Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Calciul, prieten cu două feţe

Calciul, prieten cu două feţe

Ni se tot repetă cât ne e de necesar mai ales nouă, femeilor, care pierdem cam 20% din masa osoasă după menopauză. E adevărat, dar calciul poate fi nu doar miracol, ci şi blestem, dacă ne dedăm exceselor şi nu alegem cele mai corecte căi de asimilare.

Când eram copil, îmi amintesc cum îmi făceam zilnic „suc“ cu pastile de calciu efervescent. Băutura avea un gust delicios, de citronadă, pişca plăcut limba şi devenise astfel medicamentul meu preferat. Doar tabletele de cavit (şi ele bogate în calciu, vitamine şi, mai ales, alte „ingrediente“ bune la gust) mai preluau, ocazional, locul întâi.  Apoi am crescut şi despre calciu am auzit… numai de bine. Că nu se poate fără el. Că totuşi are şi plaja calităţile ei – stai la soare şi faci rost de vitamina D, care fixează calciul. Că nici o masă nu trebuie să fie fără lapte dacă vrem să avem oase puternice. Pare că niciodată calciul nu-i suficient: oricât i-am oferi organismului, tot e loc de ceva în plus. Oare aşa stau lucrurile?

Criza calciului

Ce-i drept, cea mai mare parte din cantitatea de calciu din organism se află în oase (mai găsim în dantură şi în sânge, unde ajută la coagulare şi alte procese enzimatice). Oasele se înnoiesc permanent, iar stocul de calciu trebuie completat şi el cu aceeaşi frecvenţă. Mai cu seamă în copilărie acest proces e foarte alert, iar nevoile cresc la vârsta a doua. 

Dr. Mihaela Bilic pledează în cartea Sănătatea are gust pentru aport de calciu printr-o alimentaţie bogată în acest preţios mineral. „Recomandarea generală este ca aportul de calciu să fie făcut prin intermediul alimentelor, unde este asociat cu alţi nutrienţi esenţiali pentru sănătate. Cea mai bună sursă e laptele – conţine 125 mg de calciu/100 g. În ultimii ani, consumul de lapte a scăzut dramatic în favoarea băuturilor răcoritoare, situaţie care a primit numele de „criza calciului“.

Tot Mihaela Bilic ne dezvăluie în cartea sa metode prin care să creştem consumul de alimente bogate în calciu fără ca acest demers să ni se pară o corvoadă culinară. Iată câteva dintre ele:

  • bea sucuri de fructe sau legume îmbogăţite cu calciu;
  • pune lapte în cafea sau, ca englezii, în ceai;
  • adaugă brânză în salate sau sendvişuri;
  • consumă multe legume cu frunze verzi;
  • mănâncă peştele din conserve (şi chiar sardine proaspete) cu tot cu oase;
  • găteşte legumele în tigaie wok (să rămână crocante);
  • include varză în dietă, sub formă de salată ori ca garnitură (calciul din varză, deşi este mai puţin decât în lapte, are gradul de absorbţie cel mai bun: 50%);
  • alege deserturi pe bază de lapte (îngheţată, iaurturi etc.)!

Dr. Mihaela Bilic, medic nutriţionist: ”Nici un supliment de calciu nu poate avea aceeaşi valoare biologică precum laptele.” 

 

Dr. Simona Huică, medic specialist reumatologie, Clinica de Diagnostic Gral: ”Fără calciu nu se poate”

Calciul este foarte important pentru organism, fiind folosit pentru o mineralizare corectă a oaselor, pentru o bună contracţie a musculaturii, ca element util împotriva reacţiilor alergice etc. Sursa de calciu este alimentară – în principal din lapte şi derivate de lapte, dar şi în unele tipuri de apă plată, pâine integrală, ciocolată, seminţe. Doza optimă de calciu este diferită de la om la om, iar ea depinde de vârstă şi patologia asociată. De obicei, asocierea femeie-calciu ne duce cu gândul la osteoporoză, calciul fiind un element complementar ce trebuie substituit în această afecţiune. Doza de calciu necesară este de 1.000-1.200 mg/zi, luată din dietă şi suplimente alimentare. Osteomalacia reprezintă „rahitismul adultului“, determinat de carenţa de vitamina D; şi în acest caz se suplimentează dieta cu calciu pentru mineralizarea oaselor. Vitamina D este esenţială pentru absorbţia intestinală a calciului şi scăderea eliminărilor renale.

Dr. Mihai Corneliu Ungureanu, medic specialist medicină internă, Clinica de Diagnostic Gral: ”Abuzul de calciu „la cutie“ e dăunător”

Calciul se găseşte în proporţie de 98% în schelet şi 1% în dinţi, conferindu-le acestora rezistenţa corespunzătoare. Nu mai puţin important este şi procentul de 1% din calciu distribuit în celelalte ţesuturi, având un rol fundamental în excitabilitatea neuromusculară. Necesarul zilnic de circa 500 mg este asigurat de obicei printr-o dietă echilibrată, dar copiii – în funcţie de vârstă şi sex –, femeile după menopauză şi bolnavii cu tulburări cronice de digestie pot primi suplimente de calciu şi vitamina D. Totuşi, un aport prea mare de calciu poate reduce absorbţia altor minerale importante, cum ar fi manganul, zincul şi, mai ales, fierul; cu alte cuvinte, încercând să facem prea mult bine organismului, ajungem să-i facem mai multe rău. De aceea, orice preparate de calciu şi vitamina D se vor administra nu după ureche, ci numai la recomandarea medicului.


Lasă un răspuns

Sus