Soarta a făcut ca drumurile să li se întâlnească din nou în 2010. Lucia era colegă de serviciu cu un foarte bun prieten al lui Răzvan și, pentru că ieșeau de multe ori în gașcă după serviciu, l-a reîntâlnit pe Răzvan după aproape zece ani. De plăcut se plăceau ei oricum, dar povestea a așteptat o frumoasă seară de decembrie pentru a se scrie cu slovele iubirii.
„Pe 29 decembrie 2010 l-am invitat la film, fără niciun motiv ascuns“, mi-a spus Lucia zâmbind cu subînțeles. „Tipul cu care lucram şi prietena lui n-au mai vrut să vină, așa că am mers doar noi doi.“ De-atunci au ieşit împreună zilnic. În martie 2011 Lucia și Răzvan și-au părăsit cuiburile părintești și s-au mutat împreună.
Decizia de a-și uni destinele n-a fost pentru niciunul vreo surpriză, se înțelegeau atât de bine, încât era de așteptat ca, la un moment dat, să se și ia. Însă de adus vorba s-a întâmplat în primul lor concediu, lenevind la soare pe o plajă însorită din Cipru.
De ce pierdem vremea?
Răzvan făcuse facultatea în SUA și tare i-ar fi plăcut să trăiască acolo. Lucia, pe de altă parte, era și ea atrasă de tărâmul de peste Ocean. Așa că s-au gândit împreună să joace la Loteria Vizelor. Și pentru că niciunul n-ar fi renunțat la compania celuilalt, în cazul în care unul dintre ei câștiga, stabiliseră să se căsătorească repede pentru a-l lua și pe celălalt în aventura de peste Ocean.
Cum în următorul an norocul loteriei n-a fost de partea lor, concediul verii tot în Cipru și l-au petrecut. Pe altă plajă, dar sub același cer însorit, au dat frâu liber fanteziei, povestind fiecare cum își închipuiau o eventuală nuntă, cu lux de amănunte, de la invitați, la muzică. Și tot zburdând ei printre vise și proiecții, revelația aproape că i-a lovit în moalele capului: dacă tot se iubeau și aveau idei similare, de ce mai pierdeau timpul în loc să se căsătorească? „N-a fost o cerere romantică, nimic siropos, ca-n filme“, râde Lucia, „doar doi oameni care ştiau că se iubesc şi că vor să rămână împreună. Iar eu am fost fericită că pot să încep pregătirile de nuntă – una dintre activitățile mele preferate este planificarea de orice fel – și că o să-mi schimb numele.“
Nici părinții n-au leșinat de emoție, scăldați în lacrimi, căci era de așteptat ca doi tineri care se iubesc și se înțeleg să-și oficializeze relația la un moment dat. „Noi am decis să ne căsătorim“, le-au spus copiii simplu, iar părinții le-au dat binecuvântarea și au fost fericiți.
Pregătiri de nuntă
Alegerea rochiei fost ușoară pentru Lucia: „Știam de mult modelul, bănuiesc că majoritatea fetelor se gândesc la rochia lor de nuntă încă din copilărie“. Pentru că n-a vrut să dea o gălăgie de bani pe o rochie de gata, creație pe care s-o poarte o singură dată, s-a decis s-o facă pe comandă, la o croitoreasă recomandată de o prietenă. Cu mare succes, căci a fost foarte mulțumită și de preț, și de rezultat. „În plus“, îmi șoptește Lucia, „mie oricum nu-mi place să alerg prin magazine după haine și cu atât mai puțin să probez. Mi-aș comanda totul online dacă aș putea.“ Pantofii i-a făcut tot pe comandă şi a rugat o prietenă cu simț artistic să scrie diferite mesaje pe ei, ca să nu fie „albi şi banali“.
Mai greu a fost însă cu pregătirile de nuntă. „Primul pas pe care cred că îl fac multe viitoare mirese din România este să intre pe miresici.ro. Așa am făcut și eu. Am amețit puțin de la valul de informații și povești de groază, dar m-a ajutat să înțeleg de unde trebuie să încep. Apoi am început să fac rezervări și programări. Partea cu restaurantul a fost cea mai grea, pentru că acolo ai multe de luat în calcul, dar am avut noroc să descopăr Marshal Garden. A fost dragoste la prima vedere.
Era clar un loc pe gustul nostru, iar meniul de nuntă ni l-am alcătuit singuri, dintr-o listă lungă de preparate și prețuri.“
După care, a început „distracţia“ cu detaliile. „Mi-am dat seama că partea de rezervări a fost până la urmă mai simplă“, își amintește Lucia. „Când am realizat că mai sunt 1000 de alte chestii mici de făcut, m-am panicat și am zis că e cazul să apelez la un wedding planner. Deși nu era neapărată nevoie, pentru că majoritatea ideilor au fost ale mele şi s-a dovedit că ştiam deja cam ce vreau să fac. Nu pot să spun că nu m-a ajutat deloc, dar clar, nu era nevoie să plătesc o sumă atât de mare pentru asta.“
Și mai multe pregătiri
Au ales tema, cocktailurile şi culorile nunţii: mov şi verde. Culorile s-au regăsit în papioanele mov (din material cumpărat de Lucia şi confecţionat de mama unei prietene), în decoraţiunile sălii, pe spătarele scaunelor şi în şervețelele de masă verzi. Și puţin în flori, de care s-au ocupat cei de la Maison Dadoo. Mesele invitaţilor nu au avut numere, ci nume de cocktailuri şi nu le-au pus întâmplător, ci au încercat să le facă şi uşor sugestive (de exemplu, masa fetelor a fost „Sex on the beach“).
Drept mărturii au dat câte un borcănel cu măsline aduse din Grecia de una dintre domnişoarele de onoare. Răzvan a făcut singur designul „Save the date“-urilor, nişte magneţi de frigider simpatici pe care i-au dat înainte de invitaţiile propriu-zise, şi al invitaţiilor, pe care au ales să le facă altfel, adică rotunde și cu un text haios la care a contribuit toată familia. „Am avut noroc că am găsit o tipografie mică şi foarte de treabă, care să ne ajute să le printăm așa. Tata a fost cel desemnat să scrie de mână numele invitaţiilor pe plicurile mov, pentru că are un scris foarte frumos.“
Atmosferă de sărbătoare
A urmat muzica, au ales un DJ şi wedding planner-ul le-a prezentat-o pe Irina Sârbu. Lucia s-a îndrăgostit total de ea, pentru că i-a plăcut la nebunie stilul ei jazzy de a cânta muzică populară: „Muzica populară, în mintea mea, se oprise la Maria Tănase şi n-aş fi crezut că o să mai găsesc pe cineva care să-mi placă.“
Ca să menţină tema nunţii, i-au chemat și pe băieţii de la Flair Angel cu un bar mobil şi pe Campionul Mondial la flair bartending, Valentin Luca, pentru un show incendiar.
Legat de petrecerea în sine, Lucia nici nu-și mai amintește prea bine cum a fost, pentru că s-a petrecut totul foarte repede: „Iar eu, nu ştiu de ce, am fost cu capul în nori toată ziua. După cununia religioasă, unde am fost uşor dezorganizaţi, am fost la o şedinţă foto prin oraş, iar apoi ne-am dus la restaurant, unde ştiu că am avut emoţii maxime la primul dans. Ne-au ajutat cu coregrafia cei de la Joie de Vivre şi am dansat pe melodia „Lucky“ de la Jason Mraz şi Colbie Caillat. După primul dans, m-am relaxat total şi habar n-am ce s-a mai întâmplat.“ A băut apă plată toată seara şi a uitat de tot stresul de „o fi bine“ sau „le-o plăcea mâncarea“.
Viitoarelor mirese Lucia ar vrea să le dea un singur sfat: „Nu vă stresați și bucurați-vă de fiecare moment. În afară de mâncare, băutură și muzică, prea puțini invitați observă detaliile care pentru tine, în diferite momente, au contat enorm.“