Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Magia unei picaturi de sange

Magia unei picaturi de sange

 

O doamnă destul de autoritară, dar blândă şi cu mult umor, vorbind cu patimă despre donarea de sânge, despre picăturile miraculoase care pot salva o viaţă. 

Aimee Bugner a studiat psihologia, dar aproape de când se ştie muncind a stat în apropierea eprubetelor pline cu lichidul cel roşu şi dătător de viaţă. Din 1983, este psiholog la Institutul de Hematologie. Din 2000, este directorul Fundaţiei Donatorilor Benevoli de Sânge, fundaţie înfiinţată chiar de ea, din nevoia acută de a face ceva. „Sângele nu creşte nicăieri şi nu poate fi produs niciunde. Trebuie, aşadar, să ne ajutăm singuri“, spune ori de câte ori vine vorba de donare. Şi, când eşti în preajma lui Aimee Bugner, vorba despre donarea benevolă vine tot timpul.

Bolnavi mulţi, sânge puţin

Într-o plăcută după-amiază a acestei toamne lungi, am vorbit plimbând amândouă câinii pe aleile din Parcul Circului. Soarele sângeriu ce dădea să apună se asorta perfect cu revolta şi, ştiu că mă repet, pasiunea doamnei Bugner. „Aveţi idee cum e să fii nevoit să hotărăşti cine trăieşte? Pentru că, da, până la urmă asta se întâmplă într-o ţară unde există un deficit atât de mare de sânge pentru transfuzii! Gândiţi-vă că numai spitalul Fundeni cere şase sute de pungi într-o zi (pentru transplanturi, accidente, operaţii complicate etc.).“ Mai punem la socoteală spitalele de copii, maternităţile, spitalele de urgenţe… Enorm! Cât se recoltează într-o zi în Bucureşti?  Total insuficient. De aceea, Aimee Bugner şi-a dedicat practic ultimii ani campaniilor pentru a-i convinge pe români, şi mai ales pe bucureşteni, să doneze benevol sânge. Şi a început chiar cu fiul ei, Horia, care, la 28 de ani, a donat deja  de 30 de ori.

Păi de ce să donez?

Femeie voluntară, când a aflat că un vecin are probleme, le-a dat adunarea tuturor apropiaţilor, inclusiv copiilor săi, să se prezinte la centrul de recoltare. Horia s-a dus şi, de atunci, a devenit un promotor chiar mai hotărât decât mama sa. Şi a început să-şi ducă şi prietenii la donare. Iar prietenii îşi duc prietenii… şi tot aşa. De atunci au urmat campanii, proiecte, discuţii şi discursuri, Aimee Bugner încercând să convingă lumea că donarea benevolă de sânge nu este nici de ruşine, nici periculoasă, nicicum altfel decât un act cetăţenesc capabil să salveze vieţi. Dar câtă rezistenţă, câtă rigiditate! „Românii erau obişnuiţi să doneze ca la planul cincinal, cu hei-rup, sarcină de partid şi zile de recuperare. Când a fost vorba de dat de bunăvoie, au apărut comoditatea, indiferenţa. Şi, dacă în oraşele mai mici lucrurile stau mai bine, că-i cunoşti pe toţi şi ştii practic pe cine ajuţi, în Bucureşti e groaznic. Mulţi nici nu ştiu că pot dona sânge pur şi simplu, fără să fie vreo campanie, altora nu le pasă, foarte mulţi îţi spun că de ce să dea ei, să vină rudele bolnavilor. Fără să se gândească vreo clipă că ar putea fi ei acolo, pe patul de spital, în pericol de moarte. Să vă mai spun ceva: pe certificatul de deces, nu va scrie niciodată a murit din cauză că n-a fost destul sânge la transfuzie, iar asta chiar se întâmplă! Poate că, dacă s-ar repeta mai mult chestiunea asta, s-ar trezi la realitate mai mulţi oameni. La noi, sunt 2% donatori benevoli. Media europeană este de 5%. Asta vă spune ceva?“

 

 

Aşa mamă, aşa copii

S-a ambalat serios, dar, cum soarele a apus de-adevăratelea şi noi ne îndreptam spre ieşirea din parc, câinii au devenit ceva mai activi, motiv pentru care doamna Bugner se repliază. Zâmbeşte larg unor vecine, se „întreţine“ cu un bebe dintr-un cărucior care îi arată entuziasmat o zdrăngănea. Câinii îşi iau la revedere, cum ştiu ei mai bine, de la vreo doi copăcei din parc. În timp ce-i asistăm, Aimee Bugner îmi povesteşte cum cel mare, o femelă Golden Retriever mai bătrânică, a fost salvat de la moarte de Tina. Tina? O boxeriţă curajoasă, proprietatea familiei, care a donat sânge pentru prietena ei în pericol în urmă cu câţiva ani. Tina s-a prăpădit, dar prietena, iată, trăieşte! Mai povestim un pic, nu prea mă îndur să plec aşa, deodată. 

Copiii, o fată, Alexandra, şi băiatul, Horia, îi urmează pasiunea. Este atât de mândră de ei, încât nu scapă nici un prilej să-i mai pomenească. Şi soţul, întreb, este şi el donator, vă ajută? Din păcate, s-au despărţit imediat după revoluţie. Psihologul Aimee Bugner, iniţiatoarea Fundaţiei Donatorilor Benevoli de Sânge, a rămas singură cu cei doi copii. Soţul ei, sas de origine, a vrut să emigreze în Germania imediat ce a fost posibil. Ea, pasionată şi entuziastă, a vrut să rămână aici, să facă ceva aici. Personalităţile s-au ciocnit, rezultatul final fiind fiecare pe drumul lui. „A fost şi este un tată excepţional, poate că e mai bine aşa decât să fi fost amândoi frustraţi. Suntem prieteni, ne înţelegem foarte bine, copiii l-au găsit ori de câte ori au avut nevoie de el.“ Ne-am luat la revedere după ce, evident, am promis cu mâna pe inimă, şi mă voi ţine de cuvânt, că voi deveni donator benevol.

O priză obişnuită de sânge este de 450 ml, cantitate care nu presupune nici un risc pentru donator, întrucât organismul are permanent în rezervă circa 300-400 ml de sânge (pe care îl foloseşte când se depun eforturi mari), precum şi capacitatea de a reface repede sângele donat (cantitativ – în 1-2 ore, iar calitativ – în 14 zile), fără a fi necesar un tratament sau o alimentaţie specială, totul depinzând de modul în care organismul repartizează diverse cantităţi de sânge în raport de nevoi şi de promptitudinea cu care se face această permanentă adaptare.

Fiecare unitate de sânge – luată ca întreg – este testată contra bolilor înainte de a fi trimisă spre separare. Donarea de sânge este sigură şi uşoară. Nu se pot contracta SIDA şi nici alte boli infecţioase în timpul donării. Se utilizează un ac steril şi de unică folosinţă pentru fiecare donare. Donează sânge şi vei putea salva pe cineva! Din cantitatea de sânge donată o singură dată, se pot extrage elementele care pot salva vieţile a trei pacienţi.

Dacă donezi…

  • Sângele donat de tine poate salva un nou-născut, o mamă, un tată, un frate sau o soră. Tu le poţi oferi o şansă de a-şi trăi mai departe viaţa. Cu o singură donare, poţi salva chiar trei vieţi.
  • Poţi să fii sigur că de sângele tău este întotdeauna nevoie şi că ar putea fi de folos chiar cuiva drag ţie. Majoritatea oamenilor nu se gândesc că vor avea vreodată nevoie de sânge, dar mulţi chiar au nevoie.
  • Poţi fi mândru de sângele tău. Este ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani. El poate fi doar donat de la o persoană la alta. E ceva ce poţi oferi din „inimă“. Şi ai de ajuns. Deşi, de multe ori, nu este suficient pentru toate lumea care are nevoie.


Lasă un răspuns

Sus