Azi, 2 martie, Bogdan împlinește 42 de ani. S-a născut într-un oraș de provincie de pe lângă Sibiu, a studiat și practicat art-terapia la noi, dar anul 2018 i-a schimbat viața. A câștigat Marele Premiu la Oxford International Art Fair, unde e o performanță doar să fii expus, apoi și-a prezentat lucrările cu mare succes la prestigiosul Târg Internațional de Artă de la Tokyo. Pe urmă și-a luat inima în dinți și a decis să se stabilească la Londra, cu acte în regulă. De atunci arta lui este în continuă dezvoltare și ascensiune. În noiembrie 2020 a fost distins de Președintele Klaus Iohannis cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
Cine îi privește lucrările este cu siguranță atras de tumultul de mișcare și pasiunea care se ghicește acolo. Toate picturile lui arată că Bogdan este pasionat de peisaj și de ceea ce generic s-ar numi „stări și atmosferă”. Legătura cu natura nu a pierdut-o niciodată, ba chiar a prețuit-o încă și mai mult în pandemie, Acum se pregătește să aprofundeze latura ecologică a artei, iar picturile sala cele mai recente rememorează într-un mod inedit câmpurile cu porumb ale Transilvaniei. L-am întrebat cum se vede arta din cețurile Albionului și cum se vede viața din centrul Londrei artistice.
„La Londra simt că trăiesc cu totul în alt univers. Oportunitățile pieței de aici sunt mult mai complexe, iubitorii de artă fiind mult mai deschiși, mult mai relaxați si mult mai interesați de artist, de calitatea lucrării, de ceea ce se află în spatele ei: povestea picturii, tematica, poate biografia artistului – fără să fie neapărat „băgăcioși”. Britanicii au simțul si capacitatea de observare a unei piese bune. Dacă le place o lucrare, fac tot posibilul să o achiziționeze. Nu negociază o operă de artă“ îmi spune el cu sinceritate și continuă: „Desigur, nu am uitat și nu o să uit niciodată de unde am plecat. Știu că sunt diferențe majore între puterea financiară a românului mediu și cea a britanicului mediu. Știu că nivelul educației estetice, în general, este diferit, la fel cum atitudinea față de artă și de investiția în artă e complet diferită“, deplângând dramatica decădere a nivelului educației estetice din România.
„Mi se pare extrem de trist că România scoate tot mai mult din programele școlare educația artistică, fie ea plastică sau muzicală. Aici, în Marea Britanie, am aflat, oarecum cu stupoare (pentru că vorbim, totuși, de o societate tehnologizată, post-industrială etc.) că elevii – mai ales de vârste primare – sunt îndreptați și încurajați foarte mult să-și cultive talentele, oricât de „mici” ar fi. Iar dacă nu, școala încearcă să le creeze o minimă deschidere către frumos, către sensibil, către delicat.“ Bogdan, care a declarat o dată că n-ar putea să trăiască fără să picteze și pictura este ceea ce îl face să se simtă viu, îi încurajează să picteze pe toți cei ce simt chemarea asta: „îi încurajez pe oamenii „de rând” – care s-ar putea să simtă, de fapt, mai profund și mai arzător decât mulți mari artiști – să nu-și înfrâneze pornirile artistice, dimpotrivă: să și le urmeze“!
Citește și: Ieșeanca noastră de la Londra
Ai pictat în pandemie? Ți s-a părut o perioadă mai degrabă propice sau mai degrabă defavorabilă creativității?
Nu că am pictat, ci am făcut-o poate mai mult decât niciodată. M-a ținut sănătos la cap, m-a salvat de depresia pe care mulți nu au știut sau nu au avut cum s-o țină departe. Știu că sună fie ciudat, fie egoist, dar consider că pandemia a fost o perioadă bună pentru mulți artiști, cât și pentru investitori, colecționari și iubitori de artă.
Multe persoane care nu aveau timp, înainte, să se intereseze de artă în general și de artiști în particular m-au abordat total diferit, în sensul în care au avut timp să se informeze, au cerut discuții pe Skype și consider că acest lockdown a permis oamenilor sa acorde mai mult timp preocupărilor lor artistice, exprimării creativității într-o manieră sau alta. Ceea ce e excelent pentru sănătatea individului.
Totodată, am observat și o schimbare a felului în care proprietarii de locuințe abordează chiriașii. Au devenit mai permisivi cu spațiile închiriate, fapt grație căruia eu am reușit în primăvara lui 2020 să transform un apartament din centrul Londrei într-un spațiu dedicat artei.
Bogdan mulțumește prietenilor lui de pretutindeni și își exprimă recunoștința față de cei care l-au sprijinit și încurajat „în această călătorie frumoasă, dar adeseori grea“ spune el.
Mai multe despre Bogdan și arta lui aflați în numărul de aprilie al revistei Femeia!
Citește și: Irina Neacșu, artist botanic: „Pentru noi, orășenii, natura înseamnă tihnă“
Text: Roxana Melnicu
Foto: Dan Kirmatzis; arhivă personală