Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Sinaia pe care n-o cunosti

Sinaia pe care n-o cunosti

Cel puţin bucureştenii, dacă nu toţi românii pasionaţi cât de cât de călătoriile prin ţară sunt convinşi că dacă ai petrecut trei vacanţe acolo şi-ai trecut munţii de câteva ori tot pe-acolo, ştii Sinaia pe de rost, mai ceva ca localnicii.

E drept că, de multe ori, localnicii ştiu mai puţine despre oraşul natal decât turiştii – şi nu vorbesc doar despre Sinaia –, iar acesta e oarecum un lucru normal. În Sinaia însă poveştile le ştiu mai degrabă cei care s-au născut acolo, pentru că poveştile presupun în primul rând oameni care le-au fost bunici, unchi, rude apropiate.

Secrete între munţi

De la bun început, Sinaia a fost construită ca un orăşel al plăcerii, echivalentă cu sănătate, distracţie, case frumoase şi femei pe măsură, izvoare termale, reşedinţa de vară a regelui, ruletă, trăsuri şi multe secrete. De la poveştile de amor departe de ochii Capitalei, printre brazii Sinaiei, până la tăbliţe magice şi rune, de la tuneluri ştiute doar de iniţiaţi până la case conspirative. Există o legendă a misterioselor tăbliţe de plumb scrise într-un alfabet straniu. Se spune că ar fi copii ale unor tăbliţe, mult mai numeroase, din aur, ascunse de strănunii daci prin peşterile de la Poiana Văcăriei. În timpul lucrărilor la Castel, au fost descoperite nişte tăbliţe din aur, despre care multă lume spunea că sunt de pe vremea dacilor. Tăbliţelor li s-au făcut copii din plumb ce au fost depuse la mănăstirea Sinaia, apoi au fost topite şi transformate în lingouri. Călugării bătrâni de la mănăstire încă îţi mai pot povesti despre tăbliţe şi despre scrierile runice descoperite în niște peşteri din zonă.

Pe sub pământ

Tunelurile Sinaiei nu mai sunt tocmai un secret, dar nici nu se află la vederea oricui. Între Cazinoi şi Hotelul Palace, se găsește un tunel larg cât să treacă trăsura prin el, făcut pentru nobilimea ce voia discreţie. În curtea mănăstirii Sinaia, se află mausoleul lui Take Ionescu. Chiar din spatele lui pleacă un coridor secret, drum de taină spre castel, folosit de familia regală şi apropiaţi mai cu seamă în momentele de răscruce ale ţării. Un tunel spectaculos este cel de sub muntele Păduchiosu, o idee care a apărut înainte de Primul Război Mondial, ca să fie scurtat drumul între sudul şi vestul ţării. Pentru asta trebuia străpuns un munte. Lucrările au început din ambele capete ale tunelului, ce putea fi cel mai lung din ţară (peste 5 km), au fost continuate chiar şi după începerea războiului, apoi au fost abandanote şi niciodată reluate, în ciuda importanţei strategice. Poveştile spun că zeci de schelete sunt îngropate acolo, în inima muntelui, dimpreună cu o locomotivă şi un vagon. Tot poveştile spun că lucrările n-au fost reluate din motive misterioase: tainiţe ale nemţilor, poate fenomene ciudate caracteristice Bucegilor etc.

Străzi lăturalnice

Părăseşti şoseaua principală şi afli o sumedenie de poveşti legate fiecare de câte-o casă semeaţă sau, de-acum, lăsată în uitare.  Aia, o vilă gen chalet, chiar lângă vechea Poştă, a fost vila Costinescu (unul dintre primii industriaşi din Sinaia), unde s-a semnat intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, acolo a locuit Argetoianu, undeva pe deal, pe drumul spre Furnica, dincolo, o altă casă impunătoare, stătea vara Parhon, era bătrân-bătrân, dar îi plăcea să stea la soare. Pe urmă, vilele lui Enescu, pe Cumpătu, sau cea în care locuia Menuhin, tot acolo. Sau Vila scriitorilor. Sinaia are tot timpul câte o poveste la îndemână, pe care n-o ştiai sau pe care îţi face plăcere s-o mai auzi.

Schitul maicii Maicii Domnului

Acum mai bine de patru secole, peşterile de la poalele Bucegilor forfoteau de sihaştri căutând singurătatea pietrelor şi răbdarea brazilor. Într-o astfel de peşteră, pe drumul de la mănăstire către Poiana Văcăriei, s-a ridicat schit care încă se vede, pe pereţii spălaţi de ploi putându-se citi încă chipul sfintei Ana, mama Fecioarei. Tot pe-aici era schitul Sfântului Nicolae, unde vieţuia un călugăr care, la 1600 şi ceva, a avut viziunea unei mănăstiri ridicate în mijlocul pădurii celei dese. Viziune transformată în realitate de spătarul Mihai Cantacuzino, proaspăt întors dintr-un pelerinaj la mănăstirea Sinai, care a ctitorit un lăcaş sfânt cu acelaşi nume.

Citește și:

Viena, fosta capitala de imperiu

Turist prin Bucuresti

De vizitat în Romania – locuri cum nu vezi niciunde in lume!

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.3/22.01.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Aurelian Dumitrescu


Lasă un răspuns

Sus