„O persoană cu tact“, o formulare pe care o auzim tot mai rar în ultimul timp. Oare a ieșit din modă? De fapt, ce înseamnă tact?
Cu siguranță, ai întâlnit măcar câteva persoane care, indiferent de situație, știu exact ce să spună, cum să se comporte și cum să procedeze pentru a-i face pe cei din jur să se simtă în largul lor, confortabil și bine văzuți și primiți. Tactul este, pe scurt, capacitatea de modulare a comportamentului și cuvintelor în funcție de situație, pentru a crea o atmosferă plăcută și armonioasă. Exemplele practice ilustrează poate cel mai bine această abilitate, care din păcate lipsește frecvent din interacțiunile umane.
Ești neliniștită pentru că ai întârziat la o întâlnire, dar, când ajungi, persoana care te aștepta zâmbește prietenos și spune că a avut timp astfel să răspundă la e-mailuri. Ai spus, din neatenție, ceva jignitor, dar omul căruia i te-ai adresat râde și face o glumă. Ești la o petrecere și verși vin roșu pe fața de masă, dar gazda îți spune repede că, oricum, voia să cumpere alta, pentru că cea pătată de tine este veche. Iată diverse situații cotidiene în care tu, deși ai dat cu bâta-n baltă, ai avut parte de un răspuns grațios, elegant și care te-a scos din încurcătură.
În ultimele decenii, am fost învățați să credem că, dacă suntem îndrăzneți și avem curajul (deși este mai mult tupeul) de a spune răspicat ce ne trece prin minte și de a ne purta „natural“, adică fără menajamente pentru cei din jur, asta înseamnă că vom avea mai mult succes în societate. Din păcate, în felul acesta nu facem decât să devenim din ce în ce mai dezagreabili pentru cei din jur, care, chiar dacă nu ne spun nimic direct, ne vor ocoli pe viitor și se vor întâlni cu noi doar dacă n-au încotro. Așa că poate n-ar fi rău să ne amintim de învățăturile bunicilor și să dezgropăm tactul din locul nemeritat pe care-l ocupă acum.
Citește și: Nota, băiete!
Se poate învăța cum să ai tact?
Bineînțeles! Mamele care le explică celor mici că nu trebuie să se supere când alți copii se joacă cu jucăriile lor îi învață pe aceștia tactul. Părinții care explică celor mici că este bine să împartă cu ceilalți tovarăși de joacă sendvișul și dulciurile îi învață cum să aibă tact.
Pe măsură ce creștem, aflăm că este bine să nu dăm curs primelor impulsuri, mai ales dacă ele ne îndeamnă să fim agresivi, nepoliticoși și nesuferiți. Suntem ființe sociale și nu putem trăi ca niște individualiști, egoiști, preocupați doar de binele lor.
Tactul se învață așa cum se învață bunele maniere, politețea, controlul emoțiilor. Este important ca părinții să privească dincolo de lungul nasului și să scape de impresia că este bine ca un copil să fie îndrăzneț și să spună orice prostie care-i trece prin cap. A-i respecta pe cei din jur este o calitate esențială, iar a-i face pe cei din jur să se simtă bine este o trăsătură pe care ar trebui să ne străduim s-o avem cu toții.
Tactul nu este o dovadă de slăbiciune, ci dovada unui caracter frumos cultivat și a unei deschideri mentale care ne permite să trecem prin viață cu umor, blândețe și înțelegere pentru cei din jur.
Citește și:
- Alo, vorbești cam tare!
- Cum îi învățați pe copii să fie mereu politicoși?
Text: Dana Verescu
Foto: 123rf.com
