Esti aici
Femeia.ro > Carieră > Dr. Milena Chiodan: o tânără doctoriță în prima linie a confruntării cu coronavirusul

Dr. Milena Chiodan: o tânără doctoriță în prima linie a confruntării cu coronavirusul

Am văzut-o mai întâi într-un video pe o rețea de socializare, echipându-se pentru a intra în secțiunea unde lucrează. Echipamentul de protecție al tinerei doctorițe era impresionant, în final i se ghiceau doar ochii, iar ritualul îmbrăcării pe cât de complicat, pe atât de încărcat de responsabilitate. Pe ultimul „înveliș“ asistenta scrisese cu markerul „Dr. Milena“ ca să o poată recunoaște colegii în secție…

Dr. Milena Chiodan de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara este unul dintre medicii chemați în linia întâi a luptei cu coronavirusul, de la începutul pandemiei a lucrat deja 2 săptămâni continuu în zona dedicată în spital pacienților suspecți de coronavirus. Este de obicei introvertită și acum de două ori mai preocupată de tot ce înseamnă munca ei în spital. Ca să am dialogul acesta cu ea acum, mi-a pus o vorbă bună chiar mama ei, celebră printre amatorii de bunătăți de la noi: Laura Laurențiu, blogger și autor.

 

 

Dr. Milena Chiodan, îți mulțumesc pentru ocazia de a sta de vorbă!
Cu mare drag și mă bucur mult că v-ați gândit la mine!

 

Dr. Milena Chiodan, medic în prima linie în lupta împotriva COVID-19

 

Ce specialitate medicală ai și de când profesezi?
Am ales nefrologia – o ramură foarte frumoasă a medicinii interne și sunt în al patrulea an de rezidențiat.

 

Când ai aflat de coronavirus? Tu și colegii tăi ați putut anticipa amploarea pe care o va lua această epidemie?
Prima dată am auzit de un nou coronavirus pe la sfârșitul anului trecut. În momentul respectiv, recunosc că nu m-am gândit că va deveni o pandemie. Din fericire, în spitalul în care lucrez eu s-au luat măsuri devreme.

 

Cum ai ales să te faci medic?
Tot timpul mi-am dorit să lucrez în folosul oamenilor. Am fost nehotărâtă până în clasa a 12-a, mă puteam imagina practicând mai multe meserii. Până la urmă, medicina era și o provocare în plan personal și o platformă pentru a face mult bine.

 

Și cum ai ajuns acum în linia întâi a pandemiei?
Au fost desemnați medici din cadrul mai multor secții din spital; din secția mea, eu am fost printre primii care am deschis rotațiile.

 

Care a fost cea mai grea zi a ta din această pandemie?
Prima zi mi-a părut cea mai grea, prin necunoscut. Eu deja eram în autoizolare voluntară de dinainte de a se institui starea de urgență, dar, evident, impunerea autoizolării mi-a amplificat starea de singurătate.

 

Și care a fost cea mai mare bucurie din ultima vreme?
Cea mai mare bucurie a fost exact faptul că am putut lucra pentru a ajuta oamenii, bucuria de a putea să îmi practic meseria.

 

Cum lucrezi acum? Știu ca faceți prin rotație; cum mai exact? Cum este o zi tipică pentru tine?
În momentul de față, m-am întors pe secția de nefrologie – unde mergem la spital tot prin rotație, tocmai pentru a limita expunerea la SARS-CoV-2.

Când eram în rotație pe secția cu suspecți de infecție cu coronavirus, mergeam în ture, în fiecare zi la aceleași ore, timp de 2 săptămâni continuu, apoi izolare la domiciliu 2 săptămâni.

 

Ai timp/ai cum să te vezi cu familia?
Timp aș avea. Dar atât eu, cât și familia mea alegem să respectăm măsurile de autoizolare și nu ne întâlnim. Păstrăm legătura prin telefon, prin video-call-uri momentan.

 

Cum te descurci cu tot echipamentul complicat și probabil incomod?
La început a fost incomod, dar până la urmă te obișnuiești. Prevenția este cea mai importantă!

 

Am auzit medici de toate vârstele temându-se groaznic de perspectiva de a ajunge în linia întâi. Tu totuși ești acolo de la început și ești tare pe baricade. Ți-a fost greu? Care au fost cele mai mari provocări? Și cele mai mari satisfacții?
Cred că majoritatea s-au temut mai ales pentru familiile lor. Sunt mulți medici care locuiesc în cuplu, cu sau fără copii și era firesc ca acești oameni să fie îngroziți.

În fine, eu am lăsat frica deoparte, mi-am activat un mod „combat“ în care tot ce contează este să lucrez eficient pentru a-mi face părticica mea în lupta cu această pandemie.

Pentru mine, lucrând într-o secție de tranzit, provocarea cea mai mare a fost rulajul mare de pacienți –  majoritatea diferiți în fiecare nouă zi de lucru. Satisfacția cea mai mare e aceeași ca în prima zi de când am început să practic medicina: nimic nu se compară cu ameliorarea stării unui pacient.

 

Mai ai timp liber? Ce faci în acest timp și ce ți-ar plăcea să faci acum?
În timpul liber mă uit la filme, citesc, pictez, ascult muzică; încerc să mă bucur de viață pe cât posibil. Bineînțeles, mi-e foarte dor de familie și de prieteni și mi-ar plăcea enorm să fiu cu ei acum.

 

Cum și unde te vezi peste 2 luni?
Peste 2 luni am speranța că lucrurile se vor mai ameliora, prin urmare sper că o să beau o cafea cu prietenii sau că o să fiu la părinți pe terasă și o să mănânc o rețetă ca la mama.

 

Cine/ce te-a înveselit în ultima perioadă?
M-am bucurat foarte mult să văd că majoritatea oamenilor au avut un bine dezvoltat simț de autoconservare și că au #statacasă.

 

Și cine/ce te-a mâhnit?
Cei care n-au înțeles importanța măsurilor de prevenție a răspândirii virusului.

 

Ce mesaj vrei să transmiți românilor care așteaptă liberarea pe 15 mai?
Să rămână precauți – virusul nu va dispărea dintr-odată. Să continue să își limiteze expunerea socială și să încerce să se bucure de ridicarea stării de urgență în doze mici.

 

Citește și:

Interviu realizat de Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală

 

Comments

comments

Lasă un răspuns