Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Obiceiuri de Florii

Obiceiuri de Florii

 

Creştinii ortodocşi prăznuiesc, cu o duminica inainte de Paste, duminica Floriilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier. Floriile sunt şi sărbătoarea celor care poartă nume de flori.

Floriile se sărbătoresc în duminică a şasea din postul Paştelui şi preced Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor lui Iisus. De Florii se mănâncă peste, fiind a două dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri, din 25 martie.

Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii că pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii. Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca, Matei şi Marcu. În Noul Testament se scrie că apostolii au întins hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a aşezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat că fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează, astfel, nouă haină pe care o îmbrăca oamenii, haină Sfântului Botez.

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserică Ortodoxă a rânduit că, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de sălcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a sălciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, că simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare, dar şi că este primul copac care înverzeşte, primăvara.

Ramurile de sălcie se păstrează tot anul la icoane, la uşile şi ferestrele gospodăriilor. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrană animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.

Duminică Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorică, Brânduşă, Lăcrămioară ori Margaretă.

Obiceiuri şi tradiţii

Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa română a florilor, Floră, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Pe lângă sărbătoarea creştină au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii.

De Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că feţele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire. Înaintea sărbătorii, feţele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşa curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.

De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apa, iar dimineaţă feţele se spăla pe cap cu această fiertura, că să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarnă la rădăcină unui păr, în speranţa că băieţii se vor uită după ele că după un copac înflorit. În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apa descântată şi sfinţită riscă să albească.

În sâmbătă Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post. În sâmbătă Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lazarita, după modelul colindelor, la care participau doar feţele. Una dintre feţe, numită „Lazarita”, se îmbrăca în mireasă şi colindă, împreună cu celelalte, în faţă ferestrelor caselor.

În trecut, ramură de sălcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau matisori de pe ramură de sălcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia că să nu le mai doară şalele. De asemenea, există obiceiul că părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşă de sălcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

Bucurie şi putere să va aduca Floriile!

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus