se pot depăși situațiile conflictuale fără ca oamenii să se ucidă între ei.
Acum te bucuri de un succes mondial, ești celebru și cărțile tale vor fi ecranizate. Te simți făcând parte dintre Aurii (casta superioară din trilogie, n. r.)?
(râde) Nu, nicidecum. Succesul nu mi-a schimbat felul de a fi și nici viața. Doar că îmi permit să mănânc mai bine acum.
Cum ți se pare România?
Fascinantă. Sunteți un popor vechi, spre deosebire de americani, care au o istorie de doar 200 și ceva de ani, și aveți un folclor extraordinar. În plus, zona Balcanilor este un melting pot în care s-au întâlnit și întrețesut multe națiuni, etnii, popoare cu povești și mituri diferite. Îmi place foarte mult.
Text: Dana Verescu
Foto: PR
Citește și:
