Becul electric, așa cum îl folosim astăzi, a fost inventat de Edison la sfârșitul secolului XIX, iar principiul bateriei electrice, de Volta, pe la sfârșitul secolului XVIII.
E adevărat, până la ei, o mulțime de alți oameni de știință au făcut câte ceva. Iar primul care a înțeles ceva despre energie a fost Tales din Milet, care a observat cum chihlimabrul frecat cu o bucată de pânză atrage bucățele de bumbac și lână. Era energia statică. Se pare însă că totul a început cu mult înainte. Și este destul de misterios, pentru că ar fi trebuit să existe o continuitate, nu?
Bateria din Bagdad
Teracotă și cupru
În 1938, Wilhelm Konig, directorul Muzeului Național al Irakului a găsit în depozite un grup de artefacte ciudate, descoperite, după cum spuneau etichetele, într-un sat de lângă Bagdad. Acestea erau practic niște vase de teracotă, ca urâțele – probabil acesta fusese motivul pentru care nu prezentaseră interes – de aproximativ 13-15 cm înălțime, o grosime de 7-8 cm și o gură de aproximativ 3 cm diametru. În interior, se află un ciliondru din cupru prin care trece o tijă de fier subțire. În partea superioară, tija de fier este izolată de discul de cupru prin prize de bitum, astfel încât tija trece prin centrul cilindrului de cupru fără să îl atingă.
Ciudat, dar funcționează
Konig a publicat doi ani mai târziu o lucrare în care demonstrează că vasele de teracotă sunt, în fapt, celule galvanice (baterii) folosite pentru galvanizareea argintului cu aur. Multă vreme demosntrația lui Konig a fost considerată simplă speculație. Dar experiențele-reconstituire au demosntrat că bateriile de la Bagdad funcționează. Poate de aceea dr. Paul Craddock, expert în metalurgia Orientului Antic, de la British Museum, a declarat: „Sunt niște lucruri ciudate, care reprezintă una dintre enigmele vieții.”
În 1940, Willard Gray, inginer la laboratorul General Electric High Voltage din Pittsfield, statul Massachusetts, a demonstrat ipoteza că aceste obiecte ar fi baterii, printr-o reconstrucție a vasului descoprit în Bagdad. A folosit sucul de struguri ca electrolit şi a obținut jumătate de volt de electricitate.
Becul din Dendera
Zeii cei darnici
Înainte de toate, să amintim o curiozitate despre iluminarea piramidelor: nicăieri nu există urme de fum. Or fi trecut ele câteva milenii, dar urmele fumului scos de torțe ar fi trebuit să se vadă încă. De aici până la presupunerea că zeii egipteni le-ar fi „dăruit“ supușilor becul electric (cam cum a făcut Prometeu cu focul) nu a mai fost decât un pas.
Simboluri ale vieții
Cercetând basoreliefurile și hieroglifele din Templul zeiței Hathor din Dendera, arheologii au descoperit niște desene curioase: un bulb mare, cu ceva semănând a filament înăuntru, sprijinit pe un fel de fasung. Egiptologii resping ideea becului. Ei spun că sunt doar niște simboluri: bulbul este de fapt o floare de lotus (care semnifică transformarea, renașterea), filamentul este un șarpe (ferilitate, energie, viață), iar fasungul este de fapt un stâlp djed (coloana vertebrală a lui Osisris, stabilitatea). Sigur, spun alții, sunt simboluri. Dar dacă exact acele „daruri ale zeilor“, inexiplicabile altfel au fost explicate prin simboluri?
Există oameni de știință care susțin că în piramide nu există suficient oxigen pentru ca torțele să poată arde. Iar teoria oglinzilor care captează razele solare poate fi ușor desființată de practică. Și atunci? De unde lumina?
Electron sau… rășină?
Cuvintele electric și electricitate au apărut scrise pentru prima dată în tratatul Pseudodoxia Epidemica, a lui Thoma Browne, în 1646. Cuvântul fusese inventat de omul de știință englez William Gilbert, care a reluat experimentul lui Thales din Milet. Și cum chihlimbarul (o rășină) în greacă este elektron, de aici a apărut electricus, adică al chihlimbarului (referindu-se, evident, la proprietatea acestuia).
Primele manifestări ale electricității observate de om au fost fulgerele și… peștii electrici. Până să reușească să le explice, au presupus că vin de la zei!
Citește și:
- Animale fantastice sau ciudățenii adevărate?
- Fenomene inexplicabile
- Cucuteni, cea mai veche civilizație
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.42/26.10.2017
Autor: Irina Tudor Dumitresu
Sursa foto: pixabay
