Asta nu înseamnă nicidecum că e util să-ţi schimbi părerile după cum bate vântul. Nici ca la prima iluzie de mai bine să te suceşti nu-i eficient.
Nimic nu e bătut în cuie în viață, nimic nu e pornit pe drumul ăla drept ca o autostradă din care nu se fac ocolişuri sau întoarceri din drum. Ba, dacă stau să mă gândesc şi să mă folosesc mai bine de comparaţia asta, chiar şi de pe autostradă mai poţi ieşi din când în când. Pentru că da, existe momente în care nu numai că nu e o nenorocire să te răzgândeşti, ba din contră, e chiar recomandat. Există momente când noi informaţii, noi emoţii îţi completează ideile, principiile după care te călăuzeşti. Iar atunci te răzgândeşti.
Dragoste, dar până când?
Când te-ai îndrăgostit, aveai impresia că niciodată nu vei putea iubi pe altcineva, că viaţa fără el n-ar avea niciun rost. A trecut vremea, iar dragostea voastră (frumoasă, ce-i drept) a început să ţi se pară prea molcomă. Te-ai simţit vinovată şi ai încercat să te convingi că el e alesul, făt-frumosul visurilor. Reuşeşti destul de des, până când îţi dai seama că nici consecvenţa nu-i mereu cea mai bună alegere. Face bine la cap şi la inimă să te răzgândeşti. Să te hotărăşti că nu mai e cazul să respecți cuvântul dat, ăla cu împreună până când moartea ne va despărţi. Pentru că deja iubirea voastră nu mai înseamnă decât balet şi bune maniere. Şi propui un pic de distanţă, niţică pauză. Din experienţă, dar şi după părerea specialiştilor, în momentul în care ajungi în punctul ăsta, situaţia e clară: rareori te răzgândeşti din nou.
Dragoste…până la facturi
Există (am cunoscut destul de multe astfel de perechi) posibilitatea să-ţi iei seama, cum spunea o vecină de-a mea cu rădăcini sănătoase, chiar înainte de a face pasul decisiv. Să presupunem că eşti, cum se spune pe Facebook, într-o relaţie de multă vreme. Cei din jur vă tot îndeamnă să vă căsătoriţi sau măcar să vă mutaţi împreună. Dar, când în sfârşit aţi făcut pasul, nu trece anul şi gata: te-ai sucit. De regulă, chestia cu facturile e un pretext – mai mult tu le plăteşti, el n-are deloc grijă de bani, nu e econom şi alte variaţiuni pe aceeași temă. Ce te face să te răzgândeşti e traiul împreună, cu bune şi rele, căruia, iată, el nu-i face faţă. Pretinde să-i respecţi tabieturile, dar el nu are niciodată grijă să ţină seama de ale tale. E iubitor cu program, iar de la un moment dat, ajungi să crezi că eşti şi tu un fel de tabiet, nicidecum iubita (cu i mare). Atunci, ce-ţi rămâne de făcut? Să te răzgândeşti.
Dragoste…din doi în doi
Când ajungi să te gândeşti şi să te răzgândeşti de nenumărate ori în ce-l priveşte e un semn că el nu-i cea mai bună alegere, iar dragostea voastră e mai degrabă o afacere profitabilă ba pentru unul, ba pentru celălalt, niciodată pentru amândoi. Dragoste cu năbădăi, vei zice, dar prea multe strică dragostea şi familia. Pentru că, atunci când copilul tot aude „te iubesc, divorţez, te iubesc“, sfârşeşte prin a deveni frustrat, deprimat, copil-problemă. Şi tu? Decât să te răzgândeşti de zece ori pe lună, fă-o o dată şi bine: renunţă! Dacă nu la viaţa palpitantă, cum o consideraţi voi, atunci la căsnicia cu năbădăi. Doar la năbădăi pur şi simplu nu vei reuşi să renunți.
Articol preluat din ediția de ianuarie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Thinkstock