Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Oameni în slujba celor ce au nevoie: Transcriptorul nevăzătorilor

Oameni în slujba celor ce au nevoie: Transcriptorul nevăzătorilor

Fiecare om are dreptul să lupte pentru o viață mai bună. Dar mulți au nevoie de un ajutor, de un sprijin. Atunci apar câteva persoane deosebite, care luptă cu obstacolele vieții… în slujba celorlalți. Pur și simplu.

Transcriptorul nevăzătorilor

Gabriela Pușcașu (60 ani) lucrează de o lună și jumătate la transcrierea manualului de istorie de clasa a VIII-a. „Ăsta va avea șase volume în Braille“, îmi spune ea și-mi arată pe calculatorul ei fidel programul de transcriere pe care îl folosește de mai bine de zece de ani. Un singur manual de 175 de pagini „în negru“ este transcris, în Braille, în șase volume de 140 de pagini fiecare: o pagină A4 obișnuită înseamnă patru pagini în alfabet Braille.

Gabriela primește cartea necesară (beletristică, manual, carte de specialitate etc.) scanată negru sau color, pagină cu pagină, apoi o transferă din Word, pe calculator, în sistemul Duxbury Braille Translator. „Sistemul de transcriere Braille de acum, povestește ea, este, din păcate, mai primitiv decât cel folosit anterior.“ Nu transcrie multe semne, diverse formule, chiar dacă are alte îmbunătățiri față de versiunea mai veche. „De exemplu, nu putem să transcriem manualele de chimie la justa lor valoare“, așa cum se putea face înainte, adaugă ea, fiindcă programul actual nu dispune de anumite detalii necesare formulelor chimice.

După ce termină de transcris un volum în limbaj Braille, Gabriela îl aranjează în pagină și îl corectează  la prima mână. Apoi tipărește volumul, numit șpalt, pentru un corector nevăzător. Colegul nevăzător face corectura finală. De acolo, textul final este introdus într-o mașină de tipărit Braille din care, pe o foaie de circa 140-160 g/mp, perforată pe margini pentru a rezista presiunii şi a nu fi străpunsă, vor ieși metri de pagină găurită față-verso. Respectivii metri de pagină vor fi introduși în altă mașinărie de tăiat, ce prinde pagina pe margini și o taie frumos pe laterale și la mijloc, pentru a alcătui volumul final. Acesta este legat apoi în coperte de carton și spiră tot de un coleg nevăzător.

Cunoaștere pentru orbi

Meseria de tehnoredactor în limbaj Braille este una dificilă, necesită atenție la detalii, răbdare și cunoștințe din multe limbi străine. Gabriela, una dintre cele mai vechi angajate ale Tipografiei Braille din cadrul Asociației Nevăzătorilor din România, știe foarte bine trei limbi străine (engleză, franceză și germană), are cunoștințe solide de fizică, matematică, geografie, istorie și limba și literatura română și este obișnuită să lucreze singură perioade lungi, fiindcă, de obicei, tinerii care vin să-i fie colegi pleacă relativ repede, spre orizonturi mai largi.

„Eu în schimb ador ceea ce fac. Simplul gând că munca mea va rămâne în urmă și va ajuta sute de persoane nevăzătoare din țară mă umple de bucurie. Sunt mai puțin de zece școli speciale în România. Copiii ăștia au și ei nevoie de manuale și cărți cu povești, iar eu le pot oferi asta“, spune cu mândrie.

Iar pe lângă cărțile necesare copiilor și profesorilor cu deficiențe de vedere, Gabriela a lucrat lunar la revista Litera noastră, care apare atât în scriere Braille (în 280 de exemplare), cât şi „în scris obişnuit“, pentru slab văzători şi văzători (în 200 de exemplare), trimestrial, fiind subvenţionată prin Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Normali în felul nostru

Gabriela, de formație analist programator, a avut un șoc inițial, când s-a angajat la tipografie. Aici a intrat în legătură pentru prima dată cu o persoană nevăzătoare, iar când a ajuns acasă, „am închis ochii pentru câteva secunde, nu minute, și am încercat să-mi dau seama ce înseamnă să trăiești în întuneric. Nu am reușit nici până azi să îmi dau seama cum este, dar știu că munca mea contează“, iar după programul de muncă, ajunge acasă împăcată cu sine c-a mai trecut o zi plină de semnificație, nu pentru ea, ci pentru alții mai puțin norocoși.

Anul acesta se va pensiona și încă nu s-a gândit ce va face pe urmă, „pentru că simt că încă pot să fac asta ani buni de-acum încolo“, dar asta nu mai e doar decizia ei. În viața de zi cu zi, a descoperit că persoanele nevăzătoare sunt extrem de inteligente și are prieteni printre ei. Acasă are un soț înțelegător, cu care călătorește în lume, când are concediu, și un băiat bun, „care s-a angajat în Germania după ce a terminat masterul, fiindcă asta a vrut el“.

Cămăruța cu igrasie pe tavan aflată la etajul 1 al asociației, pe strada Vatra Luminoasă, n-o deranjează deloc. Are un birou și un calculator, e înconjurată de mii de pagini de text „normal“ și Braille, află zilnic ceva nou din munca ei, iar toate astea îi convin de minune.

Citește și:

Vârsta a treia: iubire, grijă, recunoștință

3 femei care au grijă de copilul tău

Din grijă pentru oameni

Articol preluat din ediția de septembrie 2016 a revistei Femeia.

Text: Nicoleta M. Dumitrașcu

Foto: Radu Vintilescu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus