Esti aici
Femeia.ro > Cariera > O femeie cu bune maniere

O femeie cu bune maniere

„E vorba de un set de convenții care te ajută să navighezi mai ușor în apele relațiilor interumane“, crede Mona Silvia Timofte. Tânăra de 33 de ani pune umărul la acea igienizare socială ce face oamenii să se înțeleagă bine, aducându-i la un loc pe tărâmul bunelor maniere.

S-a aflat constant între artă și științe exacte, descoperind că le poate face cu succes pe amândouă. Ultimii doi ani de liceu i-a studiat în America, unde a mers cu o bursă pe aceeași dublă specializare. A învățat acolo că trebuie să oferi comunității și că e necesar să te simți în competiție doar cu tine însuți. La vârsta majoratului, s-a întors în România cu convingerea să genereze și la noi o schimbare.

Deși urmase un program de bacalaureat internațional, sistemul nostru de învățământ nu i-a echivalat studiile. Și-a luat un an să afle ce vrea să facă mai departe și a pornit din nou în căutări, de data asta pe meleaguri britanice, unde s-a specializat în ceramică și design. La întoarcere, convinsă de alții că e greu ca artist în țară, a ajuns să creadă că viitorul ei este într-o bancă, dar, odată licențiată ca economist, a fost și mai determinată să meargă pe calea artelor. A reușit, iar azi împărtășește altora din ceea ce știe.

Ucenicie la bunica

„Mama mamei era pe jumătate grecoaică și pe jumătate unguroaică, născută la Brăila în anii ’20. A crescut cu ajutoare în casă, într-o familie înstărită în care se vorbea franceza, iar atmosfera era guvernată de bune maniere.“ Fascinată de mică de aura trecutului, poveștile bunicii au venit mănușă pe firea Silviei. „Punea mult accent pe bunele maniere la masă.

Am o placă pe care pot să o spun fără să respir: nu te uita în ochii celorlalți când mănânci, nu te uita în farfuria celuilalt, du furculița la gură, nu gura la furculiță, nu sorbi, nu plescăi, nu vorbi cu mâncare în gură, ia coatele de pe masă, stai dreaptă, ține mâinile pe lângă corp, nu sufla în ciorbă, nu înclina farfuria înspre tine, nu pune mâinile slinoase pe pahar.“ Aceste povețe s-au prins de ea și au dat roade. De câțiva ani, mulți tineri aleg să meargă la lecțiile de bune maniere susținute de lectorul Mona Silvia Timofte în cadrul Fundației Calea Victoriei din Capitală.

Cine vrea să învețe

La cursuri vin cei interesați și de celelalte evenimente de dezvoltare personală derulate la fundație. Sunt majoritatea tineri, angajați în companii mai mici sau mai mari, care, din cauza programului aglomerat, nu au avut timp după terminarea studiilor să își dezvolte anumite zone de interes. Cursurile sunt interactive, se desfășoară în mai multe întâlniri, seara sau sâmbăta, fiecare durează cam două ore și jumătate și costă 25-40 de lei. Pentru participanții studenți și elevi, fundația acordă și burse.

În discuții apar numeroase cazuri practice. Întrebările curg… „Mi s-a întâmplat așa, cum să reacționez? Data trecută am vorbit asta, între timp m-am confruntat cu situația…“ Răspunsuri sunt pentru toate curiozitățile. „Creăm schimbare în jurul nostru prin felul în care ne comportăm. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu două e un început. Pot să fac primăvară cu tinerii cu care lucrez.“

A avea școală, a avea bun-simț

Ce sunt, de fapt, bunele maniere? „Sunt ca o limbă străină pe care tu o înveți, interlocutorul tău o știe și, chiar dacă veniți din medii diferite, aveți experiențe și valori diferite, vă ajută să vă înțelegi și să vă derulați viața astfel încât să fie bine pentru toți. Bune maniere înseamnă să respecți comunitatea din care faci parte, că e profesională, academică sau cea din blocul în care locuiești.

Este bun-simț și un pic mai mult de atât. Dar măcar atât“, spune ea. „Bunicul meu era de la țară. Când a întâlnit-o pe bunica, avea 17 ani și, chiar dacă nu știa ce furculițe se potrivesc cu un anume fel de mâncare, nu se grăbea, ci trăgea cu ochiul și imediat prelua – sau o întreba pe ea. „Cred că ar trebui încurajată această dorință de a fi curios într-o manieră sănătoasă, spre a face lucrurile și altfel.“

Salutul se învață greu

Bazele bunelor maniere, valabile în urmă cu o sută de ani, sunt aceleași. Bunăoară, a saluta nu e niciodată demodat. Cu toate acestea, se prinde cel mai greu. „Asta cu furculițele mi se pare că se învață repede, dar să ai gestul reflex de a spune bună ziua sau la revedere… dacă nu s-a prins la un moment dat, trebuie să muncești ca la olimpiadă.

Să salut e una din primele reguli, nu pentru că îți fac cine știe ce favoare, ci înseamnă că recunosc că tu exiști în fața mea, că nu am trecut pe lângă tine și tu ești aer. Dacă învățăm bună ziua, o să învățăm după aceea și mulțumesc, apoi cu plăcere.“ În ceea ce privește salutul, există câteva nuanțe. Regula este cea a salutului, nu a formulei! „Dacă într-o zonă se poartă să spui sărut mâna bunicilor din sat, preiei acest lucru, te adaptezi, dar nu o duci la extrem. Dacă se și pupă mâna bunicii, nu o faci dacă nu te simți confortabil“, explică ea.

Silvia mai definește bunele maniere ca o negociere frumoasă, nu în sensul de compromis, ci în sensul că fiecare își negociază capacitatea de a avea răbdare, de a-l înțelege pe celălalt. Condiția este să nu fie doar o aplicare automată, ci să simți să spui acel bună ziua și pentru că ție îți place să ți se spună. Ar fi totuși ceva legat de bune maniere la care Silvia face rabat uneori? „Nu e frumos să mănânci pe stradă, problema e că îmi plac mult covrigii și, dacă nu îi mănânci calzi, nu mai sunt buni. Atunci, tentația este foarte mare“, recunoaște ea.

Pasiunea ei, gențile

„Dintotdeauna mi-au plăcut gențile, așa cum unora le plac magneții de frigider, altora pantofii sau mașinile.“ A pierdut șirul celor pe care le-a făcut. Le-a vândut la târguri, în mediul online, dar și prin intermediul unor magazine sau din vorbă în vorbă. Specificul lor este că sunt create din materiale naturale, de proveniență românească.

A căutat în toată țara, iar când a găsit undeva în Satu Mare, a cumpărat in, bumbac, cânepă, din care are și acum. A fost ocupată cu cursurile și le-a lăsat deoparte, dar promite să creeze din nou la vară. Gențile Silviei, astfel se numește proiectul său, sunt decorate cu migală și pictate de mână. „Partea de decorat îmi lua și 7-8 ore, pentru că aveam ambiția să pară pictate profesional.“

Citește și:

Manierele la spectacol

Codul manierelor elegante in pat

Codul bunelor maniere la plaja

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.17/30.04.2015

Autor: Lidia Năstase

Sursa foto: Radu Vintilescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus