Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Profesorul apare cand elevul e pregatit

Profesorul apare cand elevul e pregatit

Socializarea pe internet este un fapt pe care îl trăiesc cei mai mulți dintre noi. Cu părți bune și mai puțin bune. Dar este locul în care vezi că lucrurile chiar se întâmplă, deși tu ești amorțită pe un scaun de birou sau lenevești, somnoroasă, într-o dimineață de weekend.

Așa se face că am descoperit-o pe Andreea, citind un afiș, o invitație la clasa de yoga pe care ea o susținea la Roaba de cultură din Herăstrău. Și, chiar dacă mi-a fost greu să mă urnesc din casă într-o dimineață de sâmbătă, curiozitatea mi-a fost răsplătită cu o oră de meditație, de conexiune între corp, minte și suflet, dar și cu o muzică relaxantă. Dacă nu ai încercat yoga până acum, te încurajez s-o faci și vei simți pe propria-ți piele toate trăirile pe care Andreea ți le descrie în interviul ce urmează.

Ce înseamnă să fii copac?

Când nu sunt Andreea şi nu sunt Pautov, când nu sunt soţia, sora, fiica, prietena sau angajata cuiva, când nu sunt femeie, când mă dezbrac de toate „hainele“ şi rămân goală sunt… un copac.  Am descoperit că sunt un copac acum circa doi ani. Am avut un vis: se făcea că eram în cel mai frumos loc de pe pământ, unde respiram tei, iasomie, verde şi curat. Eram sus pe un deal, iar poza de jos era perfectă. Eram mai aproape de soare, care încălzea atât cât trebuie locul unde mă aflam. Sub picioare simţeam pământul moale şi iarba verde, iar din cer adia uşor vântul cu frunze mici şi verzi. Eram puternică şi simţeam că am un rost, să respir. Eram sub un copac. Sau eram un copac?! Acest vis m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să înțeleg că respir acelaşi aer cu copacul, că sunt parte din acest imens univers. Că sunt liberă. Că sunt vie. Că sunt un copac.

Ai studii în zona economică, a cifrelor. Cum ai schimbat traiectoria? Aparent, cifrele şi yoga nu au nicio legătură. Şi totuşi ea există?

Am licenţă şi master în Finanţe-Bănci, aparent nicio treabă cu asta. Totuşi, funcţia din ultimii patru ani – director de marketing al celui mai mare lanţ de fitness din
România – m-a ajutat să-mi găsesc această pasiune care m-a schimbat complet. Legătura există. Yoga este matematică. Matematica fiinţei noastre interioare.

Cine sau ce te-a inspirat să alegi yoga? Îţi aminteşti trăirile după prima sesiune de yoga?

Îmi aduc aminte de la primele clase de yoga la care am fost câteva cuvinte extrem de banale care m-au marcat şi m-au ajutat să încep această nouă călătorie „copacească“, „Who are you?“ Se spune că profesorul vine atunci când elevul este pregătit. Şi atunci a venit el (instructorul de yoga Carlos L’Abbate) şi a pus întrebarea care trebuie: „Cine eşti?“ Cumva telepatic, primea răspunsurile noastre: „Andreea, Monica, Raluca, Radu…“  „Nu, nu am întrebat cum vă cheamă, v-am întrebat cine sunteţi.“ Tot telepatic, prin sală zburau răspunsurile: „Sunt economist, casnică, antreprenor, bancher“. „Nu, nu v-am întrebat ce lucraţi, v-am întrebat cine sunteţi.“ „Nu, nu v-am întrebat ce sex sunteţi, v-am întrebat cine sunteţi.“  Suntem aşa de ocupaţi să ne croim un filtru extern, încât uităm să ne mai întrebăm ce am devenit, cine suntem cu adevărat, din interior, şi ce căutăm aici. Ce ar fi dacă astăzi ne-am uita în oglindă şi ne-am privi cu alţi ochi? Fiind fiinţa care dorim să fim, nu o imagine falsă impusă de societate, familie şi prieteni. Poate cine suntem rezonează cu unul din scopurile noastre în viaţă: de a fi noi înşine.

Este această disciplină un sport al minţii şi al trupului?

Dincolo de beneficiile fizice (sporirea mobilităţii şi flexibilităţii, creşterea forţei, îmbunătăţirea echilibrului, a concentrării şi a controlului corpului), yoga lucrează acolo unde este mai multă nevoie: în interiorul nostru.

Cum te-a schimbat? Eşti o nouă Andreea?

Pe mine yoga m-a ajutat să mă iubesc mai mult pe mine şi astfel să ofer mai multă iubire celor din jur, m-a ajutat, zic eu, să fiu un om mai bun, mai liniştit şi mai prezent/conştient şi a scos la iveală din mine un cufăr de inspiraţie şi creativitate pe care am ales să-l împart şi cu cititorii mei. Eu iubesc yoga pentru că, în sfârşit, simt că fac ceva pentru mine şi sunt tare recunoscătoare pentru asta.

Blogul tău, suntuncopac, a venit ca un răspuns al acestei schimbări? La ce te-ai gândit când i-ai dat numele?

Cum spuneam, visul pe care l-am avut. M-am hotărât să fiu „un copac“, pentru că nimic nu poate defini viaţa mai bine. Pentru că ei, copacii, sunt prietenii noştri. Întotdeauna ne întâmpină cu fructe şi cu flori frumoase. Pentru că nu-şi uită niciodată rădăcinile. Pentru că îşi fac drum pe ploaie şi dansează cu norii. Tunetele şi fulgerele sunt partenerii lor de dans care le dau trezirea şi le amintesc să respire din nou. Pentru că sunt mai sănătoşi când plouă. Pentru că sunt
verzi. Şi, când sunt verzi şi sănătoşi, eu sunt verde şi sănătoasă. Pentru că, din pământ, apa trece prin ei şi ajunge la nori. Norii-i binecuvântează cu ploaie. Şi ploaia este viaţă şi trece şi prin noi. Pentru că respiră. Când ei respiră, eu respir.

Cum a fost experienţa trăită în Asia?

Când am fost pentru prima dată în Asia, am învăţat o lecţie magică: lecţia celor care sunt fericiţi cu ce sunt şi ce au. Acolo, copiii şi oamenii mari nu aveau ce avem noi aici, dar erau atât de zâmbăreţi, fericiţi şi mulţumiţi cu viaţa lor, încât m-au impresionat profund cu simplitatea lor. Erau recunoscători. Pe atunci, nu citisem atâtea cărţi de dezvoltare personală şi psihologie şi nu cunoşteam lucrurile pe care le cunosc acum, dar această povaţă a venit natural şi de atunci mi-am schimbat total perspectiva asupra vieţii. În timp, am aflat că misterul recunoştinţei este cu adevărat ceva ce poate crea magie.

Cum arată o zi din viaţa ta?

Având în vedere că sunt în concediu de maternitate, trăiesc cea mai fericită, liniştită şi relaxată perioadă din viaţa mea. Am norocul să am un copil foarte cuminte, care mă lasă să dorm şi să mă ocup şi de mine. Niciodată nu m-am simţit mai vie şi mai activă ca în această perioadă: în fiecare zi, mergem în parc, citesc şi îi citesc şi fetiţei mele, facem yoga, pictăm şi mă ocup de cele două proiecte personale, suntuncopac şi livadacurochii.

Ce alte pasiuni ai?

Îmi place să scriu, să citesc şi să pictez. Îmi place să petrec timp în natură şi să mă bucur de liniştea ei. Iar de curând îmi place să creez rochii, de aici şi noul meu concept boem – Livada cu rochii.

Tu pentru ce eşti recunoscătoare azi?

Sunt foarte recunoscătoare pentru că în sfârşit mi-am luat inima în dinţi să organizez un Zen retreat pentru copacii mei şi tare fericită sunt. Se numeşte „weekend în tălpile goale“ şi îi invit pe copacii mei să-şi lase pantofii acasă şi, odată cu ei stresul, responsabilităţile şi grijile, şi să vină alături de mine şi de Alexandra la Zărneşti la sesiunile de art terapie, yoga şi pilates.

La un moment dat, spuneai că iubeşti yoga pentru că simţi că faci ceva pentru tine. Poate fi acesta şi un îndemn pentru femei?

Exact. Mult timp am căutat să creez ceva, să-mi găsesc un scop, o linişte, un rost. Şi am găsit-o: prin yoga şi aducerea pe lume a fetiţei mele.

Citește și:

Impaca-te cu trupul tau!

Mancare pentru trup, minte si suflet

Muzica si sanatatea trupului si a mintii

Articol preluat din ediția de august 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu

Foto: arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus