Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Adrian și Andreea Buga, despre a trăi cu artă

Adrian și Andreea Buga, despre a trăi cu artă

Adrian Buga este istoric și critic de artă, consilier al Casei Regale a României şi expert atestat al Ministerului Culturii. Andreea Buga este designer.

El are pasiune de căutător, har de descoperitor al unor comori ascunse, pe care le șterge de praf, le șlefuiește, le spune povestea și se asigură că ajung sub ochii privitorilor avizați și în mâinile unor colecționari veritabili. Plecând de la vechi, deschide drumuri noi. Ea se adresează deopotrivă iubitorilor de artă și de modă: creează obiecte vestimentare din mătase imprimată cu imagini din tablourile Almei Redlinger (deocamdată). Un fel de artă la purtător. Împreună au o companie, Argo, dar și doi copii, Sophie și Henri, și o mulțime de proiecte și planuri.

Cine sunteți voi doi?

Adrian: Sunt istoric de artă și îmi petrec mult timp privind obiecte vechi. Cred că prin asta spun totul – sunt vechi și privesc arta. Privesc. Trăiesc.

Andreea: Sunt Andreea Buga, designer în plină ascensiune (andreeabuga.ro), mamă și, cel mai important, soția lui Adrian Buga, pentru că alături de el a început totul.

Cum v-ați cunoscut?

Adrian: Ne-am cunoscut la o casă de licitații care-și prezenta obiectele de artă într-o sală a Hotelului Athénée Palace-Hilton. Remarcasem o canapea Biedermeier foarte elegantă, un serviciu de argint românesc și un tablou de Ion Pacea. Cred că am stat mult să studiez obiectele, pentru că s-a apropiat de mine o tânără care m-a întrebat ce-mi place dintre toate cel mai mult. Era îmbrăcată cu o fustă lungă, vaporos albastră, un tricou mulat și un pulover cu nasturi, avea pantofi sport, părul prins în coadă și se fâțâia pe lângă mine, râdea tot timpul și mă bombarda cu întrebări la care eu nu doream să răspund. Nu prea voiam să vorbesc cu ea despre obiectele care urmau să fie licitate de teamă să nu crească interesul și să fie mai mulți licitatori, dar am făcut o excepție. Aici a fost începutul nostru: la Athénée Palace, printre tablouri pline de culoare, obiecte de argint cu patină și statui de bronz.

Andreea: Ne-am cunoscut acum 14 ani și ne-am îndrăgostit prin artă.

Ce v-a atras unul la celălalt?

Adrian: Ochii nemulțumiți, curios copilărești și viu întrebători. Ochii ei albaștri, cu imensa stare de neîmplinire amestecată cu dorințele tinereții care mă cuprindeau prin călătoriile imaginate, locurile neumblate, sentimentele netrăite, pânzele nepictate și filele de jurnal nescrise. 

Andreea: Totul. Adrian este un univers fascinant pe care încă îl descopăr cu dragoste.

Cum v-ați hotărât să vă căsătoriți? Ați știut de prima dată că v-ați întâlnit sufletul pereche?

Adrian:  A fost ceva simplu, dar cu speranță. Încă îi caut inelul perfect de logodnă, pentru că este foarte dificil să găsești ceva să îndeplinească criteriile unui istoric de artă și ale unui designer.

Andreea: 10 mai 2008 a hotărât pentru noi! Am vrut să ne căsătorim într-o zi de sărbătoare în care să fim mereu frumoși, eleganți și să ciocnim un pahar de șampanie, pentru noi și pentru regalitate!

E loc pentru doi artiști într-o familie? Care este rețeta reușitei cuplului vostru?

Adrian: Niciodată nu e loc pentru doi artiști într-o familie… din acest motiv căutăm o casă mai mare. Glumesc, dar să stiți că spațiul și locul rezolvă multe. E bine să ai spațiu pentru depozitarea obiectelor de artă, pentru atelierul de croitorie, spațiu pentru stofe, loc de joacă pentru copii, loc pentru scris și citit. Dar cel mai important spațiu este cel pe care i-l oferi partenerului de viață și, ca o curățenie de primăvară, să-i faci loc tot timpul în sufletul tău.

Andreea: Noi am creat ARGO, compania noastră (argoart.ro), care, la fel ca în legenda argonauților, este corabia ce ne poartă spre lâna de aur. Ca pe orice corabie, există reguli clare și un căpitan chipeș – așa spune Sofia că este tatăl ei – care navighează cu măiestrie spre idealurile noastre.

În profesiile voastre e nevoie de pasiune, de intuiție, de experiență, de educație, de muncă. Cât e pasiune și cât e educație?

Adrian: În profesia mea, e nevoie de foarte multă pasiune, transformată în preocupare constantă. Așa am pus bazele unei firme de consultanță și, ca Iason cu argonauții lui, încercăm să descifrăm misterul fiecărui obiect de artă cercetat, să-i aflăm proveniența, povestea, misterul.

Andreea: Educația este baza, dar pasiunea te face să treci peste dificultăți și să mergi mai departe. Dorința de artă este arzătoare, vrei să faci totul pentru artistul de care te ocupi și să reușești
să dai mai mult de fiecare dată.

Se poate trăi din artă în România zilelor noastre? Ce știu copiii voștri despre profesiile voastre? Au înclinații artistice?

Adrian: Se poate trăi CU artă, mai bine spus. Dacă încercăm să trăim DIN artă, cred că o să murim de foame. Copiii spun la școală și la grădiniță că mama e designer și tata stă toată ziua și scrie. Cât despre înclinațiile artistice ale copiilor, ce să spun… au! Arta lucrează pe căi misterioase și apare în ei când nu te aștepți.

Andreea: Adrian le-a inoculat tuturor pasiunea lui pentru obiecte vechi, pentru căutarea și descoperirea misterelor. Împreună cu cei mici, ne imaginăm că facem săpături arheologice, descoperim comori și facem călătorii spectaculoase în toată lumea. Nu avem timp să ne plictisim!

Ce considerați a fi important în educația lor?

Adrian: Încercăm să vedem copiii așa cum sunt ei, să-i înțelegem și să-i iubim. Cred că educația copilului vine de la ei spre părinți, noi încercăm să fim foarte atenți și doar să-i ghidăm spre ce le place, ce-i atrage. Am înțeles că fiecare copil are drumul lui, clar, și nu vreau să-l abat de la el. La început, îi ținem de mână, așa cum am fost și noi ținuți de părinții noștri, dar apoi trebuie lăsați singuri să crească, să-și găsească rostul lor, cum spunea bunica.

Andreea: Iubirea. Vrem să simtă iubirea, să înțeleagă respectul și să îi caracterizeze ambiția și curiozitatea.

Când merg prin București, unii oameni văd doar gri, cenușiu, alții – copacii înfloriți, alții văd cerșetorii… Voi ce vedeți când mergeți prin București?

Adrian: Când merg prin Bucureștiul meu drag, privesc multe lucruri, dar aleg să văd doar părțile bune. Am organizat multe tururi private prin acest oraș, în care povesteam despre istoria fiecărei străzi importante, vorbeam despre casele care suferă, despre frumusețea stilurilor, despre arhitecți, despre marii boieri, despre regii care s-au implicat în dezvoltarea orașelor, despre istorii secrete, inedite sau
deocheate.

Andreea: Eu am început să văd Bucureștiul cu Adrian. Primele noastre întâlniri au fost lungi plimbări pe străzile din București, pe care continuăm să le facem, dar în formulă completă de patru. Poveștile caselor și străzilor au un farmec aparte, de care ne bucurăm indiferent de anotimp sau vreme!

Ce apreciază Adrian la o femeie? Ce consideră că definește o doamnă?

Adrian: Apreciez adevărul. Andreea, de la începutul relației, mi-a spus totul despre viața ei. Am apreciat acest lucru și l-am considerat baza relației noastre. Ce consider că definește o doamnă? Comportamentul în situații critice, asta te definește, ca doamnă sau ca domn. Toți ne purtăm frumos în situații ideale, dar cred că ne definește și ne formează modul în care ne comportăm în situații grele față de semenii noștri, chiar dacă unii au greșit.

Ce apreciază Andreea la un bărbat? Ce consideră că definește un domn?

Andreea: La un bărbat, importantă este ambiția, trebuie să văd acea flacără mocnită a dorinței de a fi cel mai bun – și adevărul este că la Adrian ea strălucește!

Cum vă petreceți timpul liber?

Adrian: Timpul liber îl petrecem cu copiii. De vineri seară începe distracția și încercăm să uităm de muncă. Ieșim mult afară, mergem prin parcuri și zone retrase, iar de alergat, alergăm la mama mea, în grădina plină de meri, peri, gutui și cireși. Iarna sau când e urât afară, avem o sală pentru cățărări și ne place mult la înot, iar când trebuie să stăm în casă, am început să înlocuim invazia televizorului cu poveștile ascultate la pick-up, cu poveștile românești din diafilmele copilăriei noastre. Facem tot felul de spectacole teatrale în casă: din uscătorul de rufe, acoperit cu pături și draperii, apare o scenă în toată regula și creăm o piesă de teatru cu păpușile din dotare și apoi… Șșșșșt, liniște, începe piesa!

Andreea: Împreună. Dacă reușim, ne place foarte mult să călătorim, dar și când rămânem acasă suntem pregătiți de acțiune, făcând sport cu copiii, mai mult Adrian, plimbându-ne și vizitând cât mai multe locuri noi.

Sunteți amândoi foarte ocupați… Vă împărțiți treburile casnice? Când reușiți să aveți timp de copii și de voi doi?

Adrian: Da, ne împărțim treburile casnice. Eu gătesc în weekend, fac ordine tot timpul și încerc să-i pun la treabă și pe cei mici. E foarte important să se familiarizeze cu un loc unde să deseneze, să picteze sau să se joace – și să-și facă singuri curățenie. 

Andreea: Programul este bine stabilit și încercăm să avem timpul nostru, timpul familiei, dar și timpul creației, de care avem așa de multă nevoie.

Sunteți genul de persoane calculate, planificate sau vă place să vă lăsați luați prin surprindere de viață?

Adrian: Da, eu calculez și planific mult. Nu îmi place să fiu luat prin surprindere decât dacă e ceva plăcut.

Andreea: Calculăm mult! Orice oportunitate sau provocare o analizăm și o transformăm într-un proiect spectaculos. Vrem să ducem arta cât mai departe și să experimentăm mijloace noi de promovare sau prezentare.

Multe cupluri divorțează. Care credeți că este cauza? Sau care este secretul unei căsnicii trainice?

Adrian: Da, câteva întrebări foarte grele. Noi încercăm să nu ne comparăm cu alții, poate aici e secretul. Dacă te compari cu alții, suferi. Avem multe planuri, multe proiecte culturale, soția mea face creațiile vestimentare cele mai frumoase, eu încerc să-mi termin doctoratul și să descopăr cât mai multe obiecte de artă. Avem o companie mică, în care am format o echipă extraordinară. Lucrăm bine, gătim, cântăm. Iar despre relația mea cu Andreea pot să vă spun că le facem pe toate împreună, singuri. Așa cum i-am promis când am cerut-o în căsătorie.

Andreea: Eu cred în instituția căsătoriei și în familie, aceasta este baza oricărei reușite!

Citește și:

Florentina Ene și Gabriel Coveșanu: Trăiește fericirea, nu o căuta

Cristina și Denis Ștefan: Ne înțelegem din priviri

Liviu și Adriana Iurea: Doi români la Moscova

Articol preluat din ediția de iunie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Cătălina Oprea

Foto: Mihai Nicolae

Ședința foto a fost realizată la Muzeul Municipiului București. Mulțumim pentru găzduire.


Lasă un răspuns

Sus