Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Maria Adela Constantin: Nu pot trăi fără sport!

Maria Adela Constantin: Nu pot trăi fără sport!

Pasiunea Mariei pentru sport s-a transformat într-un stil de viață pe care nu l-ar abandona niciodată. Performanța face parte din felul ei de a fi. După Cupa Europei, știe că poate mai mult și visează deja la titlul olimpic.

Maria Adela Constantin a participat la Jocurile Olimpice de la Soci, a câștigat la punctaj Cupa Europei și a reușit cea mai bună performanță din istoria bobului feminin românesc la Campionatul Mondial de seniori din 2015. Pentru că a câștigat cele mai importante titluri din carieră, am provocat-o la o șuetă despre marea ei pasiune: bobul. Nu mi-a fost ușor să mă întâlnesc cu ea – e plecată din țară în marea parte a timpului, la antrenamente și concursuri.

Startul carierei

Când era mică, a fost diagnosticată cu lordoză. Și a avut trei variante: corsetul, operația de coloană sau înotul. A ales ultima variantă și nu numai că și-a îndreptat coloana, dar a rămas să facă cinci ani de performanță. De la înot a ajuns la atletism, apoi antrenorul ei i-a sugerat bobul: „Mi-a zis: «Poţi să încerci la bob, că ești mare și ai doza necesară de nebunie». Iar eu de copilă mă uitam la cursele de bob şi îmi plăceau”, își amintește Maria.

S-a dus la bob, a dat toate probele și a intrat. S-a înscris la școala de piloți de bob din Innsbruck, unde a început aventura vieții sale. Am întrebat-o despre prima coborâre pe pârtie și, retrăind acea emoție și neliniște, mi-a spus: „Nu ştiam ce se va întâmpla cu mine. Eu eram sus la start, dar inima mea era deja jos la sosire. Aşa de tare bătea!”

La școala de piloți, l-a cunoscut pe antrenorul ei actual, Paul Neagu. Sub îndrumarea lui, s-a înscris la a doua școală, unde a obținut locul trei. A fost primul ei premiu.

Cel mai important trofeu

Maria, împingătoarea Andreea Grecu și antrenorul Paul Neagu au participat la Cupa Europei din Winterberg 2015, pe care au câștigat-o la clasamentul general.

„Ca să reușim această performanță, a trebuit să adunăm puncte. La prima cursă, am obținut locul trei și prima medalie a noastră. Am zis că e o întâmplare. La a doua cursă, la fel. Apoi am avut curse unde am pierdut podiumul la sutimi și am încheiat Cupa cu medalia de bronz.” Dar cel mai frumos nu a fost locul în sine, ci festivitatea. „Premierea la general a fost ceva fantastic, abia așteptam să ne cânte imnul.” Echipa a participat și la Cupa Mondială 2015, la seniori, și a dobândit locul nouă, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată pentru România.

O pasiune periculoasă

Stai în bob și îți dai drumul la vale. Nu pare așa de complicat, dar realitatea e cu totul alta. „Prinzi 130-140 km/oră pe pârtie. Bobul de doi e cel mai dificil de condus, e ușor și nu are presiune. Iar când faci manevra, poate te ascultă sau poate nu. Bobul de patru e mai greu, merge unde vrei tu. Dar, dacă ai greșit, bobul nu te iartă. Iar când se răstoarnă balena de 630 de kilograme, păi se răstoarnă!”, ne lămurește Maria. Singurele protecții sunt casca și combi­nezonul. „Nu ai airbaguri și nici centură de siguranță.”

Maria recunoaște că bobul e un sport foarte dur: „Trebuie să faci forță ca un halterofil, să alergi ca un sprinter și să știi să coordonezi bobul ca să-l duci jos.” Totul ține de talent, curaj, ambiție și multă muncă. Secretul e să poți lua decizia într-o fracțiune de secundă, știind că răspunzi pentru oamenii din spatele tău. „Nu oricine poate să fie pilot. Trebuie să fii stăpân pe tine, să înveți foarte mult și să știi să conduci o echipă.”

Performanță în limita posibilităților

Echipa se antrenează în Germania, Franța, Elveția și Austria. Datorită antrenorului Paul Neagu, există o cooperare cu nemții și echipa noastră poate participa la antrenamentele lor. Statul român sponsorizează acest sport cum și când poate: „Avem asigurate deplasările, masa, materialul de concurs. Doar că boburile până acum nu au fost performante. La Mondialele de seniori, Germania ne-a pus la dispoziție un bob al lor și s-a simțit diferența.” Altfel, nu ar fi avut o asemenea performanță. Dar Maria este acum oprimistă pentru că recent Ministerul, Federația și Clubul CSO Sinaia au făcut eforturi și au achiziționat cel mai rapid bob de pe piață. „Acest bob va face diferența în orice clasament!”, mi-a spus Maria încântată.

Sacrificii? Nu există!

Am aflat că momentul cel mai greu din cariera Mariei a fost în 2013, la calificarea pentru Jocurile Olimpice. „Am început cu o răsturnare pe cea mai grea pârtie din lume, cea din Altenberg, Germania. A fost o ceață groaznică. Iar acest eșec ne-a urmărit tot sezonul. La toate cursele am alergat după puncte și ne-am calificat in extremis.”

„Nu pot trăi fără sport”

În zilele cu antrenamente, Maria petrece mai bine de șase ore la sală sau pe stadion. Am întrebat-o ce hobby-uri are și, inițial, nu a ieșit din aria sportului: ping-pong, baschet, înot. După care și-a amintit că-i place să facă dulciuri și să se ocupe de croitorie: „Dacă nu-mi place o haină, pun mâna pe foarfecă, mă duc la mașina de cusut și o fac ca nouă!“, mi-a spus mândră Maria.

„Mama e modelul meu în viață”

Maria este foarte atașată de mama ei. Îi este recunoscătoare că, datorită ei, știe germană și că a ghidat-o să le facă pe toate: „Când îi aud pe părinţii din ziua de azi că nu e timp şi de şcoală, şi de sport, eu zic că nu-i adevărat. Trebuie doar disciplină, ordine în gânduri și priorităţi. Mie mama îmi spunea să nu vin cu notă sub zece la germană, că altfel nu mai merg la sport!”

Randamentul ține de echipă

Maria luptă să fie cea care merge cu bobul de patru pentru România. Mai mult, „ca orice sportiv, întâi visezi să participi la Olimpiadă, iar apoi, să câştigi titlul olimpic.” Dar spune că e realistă, fiindcă pentru asta, pe lângă bobul performant, au nevoie de o atletă care să fie împingătoare, ca timpul de start să fie mai bun. Andreea Grecu dorește să devină și ea pilot, iar Mariei îi lipsește o profesionistă. „Atletele românce nu vor să facă bob. Echipajele germane, americane, canadiene au în spate medaliați olimpici la atletism. Campioana mondială are o medaliată cu aur la suta de metri! Din păcate, în România sportivii sunt îndoctrinaţi să rămână doar în atletism.”

Un bob de patru

Anul acesta, se încearcă implementarea bobului de 4 feminin. Maria are echipă cu Erika Halai (săritura în lungime), Andreea Grecu, Olivia Vild (atletism). Rezervele sunt Alina Diniță (rugby feminin) și Dana Voicu (aruncarea discului).

Citește și:

Laura Badea: Campioană în sport și în viață

Vladimir Draghia: Sportul m-a invatat ce inseamna munca

Personalitatea se citeste în sportul practicat

Articol preluat din ediția de februarie 2016 a revistei Femeia.

Text: Corina Matei     

Foto: Mihai Nicolae

Machiaj și coafură: Ana-Maria Tătucu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus