Esti aici
Femeia.ro > Home&Deco > Animale de casa > In lumea celor care nu cuvanta

In lumea celor care nu cuvanta

Poza unui cățel poate primi sute de aprecieri pe rețelele de socializare, dar cele mai multe dintre noi se limitează la declarații admirative. Olimpia Nicolescu a făcut un pas mai departe – într-un adăpost din județul Giurgiu, ajutată de soțul ei, are grijă de peste 300 de suflete cu patru lăbuțe.

Am fost un copil crescut cu teamă de căței. Ba chiar, după ce am primit o gheruță pe picior în semn de admonestare că n-am văzut-o și m-am împiedicat de ea, mult timp m-am ținut departe și de pisici. Când am devenit mamă, mi-am propus să-mi împrietenesc copilele cu toate necuvântătoarele lumii. Am reușit, iar curajul lor mi-a topit și mie teama definitiv.

Însă, într-o zi de vară timpurie, când am ajuns în satul Băneasa, la peste 50 de kilometri de București, aproape că mi-a stat inima în loc. Trei sute de căței mi-au urat pe trei sute de voci distincte un bun venit care a răsunat peste văi și câmpii. În curtea mare, mă așteptau cei mai puternici și mai blânzi prieteni pe care i-am avut vreodată: Walt, un cane corso leneș care se-ascundea de căldură sub masa umbroasă din lemn, Emma, care se lua la harță cu tovarăși de cinci ori mai voluminoși decât ea pentru a ne câștiga dragostea și atenția, Geneva, cățelușa cu înfățișare de mieluț, smotocită de toți musafirii și, nu în ultimul rând, Pumpkin, un ciobănesc turcesc a cărui afecțiune te răvășea la propriu.

Doi cuci și 300 de căței

Fac ochii roată în căutarea Olimpiei, dar aflu de la soțul ei, Marcel, că e încă în padocuri, acolo unde viețuiesc în aer liber, înconjurați de pomi fructiferi, majoritatea cățeilor. Apare după o jumătate de oră, mică și oacheșă, toată numai un zâmbet, de-abia zărindu-se de după salturile uriașe și fericite ale lui Pumpkin. Era în 1994 când inima i s-a topit pentru prima oară în fața unui cățel. A găsit pe stradă o cățelușă neagră despre care, după ce a spălat-o, a aflat că era albă. A numit-o Ema – peste ani, în cinstea ei, așa și-a botezat adăpostul. Au mai trecut 12 ani și Olimpia a văzut la televizor un apel umanitar care îndemna la salvarea câtorva sute de căței descărcați dintr-un camion la groapa de gunoi Glina și lăsați pe câmp.  Atunci a donat o sumă de bani, apoi a mers să îi vadă. „Și așa am rămas alături de ei până azi“, îmi spune ea printre lătrăturile pe mai multe voci ale celor pe care îi numește „copiii ei“. Acum, apele s-au liniștit, în sfârșit, atât pentru oameni, cât și pentru câini: cei doi soți au găsit o fostă fermă de văcuțe pe care au cumpărat-o și au transformat-o în adăpost pentru căței. Pe lângă casă, cultivă ceapă cu gust de ceapă și roșii cu gust de roșii, iar în copacii din jurul casei s-au aciuat chiar și doi cuci („Din copilărie nu mai auzisem cucul cântând“, îmi mărturisește entuziasmată Olimpia.) S-au mutat amândoi aici și continuă să-și facă meseriile în timp ce au grijă de necuvântătoare. E drept, când plouă sau când ninge, nu poți ajunge la ferma izolată altfel decât cu tractorul sau cu sania trasă de cal, dar Olimpia și Marcel au trecut prin experiențe mai grele.

„Petrecem sărbătorile alături de ei“

Olimpia se ocupa de adăpostul din Glina în calitate de voluntar, când a aflat de un alt adăpost din București, unde sute de căței fuseseră abandonați, pentru că doamna care îi deținuse decedase. Cățeii rămăseseră singuri, fără hrană și apă, fără îngrijire. „Așa am hotărât să înființez împreună cu alte două doamne asociația A Doua Șansă, să dăm încă o șansă sutelor de suflete din cele două adăposturi. La Glina, zăpezile au fost și de trei metri în țarcuri, am degerat salvând sufletele îngropate în zăpadă. În 2009, trebuia să îi mutăm pe toți în Glina, dar nu am reușit să mutăm decât o parte, din lipsă de fonduri. Apoi, trebuia să îi mutăm la Fundulea, dar nici acolo nu era sortit să ne așezăm. În timp, oamenii își schimbă dorințele și caracterul, astfel că am fost nevoită să mă ocup singură de cățeii din al doilea adăpost. Am înființat asociația EMA, care are ca motto îndemnul «Empathy, mercy and affection» (n. red.: empatie, compasiune și afecțiune) și am găsit acest loc minunat de la Băneasa, raiul familiei noastre și  al cățeilor.“ Asociația a avut și două campanii de ajutorare a copiilor orfani. Una dintre ele s-a numit Drumul Inimii și prin intermediul ei au ajutat câțiva orfani dintr-un sat de lângă Râmnicu Vâlcea, copii săraci, dar premianți, care au primit hrană, îmbrăcăminte, rechizite și cărți, foarte multe cărți donate de voluntari.

Olimpia și Marcel fac zilnic slalom între joburi și îngrijirea cățeilor. Când o întreb cum face față unui ritm de viață atât de alert, dă din umeri și zâmbește. „Nu știu nici eu, am avut zile în care lucram în vânzări și eram pe drumuri și sâmbătă, și duminică, momente în care cățeii erau bolnavi și era musai să îi duc la veterinar, îi luam cu mine în mașină și îi plimbam toata ziua, pentru că aveam program de teren. Sfârșituri de zi în care mergeam la adăpost după job, târziu în noapte, să tratez cățeii cu probleme, care nu puteau fi transportați. De când îi cunosc, am petrecut fiecare zi de sărbătoare de Paște, Crăciun sau ajun de an nou alături de ei, în adăpost. Într-un an, în ziua de Paște, când toți oamenii sărbătoreau în pădurea Băneasa, la picnic, eu și cu un sponsor al cățeilor fugăream doi puiuți abandonați și sortiți pieirii. Ca toate acestea să poată avea un final fericit, am avut înțelegerea și suportul moral și financiar al soțului meu. Fără el nu aș fi putut să îmi asum sute de suflete abandonate.“

Prieteni pe viață

Era sâmbătă când am vizitat adăpostul, iar cei doi soți nu erau singuri. Veniseră acolo o parte dintre voluntarii care fie au luat câte un cățel în îngrijire, fie ajută material sau cu forța de muncă, astfel încât cățeilor să nu le lipsească nimic. Însă cei care-i sunt permanent alături sunt sora și soțul ei. „Sora mea se ocupă cu hrănitul cățeilor, cu tratarea celor bătrâni, cu întreținerea curățeniei în adăpost, cu promovarea pe rețelele sociale. Soțul meu se ocupă cu logistica, cumpără hrană, construiește căsuțele care adăpostesc cățeii, repară gardurile și asigură buna dispoziție. Voluntarii vin să ne ajute să îi pozăm, să îi deparazităm, să îi mângâiem.“ Donațiile nu sunt constante și se obțin foarte greu, fiecare zi este o luptă pentru subzistență, îmi spune Olimpia. Un vaccin costă 40 de lei pentru fiecare cățel. Apoi, pentru îngrijirea unui cățel din adăpost este nevoie de 5 lei zilnic. Cățeii consumă 220 de kilograme zilnic, iar un sac cu zece kilograme costă 25 de lei. De două ori pe an, primesc donații de la o asociație din Belgia și lunar 900 de kilograme de la Fundația Brigitte Bardot. Anul trecut, actrița a vizitat adăpostul și a fost încântată de cum arată cățeii – veseli și grăsuți.

Sunt curioasă să aflu povestea fiecărui cățel în parte, însă Olimpiei i-ar lua o săptămână să-mi vorbească despre ei. Sau poate o viață! Tache, unul dintre cei mai bătrâni, dormea în pat cu stăpâna lui, însă doamna a murit și cățelul a fost abandonat. Acum are peste 17 ani, se ridică greu, dar reușește să pășească. Primește Piracetam, Aspacardin și protector hepatic zilnic, îmi spune Olimpia. Un alt cățel este Ben Ursulețul, bătrân și bolnav de ascită. Cu el merg lunar la veterinar să îl trateze, este un cățel foarte blând, care a trăit toată viața sa în adăpost. Astă-iarnă, au reușit să cumpere o sobă cu ajutorul asociației ADMA din Belgia pentru cei 12 căței bătrâni și neputincioși din adăpost, dar și pentru puii de cățel găsiți de Marcel într-o zi geroasă de decembrie, pe autostradă. Gașca mare reunește peste 40 de căței cuminți, care locuiesc și mănâncă împreună, nu se ceartă niciodată, sunt foarte sociabili: Blonda, Grasul, Jim sunt doar câțiva dintrei ei. „Dintre toți, Blue este vedeta găștii, deși nu m-a lăsat niciodată să pun mâna pe el. Ochii săi albaștri au înmuiat câteva suflete, dar nu suficient pentru a fi luat acasă. Norocel este un cățel găsit fără blană, tratat cu dedicație și grijă la domnișoara doctor Anca Dobrică, cea care salvează orice cățel de la moarte. Despre Norocel credeam că este un dog, dar, de fapt, de la 17 kilograme a ajuns la 70 și s-a dovedit a fi un ciobănesc corb românesc, dedicat mamei sale adoptive, pentru că doarme la ușa casei, iar când ne trezim, dacă vrem să ieșim afară, trebuie să îl dăm la o parte“, îmi spune Olimpia amuzată.

Copilași cu lăbuțe și codiță

Așa își numește Olimpia cățeii și, deși despărțirea e grea de fiecare dată când un cățel e adoptat, știe foarte bine că acela care pleacă nu va mai trebui să împartă dragostea cu alți 300. În plus, locurile rămase libere în adăpost sunt foarte repede ocupate de alte suflete în nevoie. Deși o parte au fost primiți în familii din străinătate, binefăcătoarea lor preferă adoptatori din România, pentru că își dorește să poată păstra legătura cu cățelul adoptat și familia acestuia. Până acum, au dat spre adopție peste o sută de căței. Nu au refuzat pe nimeni, știe că oamenii care își doresc un suflet dintr-un adăpost, un cățel fără rasă, sunt buni și de încredere. Pe când locuia în București, ținea în propria casă trei cățelușe și trei broscuțe, dar de un an s-au mutat cu toții la adăpost, pe o perioadă nelimitată. „Relația mea cu ei este de egalitate și prietenie. Petrecem foarte mult timp împreună, de aceea sunt atât de sociabili. Uneori, ajung târziu, în noapte, de la București, și de-abia aștept să vină dimineața să îi pot vedea. Da, am primit și păreri contrare și descurajări, dar viața nu este doar în alb sau negru, are multe culori.“ Ce ar face dacă ar veni pe lume și copilul pe care știu că și-l dorește cu ardoare? „Dacă s-ar întâmpla asta, aș avea încă un copil, pe lângă cei 300 în patru lăbuțe. Iar acest copil va crește în natură și alături de ei și va rămâne în urma mamei sale să ajute toată viața necuvântătoarele.“

Ajută și tu!

Poți să-ți faci și tu un prieten pe viață adoptând un cățel din adăpost sau având grijă de el de la distanță. Pentru îngrijirea unui cățel din adăpost este nevoie de 5 lei zilnic. Cățeii consumă 220 de kilograme zilnic, iar un sac cu zece kilograme costă 25 de lei. Donează pentru îngrijirea cățeilor în conturile Asociației Pentru Dezvoltare Comunitară EMA:

Cont IBAN: RO 15 PIRB 4226733796001000

Cont EUR: RO 78 PIRB 4226733796002000

Află mai multe informații: https://www.facebook.com/newlaila.shelter?fref=ts

Articol preluat din ediția de iulie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus