Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Rodica Lazăr, dragoste fără ştampilă

Rodica Lazăr, dragoste fără ştampilă

Actriţă de teatru şi film, Rodica Lazăr a avut în 2015 o perioadă de graţie. Roluri importante, premii, festivaluri. La anul? Şi mai bine, şi mai frumos.

Are aproape 40 de ani, s-a născut în Oneşti şi a început, ca toate fetiţele născute după Nadia Comăneci, prin  a face gimnastică, apoi balet. La un moment dat însă, și-a dat seama că, fără să vrea, învăța toate serbările pe de rost. Și-i plăcea. A dat la teatru, a intrat și a început o poveste lungă și frumoasă, cu multe roluri pe scenă, dar și în filme.

O treaptă

A debutat în film cu rolul Rachel din  filmul Amen al lui Costa-Gavras. A jucat în Tinerețe fără tinerețe al lui Francis Ford Coppola și Une place parmi les vivants al lui Raoul Ruiz. Sigur ai văzut-o în Aniela ori Îngerașii la televizor sau pe scena Teatrului Bulandra în Îmblânzirea scorpiei ori în Lear(a). Primul rol principal de film a fost în Carmen (regia Doru Nițescu), iar cel mai recent succes este Ramona din scurtmetrajul omonim al lui Andrei Crețulescu, câștigător al unui premiu la Cannes. La 37 de ani, se poate spune că e ceva!

Anul acesta a fost unul plin pentru dumneavoastră: roluri mari în trei premiere de lungmetraj, un premiu la Cannes cu scurtmetrajul lui Andrei Crețulescu. Se poate spune că e un apogeu al carierei sau o treaptă?

Înspăimântătoare întrebare! Desigur, sper că e doar o treaptă, că e un moment care să-mi aducă altele.

Aveți un CV impresionant, ați lucrat cu nume mari ale regiei de film din țară și din lume. Știu că fiecare regizor lucrează în felul lui. Un actor român se simte cumva mai inhibat alături de Zeffirrelli decât atunci când lucrează cu Puiu, de exemplu?

Dacă te simţi inhibat ca actor în faţa unui regizor, ai pierdut partida. Cel mai probabil, nu o să ajungi să lucrezi cu el. Te poţi simţi intimidat în faţa unui nume mare, e adevărat, dar ai face bine să depăşeşti repede momentul ca să-ţi vezi de treaba ta.

Ați renunța vreodată la teatru pentru a face exclusiv film?

Pentru o vreme, poate. Sper să le fac în continuare pe amândouă.

În viața de zi cu zi, vă influențează rolurile interpretate?

Temporar. În măsura în care probez diferite lucruri când mă gândesc la un nou personaj – bunăoară, un anumit mod de a mânca sau a merge. Dar astea sunt doar nişte etape. Pe de altă parte, cu fiecare rol, afli lucruri noi, inclusiv despre tine – așadar, poţi fi influenţat uneori.

Aflată într-o situație orecare, vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiţi: asta e ca în piesa ori filmul cutare?

Mi se întâmplă să-mi dau seama că am spus o replică dintr-un film sau o piesă de teatru nu ca citat, ci pur şi simplu.

Un celibat

E ciudat, mi-am zis, ca în România mireselor – parcă toate femeile, de la 16 la 80 de ani, se visează în rochie de mireasă – să mai fie celibatare convinse. Am citit într-un interviu că Rodica Lazăr nu vrea cu niciun chip să se căsătorească în stilul clasic. Nici măcar pentru o rochie de mireasă (sau tocmai din cauza ei). Pentru că dragostea poate fi adevărată până la adânci bătrâneți și fără hârtie ștampilată.

Sunteţi o celibatară convinsă.

Ha-ha! Nu ştiu de unde aţi aflat asta. Da, prefer să fiu pe picioarele mele.

De ce o femeie nu poate fi independentă şi pe picioarele ei trăind cu bărbatul iubit?

Eu am trăit, trăiesc şi voi trăi cu bărbatul iubit. Nu sunt de părere că nu trebuie să fii alături de bărbatul iubit, doar că nu găsesc necesar să semnez o adeverinţă la sfatul popular, atâta tot. Și să te îmbraci mireasă…

Așadar, îndrăgostită…

Da! Se poate altfel?

O minune

Este Maria Dora, fiica în vârstă de aproape opt ani a Rodicăi Lazăr. Spre deosebire de mamă, fata ar vrea să fie mireasă. Ori prințesă, nu s-a decis încă. Sau poate magician… Se mai gândește. Cu personalitate puternică și zâmbet cuceritor, privește cu ochi critic performanțele mamei.

Cum vă împărţiţi timpul ca să staţi mai mult cu fiica dumneavoastră? E greu?

Găsesc întotdeauna timp să stau cu fiica mea. E adevărat, se întâmplă să fii plecat zece zile în turneu ori să filmezi trei săptămâni în afara Bucureştiului. Dar există perioade când ai mult timp liber şi cumva se compensează. Sper!

Orice-ar fi!

Există ceva, orice, pentru care ați renunța la un rol pe care vi-l doriți?

Dacă e un rol pe care mi l-am dorit din tot sufletul, cred că o să-l fac orice-ar fi!  Refuz să cred că e ceva ce trebuie să ți se întâmple și nu ți se întâmplă!

Citește și:

Pavel și Ana Maria Popescu: Împreună jucăm meciul vieții

Ana Lungu: Autoportretul unei fete cuminți

Iulia Preda, mână-n mână cu natura

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.32/13.08.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Radu Vintilescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus