O rochie albă, o gură de metrou și câteva secunde de film au creat una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria cinematografiei. Marilyn Monroe a purtat celebra ținută în comedia The Seven Year Itch, lansată în 1955, iar scena în care fusta se ridică în curentul de aer a rămas legată definitiv de numele actriței.
Rochia nu a făcut-o, în sens strict, celebră. Marilyn era deja un star datorită filmelor Niagara, Gentlemen Prefer Blondes și How to Marry a Millionaire. I-a oferit însă imaginea-simbol care avea să supraviețuiască filmului, tendințelor și chiar propriei epoci.
Cine a creat rochia albă purtată de Marilyn Monroe
Rochia a fost realizată de William Travilla, unul dintre cei mai importanți creatori de costume ai Hollywoodului clasic. Designerul, cunoscut profesional sub numele Travilla, colaborase deja cu Marilyn Monroe și construise pentru ea spectaculoasa rochie roz din Gentlemen Prefer Blondes.

Piesa din The Seven Year Itch nu era albă în sensul rece al cuvântului, ci avea o nuanță caldă de fildeș. Avea un corsaj prins după gât, decolteu adânc, talie bine marcată și o fustă amplă, plisată, care cobora sub genunchi. Croiala lăsa umerii, brațele și spatele descoperite, dar păstra echilibrul unei rochii de cocktail specifice anilor ’50.
Travilla ar fi numit-o, cu o modestie care pare astăzi greu de înțeles, „acea rochiță prostuță”. Privită îndeaproape, ținuta era însă departe de a fi o piesă banală. Costumiera Jennifer Johnson, care a recreat-o pentru filmul Blonde, a explicat pentru Vogue că materialele și construcția originalului s-au dovedit extrem de complicate după ce echipa a început să le studieze atent.
Scena celebră nu a fost atât de spontană pe cât pare
În film, personajul interpretat de Marilyn iese de la cinematograf și simte curentul de aer produs de un tren care trece pe sub grila metroului. Fusta rochiei se ridică, iar ea încearcă să o țină sub control, aparent surprinsă și amuzată de moment.

Ideea imaginii i-a aparținut fotografului Sam Shaw și a fost folosită intens pentru promovarea peliculei. Filmarea publică s-a desfășurat în noaptea de 15 septembrie 1954, în apropierea intersecției dintre Lexington Avenue și strada 52 din New York. Evenimentul a atras o mulțime de curioși și zeci de fotografi.
Secvențele realizate în stradă nu au putut fi utilizate integral din cauza zgomotului, astfel că scena văzută în film a fost refăcută în studiourile 20th Century Fox din Los Angeles. Academy Museum of Motion Pictures descrie momentul drept o imagine creată deliberat pentru promovarea filmului, nu drept o întâmplare surprinsă accidental.
De ce a funcționat atât de bine această ținută
Forța rochiei stă în contrast. Albul sugerează inocență și prospețime, în timp ce decolteul, umerii descoperiți și mișcarea amplă a fustei creează senzualitate. Piesa nu este încărcată cu broderii, cristale sau bijuterii spectaculoase. Toată atenția rămâne asupra femeii care o poartă.
Pliseurile au avut un rol esențial. Ele i-au permis materialului să se deschidă în aer, apoi să revină în jurul corpului. Rochia nu era doar frumoasă într-o fotografie statică, ci fusese gândită să prindă viață prin mișcare. Pantofii albi cu barete subțiri au continuat linia ținutei fără să concureze cu ea.
Analiștii modei au remarcat, de-a lungul timpului, și felul în care imaginea publică a lui Marilyn a fost atent construită prin costume. Academy Museum consideră că Travilla a jucat un rol important în definirea personajului său public, prin ținute care reușeau să ocolească regulile stricte ale cenzurii și, simultan, să provoace discuții.
Rochia a transformat-o într-un simbol, dar a ascuns femeia reală
Imaginea actriței deasupra grilei metroului transmite spontaneitate, încredere și bucurie. În spatele fotografiilor exista însă o femeie aflată sub o presiune uriașă. Filmarea publică ar fi provocat o ceartă cu soțul ei de atunci, Joe DiMaggio, deranjat de caracterul provocator al momentului și de reacția mulțimii.
Scena a contribuit și la fixarea lui Marilyn în tipologia blondei seducătoare, imagine de care actrița încerca deja să se desprindă. Nu mult după film, a plecat la New York, a studiat actoria și și-a înființat propria companie de producție, o decizie rară pentru o femeie din industria cinematografică a anilor ’50.
Tocmai aici apare una dintre marile contradicții observate de istoricii modei: ținutele au ajutat-o să își creeze celebritatea și să controleze atenția presei, dar au contribuit și la reducerea unei actrițe ambițioase la imaginea de „bombă sexy”. Rochia albă reprezintă perfect această tensiune.
Ce s-a întâmplat cu rochia originală
După încheierea filmărilor, rochia a rămas în arhiva de costume a studioului 20th Century Fox. Ulterior, a ajuns în colecția actriței Debbie Reynolds, care a salvat numeroase costume hollywoodiene într-o perioadă în care studiourile nu le tratau neapărat ca pe obiecte de patrimoniu.
În 2011, piesa a fost vândută la licitație pentru 4,6 milioane de dolari, sumă care a ajuns la aproximativ 5,6 milioane după adăugarea taxelor. La acel moment, a devenit cea mai scumpă rochie vândută la licitație. Recordul ei în categoria obiectelor de recuzită cinematografică a fost depășit ulterior, însă valoarea culturală a ținutei nu s-a diminuat.
Rochia a fost reprodusă în filme, reclame, ședințe foto și costume de scenă. Angelina Jolie, Madonna, Anna Nicole Smith și numeroase alte celebrități au purtat de-a lungul timpului ținute inspirate de ea. Chiar și atunci când croiala sau culoarea se schimbă, asocierea cu Marilyn rămâne imediată.
CITEȘTE ȘI: De la costume verificate cu rigla la bikini minusculi. Povestea spectaculoasă a modei de plajă
De ce rochia rămâne actuală după mai bine de 70 de ani
Ținuta nu depinde de ornamente sau de o tendință greu de înțeles în afara epocii sale. Linia taliei, corsajul prins după gât și fusta plisată pot fi regăsite și în colecțiile contemporane. Este feminină, ușor de recunoscut și suficient de simplă pentru a putea fi reinterpretată.
Mai presus de croială, rochia păstrează energia unei imagini perfecte: mișcare, zâmbet, vulnerabilitate și spectacol. Marilyn Monroe nu este doar o femeie care poartă o piesă frumoasă. O face să pară vie, jucăușă și imposibil de uitat.
Acesta este motivul pentru care fotografia a ajuns mai cunoscută decât The Seven Year Itch. Filmul aparține anului 1955. Rochia albă, în schimb, a rămas în afara timpului.
Vrei cele mai utile articole direct pe telefon, fără să descarci aplicații inutile? Abonează-te gratuit la canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro.

