Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Dania Șelaru, o învingătoare în lupta cu cancerul

Dania Șelaru, o învingătoare în lupta cu cancerul

Cu ocazia Zilei internaţionale dedicate reconstrucţiei mamare, s-a dat startul unei campanii sociale menite să vină în ajutorul femeilor care au învins cancerul la sân şi au trecut printr-o operaţie de mastectomie.

La evenimentul de lansare a campaniei, am întâlnit-o pe Daniela Şelaru. Zâmbitoare, deschisă, sigură pe ea, pare o sursă inepuizabilă de optimism, energie şi multă voinţă de a încuraja femeile care au trecut sau trec prin dureroasa experienţă a cancerului la sân să lupte cu boala, să-şi recapete sănătatea şi feminitatea şi să-şi reconstruiască viaţa. Ea a făcut-o. Povestea Danielei, una cu final fericit, este un exemplu pentru oricine înfruntă această maladie.

Despărţire înainte de vreme

Când era doar un copil, Daniela şi-a pierdut mama din pricina cancerului. „Se întâmpla în anii ’80, când mama avea 29 de ani, iar eu, 8. I-a apărut un nodul la un sân, pe care la vremea aceea un medic l-a confundat cu un lipom, o acumulare de grăsime. Mama a avut încredere în ce i s-a spus şi n-a mers să ceară o altă opinie. Când a ajuns la specialist, era deja prea târziu, avea multiple metastaze şi în câteva luni am pierdut-o.“ De atunci, a fost mereu în gardă. „Până la 20 de ani, eram convinsă că din cauza aceleiaşi boli voi muri şi eu, cu siguranţă, până la 30 de ani. Am făcut an de an o ecografie, lucru pe care îl recomand oricărei femei la controalele de rutină.

Pe de altă parte, n-am făcut nimic să previn. Până la 38 de ani, nu m-am autoeducat în ce priveşte un stil de viaţă sănătos. Nu mâncam destule fructe şi legume, nu aveam grijă să mă odihnesc suficient, am fumat, am lucrat în medii foarte stresante şi, desigur, nu făceam sport. Astăzi, îmi este clar că această boală este o combinaţie de genă şi stil de viaţă. Un stil de viaţă nesănătos inhibă mecanismele de apărare și vindecare ale organismului şi astfel ajungem să ne îmbolnăvim. Sunt oameni care au gene extraordinare şi care îşi permit să trăiască oricum şi nu se îmbolnăvesc. Însă cei care au antecedente de cancer în familie trebuie să facă puţin efort ca să trăiască sănătos.“

Diagnosticul sumbru a venit în 2012

Daniela avea 38 de ani când, la o ecografie, în iunie 2012, i s-a descoperit un nodul. „Nodulul avea numai 0,5 cm. Am făcut apoi sonoelastografie, mamografie şi RMN. Medicii nu ştiau să spună cu siguranţă dacă este sau nu cancer, astfel că am fost programată pentru intervenție chirurgicală în iulie. Am intrat în operaţie având toate opţiunile deschise, de la a descoperi că nodulul este benign până la extirparea sânului. Din nefericire, a fost cancer. Din fericire, s-a putut face o reconstrucţie imediată şi chiar cu păstrarea pielii, areolei şi mamelonului.“

Daniela a avut norocul să i se facă reconstrucţia în acelaşi timp cu operaţia oncologică, chiar dacă, din acest motiv, a sărit peste etapa radioterapiei. „Sunt persoane care preferă mastectomia, astfel încât să facă radioterapie, urmând să treacă printr-o operaţie de reconstrucţie la un an sau doi după radioterapie, pentru că e nevoie să laşi pielea să se vindece. Sunt decizii care se iau împreună cu medicul, după evaluarea condiţiei medicale şi a riscului de recidivă locală. Eu am fost foarte mulţumită cu situaţia asta, lucru care mi-a dat multă putere să trec mai departe. Am fost nevoită să fac opt cicluri de chimioterapie, din septembrie până în februarie, iar acum urmez un tratament hormonal până în anul 2018.“

Nesiguranţa, cea mai grea

Pentru Daniela, cea mai dificilă a fost perioada aflată sub semnul suspiciunii de cancer. „Incertitudinea este, pentru mine, cea mai rea. Nu ştii cine e duşmanul, nu ştii ce ai de făcut, nu poţi avea un plan, nu ştii ce ţi se poate întâmpla. Plângeam în fiecare zi. După operaţie, m-am liniştit. Ştiam ce am de făcut şi asta îmi dădea linişte şi încredere în viitor.“

Când primeşti un astfel de diagnostic, nu trebuie să te ascunzi, ci să cauţi informaţii care te pot ajuta şi salva. „Am citit, am vorbit cu femei care au trecut prin situaţii similare, cu medici de diverse specialităţi, m-am hotărât să schimb stilul de viaţă, să-mi fac timp pentru mine, să mănânc sănătos, să mă stresez mai puţin. În România, din păcate, este un subiect tabu. Tocmai de aceea mă gândesc să înfiinţez un grup de suport pentru femeile care se confruntă cu boala şi aş începe prin a invita pe oricine are o întrebare să mă contacteze pe Facebook. E un pas mic, dar sper să ne determine să discutăm deschis despre boală.“

Pierderea unui sân, o sentinţă grea

Se spune că, pentru o femeie, pierderea unui sân echivalează cu dispariția unei rude de gradul întâi, atât de mari sunt suferinţa, frustrarea, neputinţa. „Când profesorul Blidaru mi-a spus că mă va opera şi că există posibilitatea să facă o mastectomie, m-am înfuriat extraordinar de tare. Nu înţelegeam cum aş putea să rămân fără un sân din cauza unui nodul de o jumătate de centimetru. Am înţeles apoi că, în ciuda faptului că tumoarea era mică, se situa central, iar în acest caz nu se face sectorectomie. Am fost furioasă, am cerut alte opinii, am fost la Viena, dar tot acest proces mă pregătise pentru varianta în care rămâneam fără un sân. Nu-mi era deloc uşor, dar ştiam că omul din mine e mai mult decât o pereche de sâni.“

Mereu în alertă

„Cancerul poate recidiva chiar şi după operaţie şi tratamente, aşa că monitorizarea strictă este necesară. La fel de importantă e schimbarea stilului de viaţă. Sunt convinsă că această boală se întoarce dacă nu faci nimic în acest sens. Am făcut schimbări în alimentaţie – nu extreme, dar am redus carnea roşie, de pui, zahărul, produsele de panificaţie, alcoolul, mezelurile, lactatele şi am crescut cantitatea de legume şi fructe. Mă odihnesc mai mult, nu las oboseala să se acumuleze. Găsesc timp pentru mine şi pasiunile mele, am grijă să fac lucruri care mă bucură şi încerc să stau departe de cele care mă stresează. Mă înconjor de oameni care îmi plac şi cu care mă simt bine. Sunt recunoscătoare că trăiesc, mă bucur de viaţă în fiecare zi şi mă simt mai bine ca oricând, fizic şi mental“, povesteşte Daniela.

Susţinerea celor dragi este vitală

Partenerul ei şi-a pierdut prima soţie din pricina cancerului, aşa că vestea bolii a fost o încercare grea. Au trecut-o însă cu dragoste şi curaj. „Mulţi oameni dragi s-au dus de lângă noi prea timpuriu. De exemplu, atât eu, cât şi soţul nu mai avem părinţi. Dar suntem oameni raţionali, puternici şi privim exclusiv spre viitor. Am citit foarte mult şi ne-a fost clar că, în zilele noastre, cancerul nu înseamnă automat moarte. Am tratat boala ca pe un accident nefericit, am făcut tot ce ne-au recomandat medicii, cu încrederea că va fi bine. Ne-am făcut mai mult timp pentru noi și lucrurile care ne fac plăcere. Uşor n-a fost şi nu e nici acum, dar e viaţă noastră, ne-o asumăm şi vrem să scoatem maximum din ea.“

Mergeţi la medic!

Ecografia şi mamografia de rutină sunt singurele care pot descoperi boala în stadiu incipient. Iar odată diagnosticată, trebuie acţionat în cunoştinţă de cauză. „Am aflat de curând că în străinătate din 100 de operaţii de cancer la sân 20 sunt mastectomii, iar la noi sunt 80. Există atât de multe pentru că multe femei ajung la medic în stadii târzii ale bolii, dar şi pentru că unii medici consideră mastectomia ca fiind mai sigură. Faceţi efortul să mergeți la cei mai buni medici la care se poate ajunge, să se asigure că într-adevăr trebuie făcută mastectomia şi nu e posibilă doar o sectorectomie!“

Reconstrucţia, subvenţionată de stat

Femeile care au învins cancerul mamar au dreptul la reconstrucţie gratuită şi pot beneficia de ea cu ajutorul Programului Naţional de Reconstrucţie derulat de CNAS şi susţinut de Mentor, producătorul numărul 1 de proteze mamare, şi Romger Medical. Mai multe detalii găseşti pe platforma recent lansată www.estioinvingatoare.ro.

Citește și:

De la psihic vulnerabil la cancer

Cancer: Femei condamnate, femei învingătoare

Obezitatea, factor favorizant pentru cancer

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.44/05.11.2015

Autor: Andreea Cohuț

Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns