Proprietara editurii Curtea Veche, Iren Arsene, vorbește despre importanța cărții în viețile noastre, despre ingredientele care mențin o editură în top și despre necesitatea fidelizării publicului tânăr.
La ședința foto, doamna Iren Arsene, proprietara editurii Curtea Veche, una dintre cele mai longevive și de succes de la noi din țară, a fost secondată de Tristan, un câine docil din rasa vișla, care ne-a cucerit pe loc. S-a format astfel cadrul perfect pentru a vorbi despre cărți și modul în care ele aduc tihna în sufletele noastre.
Cum a apărut Curtea Veche Publishing și cum se distinge ea în peisajul editurilor românești?
Editura noastră a apărut în 1998, din dorința de a împărtăși cu publicul cărțile care mi-au dat putere și informație în momente-cheie din viață. Experiență în domeniu aveam deja, prin faptul că făceam tehnoredactare și lucram astfel cu alte edituri, cunoșteam piața.
Care este rolul dvs. în editură?
Sunt proprietarul editurii, fac parte și din echipa de management și am astfel contact permanent cu angajații și cu toate aspectele zilnice ale lucrului în editură. Sunt un fel de fashion designer care trasează liniile modei și, uneori, sunt responsabilă cu voia bună.
Cum arată o zi din viața dvs. profesională?
Nicio zi nu seamănă cu cealaltă și nu există un program fix. Totul diferă în funcție de prioritatea care apare în agendă. Pot să stau toată ziua în birou, să răspund la e-mailuri, să văd ce se petrece în fiecare departament al editurii, sau pot să fiu plecată la un târg de carte din afara țării ori la o întâlnire cu autorii. Este o activitate vie, care te aduce în fața multor oameni, întâmplări sau proiecte și niciodată nu poți anticipa cu exactitate programul zilei.
Cum alegeți titlurile pe care le publicați?
Nu este dificil să alegem un titlu nou, pentru că am creat câteva direcții consacrate pe piață prin colecțiile Curtea Veche Publishing. Dar, desigur, există și provocări, atunci când ne imaginăm o carte originală, adică o nouă poveste. Așadar, putem să venim cu idei noi ori să citim manuscrisele depuse la editură și să le alegem pe cele care se potrivesc portofoliului nostru.
Cum trebuie să arate sau ce trebuie să conțină o carte ca să apară la Curtea Veche?
Nu există un criteriu obligatoriu, am reunit în portofoliu cărți diverse. Poate să apară orice volum în care eu sau cineva din echipa noastră are încredere. Poate să apară o carte cu care simțim o relație, care oferă ceva important publicului. Nu trebuie să uităm că editurile sunt totuși societăți comerciale și ele trebuie să vândă cartea în așa fel încât să-și poată susține existența.
Ce plus de valoare aduce o femeie în deciziile de conducere?
Eu consider că femeile sunt suficient de talentate sau chiar puțin mai talentate decât bărbații în a fi antreprenori. Au toate calitățile încât să intre în această competiție capitalistă. Sigur, prezența unei femei nu garantează de la sine succesul și este bine să existe un echilibru feminin-masculin în companie, astfel încât universul gândirii să fie cât mai complet.
Ce reprezintă editura Curtea Veche pentru dumneavoastră: o afacere, o pasiune, amândouă?
Evident, amândouă: afacere și pasiune. Chiar mai mult, pentru că de 20 de ani mă implic în activitatea editorială și am parcurs odată cu editura diverse etape. Consider că are forma trăirilor mele și este chiar viața mea. A exprimat și continuă să reflecte multe dintre sentimentele, ideile și dorințele mele.
Acum, de pildă, îmi doresc ca, din ce în ce mai mult, să punem accentul pe proiecte dedicate copiilor, care să îi atragă spre lectură. Unui copil care nu citește îi va fi foarte greu să recupereze în timp golurile de înțelegere și educație. Îmi propun ca în următorii ani să atrag în jurul meu, prin Asociația Curtea Veche, suficienți oameni puternici care să sprijine derularea unui program național de lectură menit să relanseze pofta pentru citit a copiilor.
Ce îi trebuie unei edituri din România ca să se mențină în top?
Sunt foarte multe lucruri care țin o editură în top: viziunea, flerul, un simț în alegerea titlurilor și proiectelor potrivite. Totodată, trebuie să aibă rezistență, o echipă foarte bună de comunicare și o mare putere de adaptare. Și, nu în ultimul rând, o editură trebuie să aibă cititori, foarte mulți cititori.
Care sunt piedicile de care vă loviți zilnic în mersul afacerii?
Sunt destul de multe piedicile pe care le întâlnim, poate pentru că niciodată nu a existat un dialog concret între reprezentanții statului și cei care își desfășoară activitatea în acest domeniu. Nu simțim că suntem încurajați să deschidem edituri, librării ori că beneficiem de programe menite să formeze redactori sau traducători specializați. Sigur, ar fi și soluții legislative. Suntem printre puținele state europene, cred că unicul din Uniune, fără un sistem național de librării; și atunci sigur că, fiind veriga aceasta a difuzării atât de slabă, lucrurile stagnează de o bună bucată de vreme.
Cum ați ajuns să aveți o colaborare atât de strânsă între editură și Casa Regală a României?
Cred că această colaborare cu membrii Familiei Regale a României a început cu apariția „Cărții regale de bucate”, primul volum din colecția de Cărți Regale, care a convins prin succesul său atât membrii Casei Regale, cât și editura. De atunci am reunit în portofoliu peste 30 de volume despre activitatea membrilor Familiei Regale, ca rezultat al unei colaborări firești și sincere pentru promovarea implicării reale a monarhiei în societatea românească.
Cum sunt membrii Familiei Regale? Ce emoții v-au stârnit?
În primul rând, trebuie să spun că am găsit la Palatul Elisabeta o echipă unită, din care făceau parte Altețele Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu ai României, alături de staff-ul Casei Majestății Sale Regelui. Mi-a trebuit destul de multă vreme să înțeleg cum pot ei lucra cu resurse relativ puține într-un ritm și cu o diversitate atât de mare. Am admirat foarte mult acest lucru, mi-a plăcut și m-a motivat să țin pasul cu multă implicare. Relațiile profesionale și umane cu membrii Familiei Regale au fost întotdeauna o bucurie și o mare onoare. Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României este o persoană optimistă, cu mult umor, implicată în fiecare proiect, de la început până la sfârșit. Din punctul meu de vedere, este un autor model, așa cum aș vrea să fie mulți în România. Alteța Sa Regală Principele Radu al României, de asemenea, respectă termenele și este extrem de meticulos, iar ideile și discuțiile pe care le avem împreună totdeauna duc la încă și încă o apariție, spre bucuria cititorilor.
Care este cartea dvs. de suflet dintre cele apărute la editură?
Dacă nu era volumul „Secretele succesului” al lui Dale Carnegie, primul volum pe care l-am publicat, și dacă nu ar fi avut acel succes, nu știu dacă editura ar fi arătat așa cum este acum. A fost un punct de plecare și o sursă de inspirație, o bornă foarte importantă de pornire pentru cele peste 1.000 de titluri care au adus întâlniri și idei noi în viața mea.
Mai avem nevoie de lectură sau ne putem extrage informațiile de pe alte canale?
Sigur că sunt și alte canale, dar omul nu se dezvoltă doar prin informație. S-a demonstrat științific că lectura este acea activitate care determină în creierul omului dezvoltarea ce te face să duci mai departe ideile găsite, care te face să visezi mai departe, să activezi sursele imaginației – lucruri ce nu pot fi alimentate altfel decât prin lectură. Se spune că procesul de gândire și de prelucrare a informației continuă timp de cinci zile după ce am citit o carte. Acest lucru nu se întâmplă dacă te uiți la o emisiune TV. Așadar, lectura formează intelectul, ceea ce este mai presus de orice altceva, indiferent că suportul este o carte sau o tabletă.
Cum vă petreceți timpul liber?
Recunosc că, de ceva timp, fac doar lucruri care îmi plac, care îmi oferă o bucurie și evit pe cât posibil să iau parte la activități care nu mă interesează în procent de 100%. Eu sunt o fostă sportivă – așadar, orice provocare în direcția aceasta mă entuziasmează. Anul acesta, am organizat un tur ciclist caritabil și am mers cu bicicleta sute de kilometri, de la Sighetu Marmației până la Constanța. M-aș arunca să înot în orice bazin sau în mare, la orice răsărit. Îmi face plăcere să petrec timp (nu mai mult de o săptămână) prin călătorii neplanificate. Alerg prin parc cu câinele. Mă uit cu pasiune la filme bune și ascult ori de câte ori am timp poveștile prietenilor, pentru că îmi place când râdem din te miri ce. Fundalul unui vocal jazz nu lipsește din spațiul în care îmi petrec timpul.
Citește și:
Laura Dragomir: Lecția de comunicare
Ana Aslan: O viață de luptă, decepții și triumf
Victor Costache, căpitan în echipa inimii
Articol preluat din ediția de decembrie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Adriana Moscu
Foto: Adrian Stoicoviciu