De două luni, toate știrile se învârt în jurul Covid-19: cum ne ferim de el, ce tratamente sunt mai eficiente, cine e mai apărat sau, dimpotrivă, mai lipsit de apărare în fața acestui inamic invizibil, care mai e cifra îmbolnăvirilor sau a deceselor.
Cumva, toate celelalte probleme ale vieții noastre pare că au dispărut sau au luat o pauză. La fel și bolile. Pentru că frica de a nu ne infecta cu coronavirus ne face să mai amânăm o consultație medicală sau o intervenție chirurgicală. Dar asta doar în aparență, întrucât suferințe, afecțiuni există în continuare. Și totuși, cum facem diferența între o urgență și o problemă ce mai poate fi ținută sub control? Chiar putem amâna orice intervenție chirurgicală?
Domnul doctor Bogdan Barta, medic primar, șef Secție Chirurgie Generală la Spitalul Euroclinic Regina Maria, a avut amabilitatea de a ne da câteva lămuriri în acest sens.
În perioada aceasta, multe clinici sau cabinete medicale s-au închis, altele oferă consultații de telemedicină. Totuși, oamenii au diverse probleme medicale, fie acute, fie cronice, care nu pot fi rezolvate prin telemedicină. Cum poate pacientul să-și dea seama dacă e o urgență reală?
Desi trăim vremuri excepționale, exista și un paradox- majoritatea celor care se adresau până în februarie Camerelor de Gardă sau specialiștilor din spitale, de multe ori pentru patologii minore, au înțeles să nu se mai adreseze din start acestora, ci mai degrabă medicilor de familie sau policlinicilor care au rămas deschise (în cadrul rețelei noastre, toate spitalele și policlinicile au rămas deschise), astfel încât spitalele au putut să preia și să se concentreze doar pe cazurile de urgență reală, păstrând disponibilitatea de a prelua cazuri Covid, respectând în acest fel ordinele militare sau pe cele ale Ministerului Sănătății. În privința cazurilor cronice, cred, într-adevăr, că există disfuncționalități în gestionarea lor, iar meritul acestor consulturi virtuale (online) este că au putut rezolva o parte din ele, făcând, dacă vreți, un fel de triaj prespital. Un rol similar cred că l-a avut și medicina de familie.
“Nu s-au mai adresat Camerelor de Gardă decât acele persoane care necesitau
într-adevăr asistență de urgență.”
Ce soluții au în această perioadă cei cu urgențe reale? Dar cei cu afecțiuni cronice, al căror tratament trebuie ajustat în funcție de un consult medical sau de niște analize, investigații medicale? Se pot face analize, investigații medicale?
Urgențele reale au fost preluate în continuare de Camerele de Gardă și rezolvate în cadrul spitalelor; paradoxul de care vorbeam era legat tocmai de intrarea într-o normalitate: nu s-au mai adresat Camerelor de Gardă decât acele persoane care necesitau asistență de urgență. Prin închiderea ambulatoarelor spitalelor, celor cu patologii cronice nu cred că le-a fost ușor să ajungă la consulturi de specialitate sau să-și efectueze investigații pentru stabilirea unui diagnostic.
Deficiențele sistemului medical primar, pre-spital, s-au resimțit în aceasta perioadă. Nu în toate localitățile există policlinici sau cabinete de specialitate, fie ele publice sau private, disponibile publicului larg.
Pentru unele patologii întârzierea unui diagnostic de până la 2 luni s-ar putea să nu fie o problemă majoră, dar pentru altele, și mă refer mai ales la patologia malignă, s-ar putea să existe repercusiuni importante, prin întârzierea diagnosticului și repectiv a conduitei terapeutice; în vremuri normale, acest aspect ar fi considerat un lucru neacceptabil, dar acum trăim vremuri excepționale.
”Dacă ar fi să mă refer strict la specialiatatea mea, chirurgia, simptomele celor care ni se adresează în urgență rămân durerile abdominale însoțite de vărsături, tulburări de tranzit sau febră.”
Ne-ai putea da câteva exemple de urgențe medicale ce nu suferă amânare? Ce simptome ar trebui să-l alarmeze pe pacientul cu o suferință mai veche? Dar pe cel fară afecțiuni și simptome anterioare?
În fiecare specialitate medicală există urgențe, așa că nu aș putea să cataloghez aceste urgente. Cred, totuși, că urgentele cardiovasculare și cele chirurgicale sunt cele care nu suferă amânare. Dacă ar fi să mă refer strict la specialiatatea mea, chirurgia, simptomele celor care ni se adresează în urgență rămân durerile abdominale însoțite de vărsături, tulburări de tranzit sau febră. După Paște am remarcat, fără să fie ceva neașteptat, creșterea problemelor bilio-pancreatice.
„Când discutăm despre malignitate, a nu pierde timp este un aspect vital.”
Cei cu afecțiuni oncologice își pot urma tratamentele că și până cum? Ce simptome ar trebui să le dea de gândit referitor la starea lor?
Deși Comisia Oncologică a Ministerului Sănătății a recomandat ca pacienții oncologici să beneficieze în continuare de tratament neoadjuvant, adjuvant (pre sau post operator) sau paleativ, știu că multe clinici de oncologie au fost închise. În cadrul spitalului nostru, pacienții oncologici au avut în continuare acces la tratament, iar din punct de vedere chirurgical am încercat să nu se piardă timp, amânarea unora putând prejudicia evoluția bolii. Când discutăm despre malignitate, a nu pierde timp este un aspect vital.
Când vine la o consultație/intervenție chirugicală de urgență, pacientul ar trebui să respecte anumite măsuri de protecție? Ce masuri de protecție anticoronavirus există în spitalul în care lucrezi?
Atât pacienții, cât și membrii personalului spitalului a trebuit să se adapteze multor măsuri speciale.
Am efectuat, zilnic, un triaj al tuturor pacienților și al personalului, am adaptat permanent protocoalele, pe măsură primirii de noi informații, am creat circuite pentru fiecare categorie de pacient, accesul aparținătorilor nu a mai fost permis în spital, iar toți pacienții care sunt internați în spital, fie că discutăm de pacienții oncologici sau pacienții internați în vederea unei intervenții chirurgicale, sunt testați pentru Covid-19.
Pentru pacientul Covid-19 pozitiv sau pentru cel care a trebuit admis în spital, înaintea obținerii unui rezultat negativ, am creat circuite separate în cadrul spitalului, astfel încât să nu se întâlnească cu alte tipuri de pacienți, un etaj al spitalului a fost alocat strict acestui tip de pacient, o sală de operații dedicată doar acestora și, desigur, echipamente de protecție și măsuri de dezinfectare conform standardului actual.
Personalul medical a trebuit să se conformeze noilor protocoale, să se adapteze schimbărilor, care inițial erau zilnice, să respecte măsurile specifice de protecție sau să utilizeze în mod corect echipamentul de protecție; am testat periodic personalul de Covid-19 și l-am împărțit în echipe care să lucreze alternativ, săptămânal.
Suntem mulțumiți de faptul că măsurile luate ne-au permis să nu avem, până în prezent, niciun pacient care să se infecteze în spital și niciun membru al personalului infectat.
Durata de spitalizare se prelungește/se scurtează din cauza Covid-19?
Aș spune că am încercat să scurtăm această perioadaă. Acolo unde urgențele au permis, am amânat internarea cu 1 zi, până la obținerea rezultatului testului Covid. În general, noi nu suntem adepții unor internări lungi, inutile. Din punct de vedere chirurgical, pentru faptul că operăm minim-invaziv majoritatea patologiilor și pentru că adoptăm măsuri de fast track (mobilizare, alimentare postoperatorie etc), reușim să avem durate, aș spune scurte, de internare, chiar și în patologii complexe. Vă dau doar un exemplu: un pacient operat laparoscopic pentru un cancer de colon poate fi externat și după 3 zile de la intervenție.
”Responsabilitatea, altruismul, solidaritatea, precauția sau siguranța sunt trăsături pe care le-am regăsit la mulți dintre noi, sper să rămână repere de comportament și pe mai departe.”
Dacă mai ai ceva de adăugat…
Mai devreme sau mai târziu, ne vom recăpăta viața și vom intra într-un ritm normal. Important este dacă vom învăța ceva de pe urma acestei experiențe nefericite.
Din punct de vedere medical, s-a dovedit că cei cu multiple comorbidități, chiar tineri fiind, nu au reușit să învingă virusul. Cum să ne schimbăm stilul de viață, cum să încercăm să rămânem cât mai sănătoși ar trebui să fie întrebări pe care să ni le punem fiecare dintre noi.
Din punct de vedere moral, responsabilitate, altruism, solidaritate, precauție sau siguranță, trăsături pe care le-am regăsit la mulți dintre noi, sper să rămână repere de comportament și pe mai departe.
Citește și:
Interviu realizat de: Cătălina Oprea
Foto: arhiva personală