Amintește-ți cât de greu ți-a fost ție. De ce să treacă și ea/el, copilul tău, prin asta? Lumea s-a schimbat, prejudecățile au mai dispărut, să profităm de ocazie și să-l ajutăm să facă acești primi pași.
Odată cu pubertatea, zi după zi, copilul devine om mare. Cu (chiar fără să-și dea seama) dorințe sexuale. Și nu din pricina „avalanșei de informații cu tentă sexuală“, ci pentru că așa zice corpul și hormonul asociat. Între 9 şi 11 ani, fetelor, mai grăbite, încep să li se dezvolte sânii, le creşte părul pubian, iar 2-3 ani mai târziu se instalează menstruaţia. Băieții, mai leneşi, încep să se transforme în jurul vârstei de 12-13 ani. Li se îngroaşă vocea, apare pilozitatea (ca urmare a secreţiei de testosteron) şi începe să se dezvolte masa musculară (mai ales în zona umerilor, care devin mai laţi).
Primele discuții serioase
Te-a întrebat cel puțin de o sută de ori până acum, încă de pe la 4-5 ani, cum vin copiii pe lume. I-ai spus adevărul, îți va fi mai ușor. Te-ai eschivat, abia de-acum o să simți greutatea unei astfel de discuții. Pentru că el/ea nu te va mai întreba nimic, s-a lămurit între timp, ba chiar va refuza discuția pornită de astă dată de tine. Va trebui să cauţi momentul potrivit. În nici un caz într-un cadru organizat, cu tema dezbaterii dinainte anunţată. Ar fi bine să vină de la sine, să se potrivească, de pildă, cu avertismentul (îi spun eu aşa, dar nu-i nevoie să sune ca un avertisment!) că dezvirginarea nu e deloc simplă, romantică, pasională. Să vină vorba şi despre faptul că sexul presupune şi risc, anumite boli care se transmit nu numai când faci sex normal, iar sarcina apare doar atunci când faci sex normal neprotejat. Şi tot aşa.
Primele preocupări
După vârsta de opt ani, trebuie să înceapă astfel de discuții. Copiii se amuză grozav, chiar și pe la 10-12 ani, când pronunță cuvintele sex, erecție, ca să nu mai vorbim de penis sau pubis. Trebuie să înțeleagă că toate sunt cuvinte ca toate cuvintele, că nu e nimic rușinos nici în cuvinte, nici în actul în sine. Vorbeşte-i natural, fără reţineri, fără a roşi, fără prea multe metafore. Altfel se va informa de pe net sau de la copiii mai mari din parc. Și e mai bine să ştie cum stau lucrurile de la tine (cu explicaţii clare), nu de la ceilalţi (cu chicote şi/sau exemplificări stângace).
Primele încercări
Urmărește-ți cu atenție copilul și, chiar dacă nu-ți spune – nu te aștepta să vină și să te anunțe triumfător(oare): nu mai sunt virgin(ă)! –, arată-ți mereu disponibilitatea cu o glumă și-o vorbă bună.
De (prim) ajutor
Fetele trebuie să ştie ce înseamnă menstruaţia, ce efecte are şi mai ales care sunt manifestările fizice şi psihice în perioada respectivă. E bine, în aceeaşi măsură să ştie că sânii sunt frumoşi, chiar şi când cresc „prea repede“. E bine să-i povesteşti fetiţei tale despre toate aceste transformări, dar în etape, nu ca pe o lecţie de sexologie.
Băieţii ajung curând să se obişnuiască cu noile transformări, ba chiar să se creadă adulţi mult mai devreme. Şi să „vrea să-şi ia viaţa în propriile mâini“. E bine ca mai degrabă tatăl să-i povestească despre transformările cu pricina, iar tu să încerci să-l convingi că nu se fuge de-acasă după primul bărbierit. Chiar dacă nu va lăsa să se vadă, îţi va mulţumi că-l „obligi“ să mai fie puţin copil.
Dacă ai reuşit să comunici, până la pubertate, cu copilul tău în mod firesc despre acest subiect, îţi va fi mult mai uşor şi de acum încolo, când hormonii încep să-i complice viaţa.
Noaptea pubertății
La pubertate, organele genitale încep să funcţioneze aproape de capacitatea normală. Apar astfel erecţiile/excitaţiile nocturne. La băieţi, situaţia e puţin mai complicată, pentru că erecţia nocturnă este urmată, nu de puţine ori, de ejaculare (poluţie). Copilul se sperie, crezând că e anormal.. Este imposibil să nu observi asta, aşa că încearcă să-i explici ce i se întâmplă – dacă nu direct, măcar lasă la îndemâna lui o carte, revistă sau pagină de calculator deschisă unde este vorba despre aşa ceva!
Şi fetele, şi băieţii ar trebui să ştie ce se întâmplă cu partea adversă, să spunem aşa. Nu de alta, dar e bine să nu verifice singuri chiar la 12 ani.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.41/19.10.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay