Figurine, bijuterii, jucarioare, flori artificiale sau tablouri, toate sunt mai nou pe post de martisoare. Daca vrei un martisor traditional, cu o figurina miniaturala legata de un fir alb-rosu, ai o problema: se gaseste greu si nici nu prea mai stii cum ar trebui sa arate, nici ce semnifica…
Ritual magic
Laura Jiga Ilescu, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor Constantin Brailoiu al Academiei Romane, ne reaminteste cum a aparut martisorul:
„Potrivit primelor atestari, martisorul a fost un fel de amuleta din snur alb-rosu sau alb-negru, pe care mamele il impleteau si il legau la incheietura mainii copiilor si a fetelor, inca de la rasaritul soarelui, exact in ziua de 1 martie”.
Pentru ca gestul sa capete o mai mare incarcatura magica, de snur se atarna un banut din argint sau din aur, ori o piatra gaurita.
Metalele nobile erau considerate curate, deci avand puterea de a purifica, de a aduce sanatate si noroc, iar pietrele erau folosite pentru ca sunt tari si dainuie.
Dar nu orice fel de piatra era buna, doar pietrele gaurite de rau sau de timp, deci cele care aveau legatura cu lumea nevazuta.
„Martisoarele erau purtate pana pe 9 martie sau pana ce copacii incepeau sa infloreasca”, explica Laura Jiga Ilescu. „Atunci, snurul era atarnat numai de crengile cu floare si lasat acolo cu credinta ca se creeaza o legatura tainica intre purtator si copac, un transfer de vitalitate, sanatate si fertilitate. De Sfantul Gheorghe, fetele mergeau la targ si, cu banutul, cumparau cas ca sa aiba pielea alba si vin rosu ca sa fie rosii si sanatoase”.
Rasfat aurit
Martisorul a ajuns in orase abia in ultimii 100 de ani, dar complet schimbat.
„A fost adus in semn de rasfat simbolic, de catre patura mai instarita a populatiei, golit insa de incarcatura ritual-magica initiala. Aici, gestul oferirii apartinea deja barbatilor, care dadeau martisorul fetelor si femeilor in semn de apreciere sau dragoste. De snur erau atarnate mici obiecte din aur si argint. Cu timpul, valoarea si marimea obiectului au tot crescut”.
De la orasenii cu dare de mana, obiceiul a fost preluat si de catre cei mai putin avuti. Si astfel, micile obiecte care insoteau snurul au inceput sa fie facute din tabla aurita sau argintata, ulterior din plastic, sticla sau ceramica.
Sub aceasta forma s-a intors la sat, complet golit de semnificatia lui initiala de ocrotitor, dar incarcat cu cea de cadou-simbol al dragostei si norocului.
Gest social
„In ultimul deceniu, fenomenul martisorului a crescut in umbra”, considera Laura Jiga Ilescu.
„In parte, pentru ca e eclipsat de Valentine’s Day, Dragobete si 8 martie, dar si pentru ca a devenit mai degraba un gest social de recunoastere ierarhica (fata de invatatoare, directoare etc.). De martisor se ofera orice: o bijuterie, un parfum, o jucarie de plus, un tablou, de cele mai multe ori insa fara snurul traditional alb-rosu„.
