Cu toții ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri și pentru asta îi ducem la fel și fel de cursuri, de școli. Unii dintre ei înfloresc, alții însă devin nefericiți. Și asta nu pentru că nu ar avea neapărat capacitățile necesare pentru a face față cerințelor, ci pentru că un sistem sau altul nu ține cont de particularitățile fiecăruia dintre ei.
Copiii supradotați, potrivit raportului Maryland prezentat în Comisia pentru Educaţie a Ministerului Educaţiei din SUA, în 1971, sunt acei „copii capabili de performanțe ridicate, care demonstrează achiziții și/sau abilități potențial înalte, precum capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă“.
În România ultimilor zece ani au apărut diverse sisteme de educație alternativă create pentru a veni în întâmpinarea copiilor „de geniu”, speciali sau aparte. Fie că vorbim de sistemele Montessori, Waldorf sau Kogaion, toate au la bază același principiu – educarea complexă, complementară și multifuncțională a copilului. Cel mai recent sistem, Kogaion, a apărut din dorința educării adecvate a copiilor supradotați… sau cel puțin așa se presupune.
„Kogaion, de fapt, asigură formarea unei personalități armonioase și independente, clădite la nivel fizic, emoțional, mental, spiritual și social, și creșterea încrederii și stimei de sine, ca bază a maximizării potențialelor native ale omului creator, capabil de înaltă performanță dacă este ghidat corespunzător și i se pun la dispoziție toate resursele posibile”, ne-a povestit Diana Petcu,
fondatoarea Academiei Kogaion Gifted Academy.
Cele trei programe Kogaion (centrate pe dezvoltare personală, enrichment și parenting) funcționează prin relația triangulară mentor-părinte-copil, unde toți membrii implicați fac schimb de informație și evoluează împreună. Conceptul, fiind aparte, creează confuzii, iar majoritatea consideră că aceste programe nu sunt accesibile tuturor copiilor.
Mihai. Când cunoașterea te deschide
Mihai (6 ani) este un băiețel brunet, chipeș, dar sfios, ai cărui ochi sclipesc de inteligență. Părinții lui au simțit nevoia de ceva mai mult pentru el. Cineva le-a recomandat cursurile domnului profesor Florian Colceag. Ei s-au documentat temeinic despre asta și au ajuns într-o joi la o discuție „de principiu”. Le-a plăcut ce au auzit și a doua zi l-au adus pe Mihai la orele domnului profesor, iar el nu a mai vrut să plece.
„Practic, am sesizat o schimbare în comportamentul lui Mihai aproape imediat. Aici s-a deschis față de toată lumea fiindcă nu există pedepse. El nu reacționează deloc bine la modelul strict, conservator, al învățământului de masă și nu era suficient ceea ce făceam noi acasă. Modelul de educație de la Academie i-a arătat lui Mihai un alt mod de a fi, că poate învăța de plăcere, să zicem așa, și că nimeni nu-l va pedepsi sau vătăma în vreun fel dacă se poartă natural. Nu zic că ai cum să schimbi mediul nostru de educație clasic, însă, la vârsta la care este Mihai, trebuie să găsești un echilibru în toate.
La școală învață după regulile rigide, aici învață cu distracție și libertate”, povestește senină mama lui Mihai.
Echilibrul, mai presus de toate
Având parte de acest echilibru între disciplină și libertate, Mihai a putut evolua în propriul ritm. A descoperit că poate pune întrebări fără să fie certat, a învățat că poate cânta, râde și glumi în limita bunului-simț. Mai mult, Mihai a învățat respectul și considerația față de ceea ce spun colegii săi și să se simtă egal cu profesorul, nu inferior.
„Am avut surpriza, la grădiniță – povestește tatăl lui Mihai – să constatăm că părinții veneau la ședință și așteptau să fie educați de către educatori. Noi considerăm că toți copiii au dorință mare de cunoaștere, o curiozitate avidă despre ceea ce îi înconjoară și am văzut că în școala de masă Mihai se inhiba și nu mai putea să comunice cu noi. Cu mentorii de aici, căci sunt mai mult decât profesori, el descoperă lucruri noi – astronomie, istoria civilizațiilor, astrologie –, noutăți din domenii variate, lucruri care și pe noi ne încântă. Și ajungem să facem schimb de informații cu el zilnic, ceea ce e minunat.“
În plus, nivelul de socializare al băiatului a crescut. Dacă mediul îi permite să se exprime liber, impactul afectiv a avut efecte benefice și în relațiile cu copiii. Înainte, povestește mama lui Mihai, el obișnuia să fie retras, fără să spună de ce anume nu voia să se manifeste. Acum, el se împrietenește mult mai repede și nu îi mai este teamă de repercusiuni. Fie că este afară, la școala de masă sau acasă, lui Mihai nu-i mai este frică de oamenii din jurul lui, de emoțiile lui și exprimă mult mai bine ceea ce simte în fiecare zi.
Rudi și Rici. Când școala privată nu e nici ea performantă
Rudi (13 ani) și Rici (9 ani) frecventează atât cursurile unei școli private germane, cât și ale academiei: mama a constatat că, deși prestigioasă, școala îi dezumaniza copiii prin reguli prea ferme și disciplină mai presus de sentiment. De trei ani de zile însă, cei doi frați blonzi au parte, prin intermediul mentorilor Kogaion, de o educație calitativă și emoțională. Mama lor, medic, s-a decis să-și ducă băieții la cursurile alternative ale academiei fiindcă este adepta „calității în tot și-n toate. Și consider că părintele este responsabil exclusiv de tot ceea ce înseamnă creșterea copilului său: trup, minte, spirit și suflet”.
„Orice copil are nevoie și de o educație a simțurilor, a spiritului, în mod fundamental, nu numai o acumulare de cunoștințe și informații. M-am bucurat enorm când am cunoscut-o pe Diana Petcu (fondatoarea Academiei Kogaion – n.r.): în momentul în care s-a încheiat prima noastră discuție telefonică, mi-am dat seama că există mulți oameni care simt și cred același lucru privind copiii lor”, povestește mama celor doi frați.
Când se schimbă părintele
Frecventarea cursurilor a produs o schimbare fundamentală nu numai în dezvoltarea celor doi băieți, ci și în ce-i privește pe părinți, „fiindcă nu poți să ceri o schimbare efectivă în copiii tăi dacă nu începi tu, ca părinte, să te schimbi”, spune mama băieților.
„Programul triangular al academiei mi-a deschis o ușă pe care n-am să o pot închide vreodată. Stând pe lângă profesorul Colceag și ceilalți mentori, mergând la cursurile pentru părinți sau în taberele pentru părinți și copii, am învățat și eu, și copiii să ne păstrăm vie întrebarea de ce?, să ne întrebăm cum funcționează lucrurile, ce legături există, să nu mai luăm totul așa cum este, ci să gândim. Prima schimbare majoră la băieții mei există și acum – nu le mai este rușine sau teamă să-și exprime punctul de vedere și să gândească singuri”, adaugă, cu mândrie în glas, mama lor.
Unul dintre primele lucruri pe care le-a învățat ca părinte, chiar de la început, a fost să se preocupe la modul cel mai profund de cum se simt copiii ei, ce trăiri emoționale au, ce le place cu adevărat și ce nu. În momentul în care a conștientizat și internalizat această noțiune, ceva s-a schimbat, au apărut o comunicare mai bună, o înțelegere mai profundă între membrii familiei, o atenție semnificativă oferită și o prezență de spirit, oricât de puțin ar fi ea semnificativă pentru copii.
„Îmi doresc ca băieții mei să fie fericiți și să fie ei înșiși, dar mai ales să fie umani. Asta îmi doresc pentru ei”, conchide zâmbind mama lui Rudi și Rici.
Radu. De la plictiseală la automotivare
Mama lui Radu (9 ani) a decis să facă ceva în privința educației băiatului ei în momentul în care a venit într-o zi acasă și și-a găsit copilul stând în sufragerie pe întuneric, făcând… nimic. Expresia lui tristă, lipsa poftei de viață și totalul dezinteres față de ceea ce făcea la afterschoolul unde era înscris au convins-o pe mamă să găsească alternative pentru băiețel.
La numai două săptămâni după ce Radu a început să frecventeze cursurile de educație alternativă Kogaion, mama a rămas uimită de schimbările care s-au produs în el. În fiecare dimineață se trezea și întreba bucuros dacă urma să meargă la „after”. „În fiecare zi, Radu ajunge obosit acasă, dar plin de satisfacție. Tăcerile din mașină, drumurile către casă sunt altfel, mai pline de înțeles, dacă pot spune astfel”, povestește mama lui.
Calitate, nu cantitate
„Radu a avut ghinionul de a fi la o școală cu nivel scăzut, iar eu n-am sesizat toate lucrurile la timp. Era plictisit, temele nu și le făcea cum trebuie, nu voia să povestească nimic despre ce făcea la școală. De când vine aici, mai ales după orele de matematică, română sau științe, este alt copil. Și pe mine m-au prins unele materii, cum sunt orele cu profesorul Colceag, unde află multe lucruri, pe care nici eu nu le știu, iar pe drumul spre școală îl pun să-mi povestească tot ce a zis domnul profesor, fiindcă și mie îmi place”, spune ea râzând.
Mama lui Radu vrea ca el să evolueze într-o persoană complexă, armonioasă: „Îmi dau seama că sistemul de aici îi oferă cunoaștere cu plăcere, iar el primește cu plăcere tot felul de informații, pe care eu nu le știam nici măcar în clasa a șaptea. Totul este la un nivel mult mai înalt, mintea lui proaspătă acumulează totul foarte repede. Este capabil să facă conexiuni diverse, să vadă în ansamblu, să se exprime mai bine”. Iar asta o ajută și pe ea în viața de zi cu zi: nu mai trebuie să-și facă griji că nu are timp să facă temele împreună cu băiatul ei, dar poate să petreacă timp de calitate cu el atunci când e posibil.
Teama care traversează generațiile
Pe un ton blând, cu o privire pătrunzătoare și o atitudine sigură pe sine, prof. dr. Florian Colceag ne-a explicat motivul pentru care educația complexă a copilului trebuie să primeze înainte de orice și că importante nu sunt standardizarea, serializarea și internalizarea de-a gata a unor informații existente,
ci ce faci mai departe cu toate aceste informații.
„Copiii au o capacitate uimitoare de stocare a informațiilor și de reproducere a acestora în forme originale. Un copil supradotat este un copil supranormal care a fost educat și învățat principiile vieții fără să fie inhibat, cu blândețe, armonie, bunătate. Dacă el a fost crescut într-un astfel de mediu, nu a avut factori inhibitori. Dacă are un părinte criticist, violent, el pierde această supranormalitate, supradotare. Copilul este copia părintelui. Așadar, problema sunt părinții de fapt, iar părinții, în general, cred că sunt perfecți și nu trebuie să schimbe nimic la ei. Nu ai ce să le faci în acest sens”, spune domnul profesor Colceag.
Personalitate mai presus de toate
Oamenii își pierd foarte ușor bunul-simț, bunătatea și capacitatea de a face bine de-a lungul vieții, povestește prof. Colceag, motiv pentru care societatea, mai ales cea românească, crește și își crește copiii sub influența sindromului Stockholm (comportament care apare atunci când victima unor abuzuri – psihice, fizice, emoționale – dezvoltă legături afective față de agresorul ei, încearcă să-l copieze și pune nevoile agresorului mai presus de nevoile proprii).
„În general, oamenii care sunt foarte puternici sau foarte proști au o trăsătură comună – ei cred că lumea trebuie schimbată după chipul și asemănarea lor, în loc să se schimbe ei în funcție de lume”, spune profesorul și, pe un ton de umor negru, adaugă: „Părinții sunt la fel în acest sens. Am întâlnit părinți care aveau copii excepționali și veneau cu ei la mine spunând că nu știu ce să se facă, îi duseseră la psihiatri sau psihologi, iar aceștia diagnosticaseră fără nicio jenă copiii cu Asperger, autism sau ADHD. Or, copiii erau mai mult decât normali, erau supradotați și doar inhibau părinții”.
„Dar, adaugă profesorul, am întâlnit și mulți părinți devotați care mâncau pâine și beau doar apă ca să-și trimită copiii la concursuri internaționale sau la școli dezvoltate”, părinți care înțeleseseră ce nevoi au copiii lor și făceau tot posibilul să le ofere exact acest lucru. Totul pornește de la mentalitatea familiei și de la cum procedează în modelarea copilului. „Nu există copii proști, susține prof. Colceag, ci doar copii abandonați, cărora nu li se dau atenția și grija cuvenite. Din cauza asta și din cauza fricii părinților, copiii își pierd genialitatea”.
„Este foarte complicată viața unui copil atunci când părintele umblă prin viața lui ca tramvaiul pe șine, pe o singură direcție”, glumește prof. Colceag. Asta nu ajută la dezvoltarea personalității și inhibă. Un copil are nevoie de o abordare holistică în educare și creștere ca să se împlinească din punctul de vedere al personalității, iar abordarea trebuie să existe cu dragoste, acceptare și blândețe. Atunci oferi o șansă incredibilă copilului de a fi «de geniu» indiferent de unde vine.”
Citește și:
Sfaturi bune pentru părinții cu copii la școala primară!
Căutăm calea cea bună pentru copii
Servicii de suport pentru părinții copiilor cu autism
Articol preluat din ediția de iunie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Nicoleta M Dumitrașcu
Foto: Radu Vintilescu