Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Laura Dragomir: Lecția de comunicare

Laura Dragomir: Lecția de comunicare

Și-a început cariera în televiziune la Tele7 ABC, însă mulți au îndrăgit-o datorită emisiunilor ei interesante de la The Money Channel. De doi ani nu mai e pe micul ecran, ci pe marea scenă a vieții, inspirând oamenii cu care intră în contact.

Dreptul a fost prima dragoste a Laurei – sau cel puțin așa a crezut, până când destinul i-a aranjat o întâlnire cu presa scrisă și cu radioul. A deprins repede meșteșugul vorbelor și, cu dragostea pentru adevăr deja sădită în suflet la Facultatea de Drept, și-a început lungul drum în cariera de jurnalist. Douăzeci și unu de ani a performat în jurnalism, urcând, cu îndârjirea unui Capricorn, pas cu pas și treaptă cu treaptă. A fost reporter, corespondent, producător și prezentator. „E important să faci teren, să știi cum funcționează totul, să știi foarte bine subiectul, pentru că, altfel, nu ești credibil.“ Tot destinul a făcut să o cunosc personal pe Laura la Business Women Forum Romania. Am descoperit o altă față decât cea pe care o știam de pe sticlă, mult mai caldă, mai empatică, mai feminină.

Regreți că nu ai avut o carieră în domeniul juridic?

Nu. Am terminat Facultatea de Drept, dar eu deja lucram în radio și presă scrisă, apoi în televiziune și m-am „îmbolnăvit” de jurnalism. Ca să fac o legătură între ce învățasem și ceea ce făceam și să am o satisfacție, am propus ca temă de licență „Televiziunea în cadrul noilor reglementări europene“. În viață există un cerc și tot timpul te întorci într-un anumit punct, însă o faci mult mai bogat din punctul de vedere al experienței. Acum, pregătesc în comunicare judecători, procurori, avocați. Cred că aș fi fost un avocat bun pentru că am abilitatea de a comunica ușor, de a lega relații cu oamenii, chiar dacă apar bariere.

Ce faci acum?

Sunt speaker, moderator de evenimente, trainer pentru managemenul comunicării și public speaking, am contract cu Institutul Național al Magistraturii și pregătesc judecători și grefieri de la curțile de apel, detașați la birourile de relații cu presa, în comunicare și relații cu mass-media. Îi antrenez să identifice știrea dintr-o informație, cum să fie credibili. Trebuie să recunoști și să-ți asumi, nu să încerci să bagi sub preș o informație bombă, indiferent de domeniu. Am un program destinat exclusiv avocaților, „Cum să comunici în sala de judecată“, dar îi consiliez și cum să câștige mai mulți clienți care să-i recomande mai departe. La Școala Europeană sunt lector și  țin un curs de comunicare: comunicare politică și comunicare de criză.

Crezi în destin?

Lucrurile se întâmplă cu un motiv, chiar dacă nu ne dăm seama întotdeauna, uneori vedem mai târziu ce mult ne ajută ceva ce am respins inițial sau am făcut fără plăcere. Eu cred în întâlnirile de destin care dau sens vieții, iar viața mi-a scos în cale oameni de la care am învățat enorm.

Nu ai terminat jurnalismul, dar ai ajuns un bun jurnalist și comunicator. Care este secretul?

Jurnalismul este o meserie care se fură, pentru care ești sau nu construit. Un jurnalist este în primul rând comunicator, trebuie să știe foarte bine să adreseze întrebări. Nu obține niciodată un răspuns bun dacă nu adresează întrebarea corectă. Apoi, trebuie să știe să asculte, să aibă caracter și să construiască relații, să-și dezvolte abilitatea de a construi relații credibile care să-l sprijine în munca lui.

Ce-ți lipsește de când nu mai ești pe sticlă?

Îmi lipsește tot stresul acela constructiv de a fi informat, de a fi mereu în priză. Toată nebunia, atmosfera, provocările, bucuria că am pus în valoare o informație care nu era evidentă, și lumea să spună: „Da, la asta nu m-am gândit!“ Douăzeci și unu de ani m-am jucat muncind, am făcut ce mi-a plăcut! Nicio zi nu seamănă cu alta. Și asta se întâmplă și acum.

Ai lucrat în radio, în presa scrisă, ce e diferit în televiziune?

La TV nu trebuie doar să performezi, trebuie să ai o ținută, un limbaj al trupului adecvat și o atitudine care să transmită încredere. Mintea umană are ciudățenile ei, iar dacă nu reu­șești să captezi atenția în primele 7-8 secunde, audiența te-a părăsit. Dacă ai reușit înseamnă că ai trecut de sticlă, iar cel care te privește are senstimentul că te adresezi doar lui.

Poți să ne spui câteva secrete ale comunicării eficiente?

Toată lumea se naște cu abilitatea de a comunica. Comunicăm din prima clipă și o facem prin plâns sau prin zâmbet. Și ne naștem cu nevoia de a fi alături de alți oameni pentru că suntem ființe sociale și tânjim după afecțiune. Iată de ce e important să știm să comunicăm eficient și să ne facem corect înțeleși. Atunci când vrem să spunem ceva, prima întrebare pe care ne-o adresăm nouă înșine este cu ce mesaj vreau să rămână ceilalți în minte și atunci știi cum și ce spui.

Ce mai este important în comunicare?

Să ceri și să oferi feedback constructiv, iar feedback înseamnă să corectezi un comportament, nu să critici persoana. Doar astfel vei putea construi un pod între tine și celălalt. De fapt, a comunica eficient nu înseamnă să ai relații bune cu toată lumea și să te iubești cu toată lumea, ci să ai reații corecte cu ceilalți. Comunicarea înseamnă să știi să spui și „nu”, însă asertiv, într-o manieră în care să nu jignești sentimentele celuilalt. Dar să fii și tolerant, să accepți că nu toți oamenii sunt sau gândesc ca tine.

Cum vezi conflictele?

Conflictele nu sunt ceva distructiv neapărat și îndemn întotdeauna la confruntare, la a pune cărțile pe masă! Să fii deschis și să înțelegi punctul de vedere și emoțiile celuilalt, iar asta se poate face doar dacă știi să comunici.

Ești și mamă, cum e meseria asta?

Sunt mamă, în clasa a II-a! Este un proces continuu de învățare. Înveți de la copil, de la situații, înveți tot timpul că imaginația nu are limite și că lumea poate fi în culorile pe care le vrei. Fiul meu spune că sunt exigentă. I-am explicat că vreau să facă lucrurile bine și asta îl va ajuta pe el, nu pe mine. Eu nu voi fi nici mai frumoasă, nici mai bogată și nici mai tânără, însă el, construind cărămidă cu cărămidă, va avea parte de ceva ce nu-i va putea lua nimeni: cunoașterea. Sunt foarte implicată, dar nu cred că sunt o mamă perfectă, de fapt, nu știu dacă există o definiție a mamei perfecte. Dacă nu ar avea note de 10 pe linie, am analiza cum putem să îmbunătățim, ne-am concentra pe soluție și nu pe problemă. Îmi doresc să descopere tot timpul lucruri noi și îl încurajez să nu-și pună limite. Expresia „sky is the limit” este pentru claustrofobi. În esență, să fie un bun comunicator, să construiască relații vii și sănătoase.

Citește și:

Luciana Răducanu: O călătoare într-o lume fără bariere

Liliana Nechita: Cred că frumusețea te ajută să devii un om mai bun

Osnat Peled: Inițiativă de succes

Articol preluat din ediția de noiembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Luminița Tăbăran

Foto: Arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus