Tinerele din România, blocate între diplomă și primul loc de muncă. Un sfert nu muncesc și nu studiază

Pentru multe tinere din România, absolvirea nu mai este urmată firesc de primul loc de muncă. Angajatorii cer experiență, școala oferă prea puține ocazii de practică, iar instituțiile statului nu reușesc să urmărească eficient ce se întâmplă cu absolventele după terminarea studiilor.

Datele sunt îngrijorătoare. Un raport OECD arată că, în 2023, 25% dintre tinerele românce cu vârste între 15 și 29 de ani nu aveau un loc de muncă și nu urmau o formă de educație sau pregătire profesională. Era cea mai ridicată rată înregistrată în rândul tinerelor din statele europene membre OECD.

Această categorie este cunoscută prin acronimul NEET, care provine din expresia „not in employment, education or training”. Nu toate aceste tinere sunt șomere în sensul statistic obișnuit. Multe nici nu mai caută activ un serviciu, iar tocmai această ieșire simultană din educație și din piața muncii face problema atât de greu de rezolvat.

Diploma există, dar experiența lipsește

Primul obstacol apare chiar în anunțurile pentru pozițiile de început. Unele companii caută candidați care au deja unul sau doi ani de experiență, deși postul este prezentat drept „entry-level”. Absolventa ajunge astfel într-un cerc greu de rupt: nu poate obține experiență fără să fie angajată și nu poate fi angajată pentru că nu are experiență.

Un internship, un proiect studențesc, activitatea de voluntariat sau un portofoliu personal pot ajuta, dar nu toate tinerele au acces egal la astfel de oportunități. Pentru o studentă dintr-un oraș mic sau din mediul rural, o practică neplătită într-un centru universitar poate însemna costuri pe care familia nu și le permite: transport, chirie, hrană și luni întregi fără venit.

Situația nu poate fi explicată doar prin presupusa lipsă de inițiativă a noii generații. Dacă unui tânăr i se cere experiență înainte să i se ofere prima șansă reală, problema aparține și mecanismului de recrutare, nu doar candidatului.

CITEȘTE ȘI: Cum să impresionezi la interviu chiar dacă ai sub 25 de ani. Tactici care te ajută la început de drum în carieră

Școala și piața muncii funcționează pe trasee diferite

Curtea de Conturi a analizat, într-un raport publicat în septembrie 2026, modul în care pregătirea oferită de învățământul liceal răspunde cerințelor pieței muncii. Auditul, care a vizat perioada 2022–2024, a identificat o legătură insuficientă între competențele formate în școală și cele cerute de angajatori.

Printre probleme se află lipsa unor mecanisme constante de colaborare între licee, inspectorate, Ministerul Educației și companii. Nu există peste tot structuri care să urmărească nevoile economiei locale, să faciliteze stagii de practică și să ofere consiliere profesională relevantă.

Statul are și dificultăți în urmărirea absolvenților. Fără date complete despre câți se angajează, în ce domenii lucrează și cât de bine se potrivește pregătirea lor cu postul ocupat, programa și numărul locurilor disponibile la diferite specializări sunt greu de adaptat. Curtea de Conturi recomandă crearea unui sistem național unitar pentru monitorizarea traseului educațional și profesional al absolvenților.

Această ruptură se simte puternic în cazul fetelor care termină specializări cu puține oportunități în regiunea în care locuiesc. Diploma confirmă parcurgerea unor studii, dar nu garantează că în apropiere există un angajator, un stagiu sau măcar un serviciu de orientare care să transforme pregătirea într-un început de carieră.

De ce tinerele sunt mai expuse decât tinerii

Diferența nu pornește doar de la școală. OECD constată că rata de ocupare a femeilor din România este mult mai mică decât cea a bărbaților, iar decalajul s-a mărit de la 11 la 17 puncte procentuale între 2000 și 2023. Situația este și mai dificilă pentru mame și pentru femeile din mediul rural.

În 2023, numai 57% dintre femeile cu vârste între 18 și 64 de ani care locuiau în gospodării cu copii erau angajate, comparativ cu media de 70% din Uniunea Europeană. În mediul rural, rata de ocupare a femeilor de 15–64 de ani era de 44%, față de 65% la nivelul UE.

Aceste cifre arată că prima angajare nu depinde numai de diplomă și competențe. Contează dacă tânăra are acces la transport, servicii de îngrijire a copiilor, locuri de muncă în apropiere și un program compatibil cu responsabilitățile familiei.

Munca de îngrijire rămâne împărțită inegal. O tânără care are grijă de un copil, de frați mai mici sau de o rudă bolnavă poate figura drept „inactivă”, deși ziua ei este plină. Activitatea respectivă nu este însă plătită și nu îi aduce experiența recunoscută într-un CV.

Termenii „șomer” și „NEET” nu înseamnă același lucru

Rata șomajului în rândul tinerilor îi include pe cei care nu lucrează, dar caută activ un serviciu și sunt disponibili să înceapă munca. Rata NEET cuprinde o categorie mai largă: persoanele care nu sunt angajate și nu participă la educație sau formare, inclusiv pe cele care nu mai caută un job.

Diferența contează. O rată mare a șomajului arată cât de dificil este să găsești de lucru. O rată NEET ridicată semnalează și riscul ca tinerii să piardă complet contactul cu școala, instituțiile de ocupare și angajatorii.

În cazul femeilor, o parte importantă a acestei inactivități este legată de responsabilitățile familiale, lipsa serviciilor de îngrijire și oportunitățile limitate din mediul rural. O campanie care trimite pur și simplu tinerele către cursuri nu rezolvă problema dacă ele nu au cu cine lăsa copilul sau nu pot ajunge la locul de muncă.

Ce ar putea reduce distanța dintre facultate și primul job

Prima schimbare necesară este introducerea experienței reale în timpul studiilor. Practica nu ar trebui să existe doar pe hârtie, cu semnături adunate la finalul semestrului. Elevele și studentele au nevoie de proiecte concrete, acces la instrumentele folosite în domeniu și feedback din partea unor profesioniști.

Școlile și universitățile ar trebui să știe ce competențe cer angajatorii, fără să transforme educația într-un simplu furnizor de personal pentru companii. Rolul lor rămâne mai larg, dar programa nu poate ignora schimbările tehnologice, digitalizarea și dispariția ori transformarea unor ocupații.

Angajatorii au, la rândul lor, o responsabilitate. Un post pentru începători trebuie să permită învățarea la locul de muncă. Dacă toate companiile caută numai persoane deja formate de alții, accesul unei generații întregi la experiență devine aproape imposibil.

Pentru tinerele care aplică acum, proiectele personale, practica, voluntariatul și competențele transferabile pot conta chiar dacă nu apar sub forma unui contract clasic. Un CV bine construit trebuie să explice ce ai făcut concret, ce instrumente ai folosit și ce rezultate ai obținut, nu doar ce facultate ai terminat.

CITEȘTE ȘI: Cum arată un CV bun în 2026. Ce trebuie să scrii, ce să scoți și cum îl adaptezi ca să ajungi la interviu

Nu este o generație care nu vrea să muncească

Cifrele nu descriu o generație lipsită de ambiție, ci un sistem în care tranziția dintre educație și muncă are prea multe goluri. Școala nu oferă întotdeauna experiență practică, angajatorii ezită să investească în formarea începătorilor, iar serviciile publice ajung greu la tinerele care au ieșit deja din educație.

Pentru femei, peste aceste obstacole se adaugă munca de îngrijire, lipsa creșelor, transportul dificil și oportunitățile reduse din comunitățile mici. De aceea, problema nu poate fi rezolvată prin sfatul simplu „să caute mai mult”.

România are nevoie de o legătură reală între școală, angajatori și serviciile de ocupare, dar și de sprijin adaptat vieții tinerelor. Altfel, diploma rămâne într-un dosar, experiența continuă să fie cerută înainte să poată fi obținută, iar anii în care ar trebui construită o carieră se transformă într-o perioadă de așteptare.

Vrei cele mai utile articole direct pe telefon, fără să descarci aplicații inutile? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.