Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Traseul Speranței în lupta împotriva bolilor inflamatorii intestinale

Traseul Speranței în lupta împotriva bolilor inflamatorii intestinale

Muntele Sperantei

Când am pornit dis-de-dimineaţă pe munte, domnea o ceață încăpăţânată şi vătoasă, iar cerul parcă nu se hotăra dacă să ne ude cu găleata sau doar să ne facă duş cu stropi minusculi – genul ăla de nu-ţi vine să deschizi umbrela, dar tot te faci ciuciulete. Le-a făcut pe amândouă, alternativ, în ziua însemnată în calendar pentru luat muntele în piept în numele unei idei frumoase şi nobile: medici şi pacienţi, laolaltă, pe acelaşi drum, pe aceeaşi vreme, peste aceleaşi obstacole.

Iniţiativa a aparţinut Asociației Persoanelor cu boli Inflamatorii Intestinale din România (ASPIIR) şi Clubului Român pentru Boala Crohn și Colită Ulcerativă (RCCC), care au organizat o expediţie montană inedită pe traseul Fundata – Moieciu de Sus – Colțul Ziliștea – Culmea Lungă – Dealul Cremenii – Satul Cheia – Pârtie Biathlon Fundata, cu scop de a atragere atenţia asupra bolilor inflamatorii intestinale şi a impactului pe care acestea îl au asupra vieţii pacienţilor. Au invitat şi presa, de-aia am ajuns eu, campioană mondială la disciplina „lenevit în fotoliu“, să merg – vorba vine – pe munte 13 kilometri (mi-am făcut genunchii praf şi mi-ar fi prins bine un ortoped, dar asta e altă poveste…).

Aventura acestei iniţiative a început însă mai pe gustul meu, cu o discuţie interesantă petrecută în holul unui cochet restaurant al complexului Fundata de la Cheile Grădiștei. I-am cunoscut astfel pe Isabella Grosu – Preşedinte ASPIIR, pe Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu (care, în afară de faptul că e o somitate în domeniu, e un bărbat vorbăreţ şi cald, un fermecător partener de dialog), pe Prof. Dr. Liana Gheorghe, Președinte executiv al Clubului Român pentru Boală Crohn și Colită Ulcerativă şi pe cei doi pacienţi extrem de tineri care aveau să ne însoțească în excursie, Octavian Marinescu – student la Drept şi Vihta Hans – specialist IT.

De unde vin aceste boli?

Popas
Un scurt popas pentru odihnă și admirat peisajul, că se mai ridicase ceața.

Bolile inflamatorii intestinale, din care fac parte boala Crohn şi rectocolita ulcero-hemoragică (colita ulcerativă), sunt afecțiuni inflamatorii cronice ale tubului digestiv. În România sunt aproximativ 10.000 de pacienţi diagnosticaţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă, dintre care peste 1.500 sunt înregistraţi în Registrele Naţionale. La nivel european, aproximativ 3 milioane de persoane suferă de boli inflamatorii intestinale. Deşi cele mai multe cazuri sunt înregistrate la persoane tinere, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, acestea pot apărea la orice vârstă.
La ora actuală suntem extrem de îngrijoraţi de două fenomene: creşterea rapidă a cazurilor de boli inflamatorii intestinale în România şi creşterea numărului de cazuri grave care necesită tratamente agresive de la început sau chiar operaţii invalidante de la debut. Ele apar cu precădere la tineri, la oameni extrem de activi , la cei cu un stil de viaţă şi alimentaţie de tip occidental.“ a declarat Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu.

Isabella Grosu
Isabella Grosu, Președinte ASPIIR

Ce şi cum mâncăm influenţează cel mai puternic declanşarea bolilor inflamatorii intestinale. „Am remarcat o creştere de circa 8-10 ori a acestor afecţiuni în ultimul deceniu, în special la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, ca urmare a modificării stilului de viaţă – dieta hipercalorică, supraprelucrată, bogată în dulciuri rafinate, alimente conservate, semipreparate, prăjite, tip fast food, reducerea consumului de fructe şi legume crude“, ne-a spus doamna Prof. Dr. Liana Gheorghe.

Într-un limbaj mai pe șleau, vă traduc eu: copiii din ziua de azi mănâncă mult şi prost. Generaţia „fast-food“ stă pe un butoi cu pulbere în privinţa riscului de a dezvolta boli inflamatorii intestinale, şi, pentru ca tabloul pericolului să fie complet, simptomele sunt multă vreme ignorate, iar trendul lipsei de încredere în medici şi-al autodiagnosticării pe Google face şi el ravagii. „Prin formarea unei echipe compuse din medici şi pacienţi care să urce împreună pe crestele munţilor, ne-am propus să consolidăm relaţia medic – pacient şi să subliniem importanţa de a lucra în echipă, de a lupta împreună pentru a cuceri nu numai vârfurile munţilor, ci şi pentru a învinge greutăţile aduse de o boală inflamatorie intestinală”, a afirmat Isabella Grosu, la rându-i pacientă și preşedinte ASPIIR.

Care sunt simptomele

Bolile inflamatorii intestinale au simptome lesne un timp de dus pe picioare, cum se spune la noi, iar acest fapt le sporește gravitatea. „Mesajul meu pentru cei care prezintă simptomele următoare este să nu încerce să le controloze siguri, ci să meargă de urgenţă la medic!“ şi-a început domnul Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu expunerea, subliniind, cu tristeţe, faptul că relaţia medic-pacient, la noi în ţară, e tot mai rece și lipsită de comunicare, iar bolnavii găsesc tot mai greu drumul către cei care le pot salva viaţa. Automedicaţia şi consultarea internetului sunt periculoase şi iată care sunt semnele care nu trebuie tratate superficial, ci comunicate de urgenţă medicului:

  • Sânge în scaun (în special dacă e închis la culoare, cu mucozităţi şi amestecat cu materiile fecale)
  • Diaree. În plus, dacă ai ai mult de trei scaune pe zi sau dacă în mod normal aveai unul la trei zile şi acum ai zilnic, ori îţi vine să mergi la toaletă în timpul nopţii – toate aceste devieri de la modul tău obişnuit de „a ieşi afară“ sunt semnale de alarmă.
  • Dureri de burtă şi în zona anusului
  • Stări subfebrile – temperatură corporală uşor ridicată faţă de valoarea ei normală
  • Scădere în greutate, deşi ai poftă de mâncare şi nu ţi-ai modificat major dieta în ultima vreme

Dacă sunt probleme cu vizualizarea acestui video, îl puteți accesa și aici.

Problemele acestea apar în special la oamenii tineri, activi, care nu au timp de ei“ a ţinut să precizeze domnul prof. dr. Diculescu. Gastroenterologul e singurul în măsură să aprecieze ce e de făcut, cu condiția să ne prezentăm în cabinetul lui şi să-i explicăm cu lux de amănunte tot ce ne supără. Ehee, dar aici ajungem la „problema“ din paragaful următor…

Cuvinte de care nu trebuie să-ţi fie ruşine!

Anus, fecale, gaze, crampe, diaree – unii roşim numai la gândul că trebuie să pronunţăm aceste cuvinte în faţa unui medic (care, fie vorba-ntre noi, le aude şi le foloseşte zi de zi), dar la care ne hăhăim fără pudori când le auzim în bancuri sau în discuţii fără miză. Însă când miza e sănătatea noastră şi perspectiva unei boli deloc uşoare, trebuie să avem puterea să deschidem gura şi să spunem fără jenă ce ne doare.

Și ca să nu creadă cineva că mă poziționez cu înfumurare în afara grupului de „rușinoși“, iată o întâmplare cu haz din istoria recentă a ridicolei mele frici de ridicol. Mă chinuia o constipaţie (vai, alt cuvânt îngrozitor!) şi nişte hemoroizi (care nu-s viermi intestinali, cum am auzit pe cineva, ci nişte amărâte de inflamaţii ale intestinului gros) care îşi făcuseră neinvitați apariţia în delicata mea parte de sud. Aceste două realităţi – altfel, foarte umane – mă jenau teribil ca idee, pe lângă jena fizică, aşa că am făcut feţe-feţe până mi-a venit rândul la ghişeu, în farmacie, şi am zis cu jumătate de gură, aproape în șoaptă: „O cutie de supozitoare cu Hemorzon, vă rog.“ Farmacista a butonat impasibilă tastatura şi, negăsind produsul solicitat, a strigat în gura mare către colega din depozit: „Cutăriţa, ia vezi, Hemorzon mai avem? Că întreabă o domnișoară…“. Apoi, către mine, cu volumul tot ridicat: „Vreţi pentru dumneavoastră, da?“. Îmi venea să mă înşurubez în gresia edificiului de ruşine, dar n-am avut prezența de spirit să-i zic că vreau supozitoarele pentru o mătuşă foarte bătrână, cu inerente probleme de tranzit intestinal. Am îngăimat un „Da“ stins, am înşfăcat punguţa cu supozitoare şi am tulit-o din farmacie simţind în ceafă privirile celor de la coadă – care, bineînţeles, nu mai puteau ei de problemele fundului meu.

Andreea Cohuț, Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu si Alina Grozea
Subsemnata (în roz) împreună cu Andreea Cohuț, colega mea de la Sănătatea de azi și cu Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu

Ştiindu-mă deci pățită, „Ce facem cu ruşinea?“ l-am întrebat pe domnul prof. dr. Diculescu. Pentru că, oricât ar părea de absurd, oameni educaţi evită să meargă la medic doar pentru că le este ruşine să-şi descrie simptomele. Sau pentru că le este jenă şi groază de colonoscopie sau de alte investigaţii la nivelul anusului și colonului.
Am aflat, astfel, că mai teamă ar trebui să ne fie de faptul că în ultimii 25 de ani s-a triplat numărul de cazuri de cancer de colon. Și că e necesar, din acest motiv foarte serios, să învingem jena sau lenea sau orice ne-ar împiedica să ne deplasăm către un cabinet medical. Pentru că bolile inflamatorii intestinale nu trec de la sine, iar consecinţele ignorării simptomelor pot fi dintre cele mai grave.

Ei au trecut prin asta!

Vihta Hans
Vihta Hans: „Totul va fi bine, mergi la medic!“

În timpul drumeţiei, Vihta Hans a fost primul pacient cu care am stat de vorbă despre boala lui (rectocolită) şi despre cum a reuşit să depăşească perioada critică. Acum urcă pe munte, dar când boala inflamatorie era în toi, îi era greu şi să urce un etaj de bloc sau meargă până la bucătărie. „M-am hotărât după mult timp să mă duc la doctor, deşi nu mă simţeam bine. Au tras prietenii de mine… Dacă aş fi mers mai repede, poate ar fi fost mai uşor, aş fi scăpat mai repede”. Ce le-ar transmite celor de vârsta lui, care se confruntă cu această boală? Să meargă la medic şi să aibă încredere că totul va fi bine. Iar dacă au nevoie de sprijin din partea celor cu care împart aceleaşi probleme de sănătate, să intre pe Facebook, pe pagina ASPIIR, şi vor găsi o întreagă comunitate acolo, una care îi va primi cu braţele deschise.

Octavian Marinescu
Octavian Marinescu: „Alege viaţa şi luptă pentru ea în fiecare secundă!“

Octavian Marinescu, student la Drept, a acceptat provocarea acestei excursii pe Muntele Speranţei pentru a dovedi că atunci când ai voinţă şi credinţă, poţi trece peste orice obstacol. Boala lui (colită ulcerativă) s-a declanşat cu doi ani în urmă – era în clasa a 12-a, trebuia să înveţe pentru BAC. Fiind o persoană activă, căreia nu-i place să stea degeaba, problemele de sănătate cu care s-a confruntat l-au afectat profund. „Pentru mine, boala asta a fost un chin, în primul rând pentru că mă simţeam, pentru prima oară în viaţă, neputincios. Vindecarea s-a produs după operaţie, în cazul meu, iar acum parcă am şi mai multă voinţa să fac lucruri pe care nu le făceam înainte. Această afecţiune e autoimună, nu se ştie ce o declanșează, dar e adevărat că trăiam cam dezordonat în acea perioadă şi mă stresam cam din orice, iar aceste lucruri au contribuit la declanşarea ei. Acum am învăţat să am mai multă grijă de mine și să nu mă mai stresez din nimic!“

Statistici de neignorat

50% dintre pacienţii cu boli inflamatorii intestinale experimentează frecvent recidive ale bolii şi de multe ori manifestă şi alte afecţiuni intestinale. 53% dintre pacienţii cu boala Crohn necesită spitalizare în decurs de zece ani după diagnosticare, 30-50% dintre pacienţi au nevoie de o intervenţie chirurgicală şi până la 20% dintre aceştia necesită o a doua operaţie în interval de 5-10 ani.
Ce ne spun aceste cifre? În primul rând, țipă din toţi rărunchii: Du-te la doctor dacă ai simptomele descrise mai sus! Nu te trata după ureche! Găseşte un medic cu care să rezonezi şi alături de care să simţi că poţi urca orice munte! Inclusiv pe cel ridicat de toate problemele și consecințele unei boli inflamatorii intestinale.

Articol exclusiv online

Autor: Alina Grozea

Foto: PR, Alina Grozea

Video: Andreea Cohuț (Sănătatea de azi)


Lasă un răspuns

Sus