Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > În așteptarea unui Crăciun alb

În așteptarea unui Crăciun alb

„[…]  mă gândesc la Crăciun ca la o vreme a lucrurilor bune: o vreme a bunătăţii, a iertării, a milosteniei, a plăcerilor; singurul moment, după ştiinţa mea, din lungul calendar de peste an în care oamenii par să se-nţeleagă dintr-o privire, săşi deschidă cu toţii, fără pic de oprelişte, inimile-mpietrite, să-i privească pe cei mai prejos decât ei ca şi cum le-ar fi tovarăşi de drum[…], şi nu nişte simple fiinţe care le aţin calea […]“ Charles Dickens, Poveste de Crăciun

Afară este umezeală, e frig şi e ceaţă, dar în cămin focul jucăuş se răsuceşte în jurul butucului pregătit să ardă, cum spune tradiţia, 12 zile de Crăciun – din 25 decembrie până pe 6 ianuarie. Căldura focului, parfumul de vin fiert cu mirodenii şi al ramurilor verzi de ilice şi iederă, bradul frumos împodobit şi șosetele agăţate care aşteaptă cuminți cadourile moşului, toate promit un Crăciun de poveste tipic englezesc.

În Insulele Britanice, Crăciunul este sărbătorit din anul 596 d.H. Când Sfântul Augustin a venit pe aceste meleaguri pentru a-i creştina pe anglo-saxoni. De atunci, traditii creştine si păgâne se împletesc, dând naştere unor obiceiuri tradiţionale pline de semnificaţii tainice.

Ajunul Crăciunului

Începutul lunii noiembrie dă startul pregătirilor pentru cea mai mare sărbătoare creştină din Marea Britanie: în oraşe şi sate, se aprind ghirlandele de becuri colorate, la Londra, pe străzile Oxford şi Regent, spectacolul de lumini colorate este feeric, iar în Piaţa Trafalgar, ca în fiecare an începând din 1947, stă falnic împodobit un brad imens, cadou al norvegienilor pentru ajutorul primit în al Doilea Război Mondial.

Casele şi bisericile se împodobesc cu ramuri şi coroniţe verzi din ilice (simbolizând coroana de spini a lui Isus), iederă, dafin (încă din Antichitate este semnul succesului şi al victoriei), rozmarin şi vâsc, considerată de druizi (preoții celților) o plantă sacră cu puteri miraculoase, care alungă spiritele rele şi aduce noroc.

Din 21 până pe 25 decembrie, pe străzi şi în instituţii publice, colindătorii cântă şi sună din clopoţei, binecuvântând pe oricine dă un bănuţ pentru cutia săracilor. Febra cumpărăturilor pentru cadouri şi masa de Crăciun este în toi, cei mari se grăbesc să trimită ultimele felicitări de Crăciun, iar copiii îi scriu Moşului scrisori pe care le aruncă apoi în focul căminului, ca astfel fumul ieşit pe coş să ducă mai repede dorinţele lor.

Pe 24 decembrie este mare forfotă în familiile englezeşti, se pregateşte masa de Crăciun: curcan umplut cu castane sau gâscă cu stafide, cârnăciori înveliţi în bacon, garnitură de cartofi copţi, varză-de-Bruxelles şi morcovi, sos de merişoare şi sos brun (gravy) pentru friptură. Se prepară băutura caldă cu vin numită Wassail şi plăcinţelele cu fructe uscate şi trei mirodenii care reprezintă cele trei daruri oferite de magi pruncului Isus: scorţişoară, cuişoare şi nucşoară, iar steluţa care le acoperă simbolizează steaua care i-a călăuzit pe păstori.

Dar regina mesei este budinca de Crăciun, care trebuie să conţină 13 ingrediente, care îi simbolizează pe Cristos şi pe cei 12 apostoli, şi un bănuţ care va purta noroc celui ce-l găseşte. Fiecare membru al familiei trebuie să amestece cu o lingură de lemn în budincă, de la est la vest, aşa cum se presupune că au călătorit magii ca să-L găsească pe pruncul Isus. La final, budinca va fi flambată cu brandy șu decorată cu o crenguţă de ilice.

În 1840, prinţul Albert a adus în Anglia tradiţia împodobirii pomului de Crăciun, mai târziu au apărut şosetele pe care copiii le agaţă la capătul patului sau la şemineu în speranţa că Moşul le va umple cu daruri. Alături se pun câteva plăcinţelele, un pahar de brandy sau lapte şi un morcov pentru a le potoli foamea lui Moş Crăciun şi renului care-i trage sania.

Spre seară, oamenii se adună la biserică pentru liturghie și colinde la lumina lumânărilor, iar copiii, costumaţi precum Maria şi Iosif sau asemenea magilor şi îngerilor, retrăiesc povestea naşterii lui Isus. Capela Colegiului Kings Cross din Cambridge găzduieşte cel mai renumit concert de colinde de Crăciun.

Crăciunul

Ziua de Crăciun începe cu desfacerea cadourilor şi asistarea la slujba de Crăciun. În jurul prânzului, familia începe masa de Crăciun cu sunet de pocnitori care ascund surprize neaşteptate: coifuri şi coroane de hârtie, mici jucării şi ghicitori care trebuie împărtăşite celor din jur.

Mesajul de Crăciun al Reginei Elisabeta către naţiune şi apoi ceaiul de Crăciun, urmat uneori de o petrecere, încheie o sărbătoare dedicată familiei şi prietenilor.

Ziua cutiilor

Încă din Evul Mediu, în ziua de 26 decembrie se deschid în biserici cutiile milei pentru sărmani. Patronii sau burghezii bogaţi îi recompensau pe muncitori şi servitori cu bani din Cutia de Crăciun.

Această zi este dedicată fotbalului, curselor de cai şi cumpărăturilor. Tot din Evul Mediu datează tradiţia teatrului de pantomimă, când sunt puse în scenă poveşti tradiţionale pentru copii precum Cenuşăreasa, Peter Pan şi Motanul Încălţat.

O altă tradiţie a acestei zile este vânătoarea de vulpi, călare şi cu câini hăitaşi. Deşi interzisă în Anglia din 2004, este încă permisă în Irlanda şi extrem de apreciată pentru pitorescul costumelor vânătorilor, al cailor de rasă şi al câinilor.

Dacă ești în excursie la Londra, profită de faptul că, la numai 80 de kilometri de oraş, se află complexul Milton Keynes Xscape, cu trei pârtii de schi cu lungimea de 170 m fiecare, acoperite, cu schi-lift, snowboard, săniuţe şi multiple alte facilităţi.

Dorinţa de a petrece un Crăciun într-adevăr alb şi geros îți poate fi împlinită dacă vei merge în Scoţia în Parcul Naţional Cairngorms, care adăposteşte cinci din cei mai înalţi șase munţi ai Regatului Unit. Aici ai pârtii de schi, trasee pentru schi fond, curse cu sănii trase de câini husky. Tot de aici poţi să admiri peisaje minunate călătorind la o înălţime de 1.097 m pe cea mai înaltă cale ferată din Marea Britanie sau chiar să faci o baie pe plaja cu nisip auriu din complexul Loch Morlich. De asemenea, poţi degusta sortimente de single malt whisky la renumita distilerie Glenlivet. Parcul se află la aproximativ două ore de Edinburg şi Glasgow.

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Elena Ioniță
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus