Telefonul și bunele maniere

Când e supărat sau nu mai are răbdare, ne punem hainele de exploratori și plecăm în noi aventuri prin oraș. Are un an și șase luni, e curios, voluntar, nu vrea să fie luat în brațe, îi plac rațele, tramvaiele și să se plimbe cu metroul. De când explorăm orașul împreună, am împrumutat din curiozitatea lui și observ detalii pe care altădată le treceam cu vederea: ce culoare au pantofii oamenilor, forma dalelor de piatră pe stradă sau ritmul în care copacii înmuguresc. Prin ochii lui încă inocenți văd și singurătatea celor din jur, alienarea, agresivitatea, refugierea în lumi virtuale și lipsa de empatie. Această latură a lumii, tristă și detașată emoțional, dependentă de ecrane și de validarea pe rețelele sociale, mă sperie și mă face să mă gândesc că bunele maniere, timpul petrecut în tihnă, fără tehnologie, alături de cei dragi și conversațiile cu miez nu își mai au de mult rostul. Aș vrea să îi pot explica copilului meu mult mai multe decât înțelege acum și să îl ajut să vadă virtuțile echilibrului, armoniei și ale politeții în viață.

Mi-ar plăcea ca băiatul meu să știe că:

A-i oferi atenția ta celui cu care vorbești este un semn de respect și că SMS-urile, mesajele sau postările pe Facebook pot aștepta. A sta pe telefon când ești împreună cu cineva transmite un mesaj indirect că acea persoană nu este destul de importantă sau de interesantă.

A petrece timp la telefon într-o conversație lungă și gălăgioasă atunci când ești cu cei dragi sau cu colegii la masă este ca și cum ai vorbi în șoaptă pe la spatele cuiva. Momentele relevante, înțelegerea și comunicarea se construiesc față în față.

Discuțiile intime, reproșurile și certurile nu își au locul într-o discuție telefonică într-un spațiu public – în restaurant, în mijloacele de transport în comun, când suntem la casă la supermarket. Protejarea intimității noastre și a celui cu care vorbim este o dovadă de respect, empatie și bună-cuviință.

A întrerupe pe cineva care are o discuție importantă la telefon este la fel de nepoliticos ca a-ți petrece tot timpul la un party pe o canapea în lungi conversații pe WhatsApp sau navigând pe internet.

La teatru sau în orice sală de spectacol, ne arătăm respectul pentru artiști nu doar prin aplauze, ci închizând telefonul și făcându-l uitat pentru câteva zeci de minute într-un buzunar sau într-o geantă.

Într-o sală de curs, la doctor, în biserică, atunci când suntem la un interviu sau avem o întâlnire importantă, telefonul este mereu pe modul silențios.

Tehnologia nu își are locul în timpul unei întâlniri romantice cu persoana dragă. Nu e nimic mai alienant decât să fii martorul tăcut al unei conversații la telefon sau să stai într-o liniște apăsătoare în timp ce companionul tău trimite mesaje pe bandă rulantă. 

Nimic nu e mai prețios decât timpul petrecut cu cei dragi creând amintiri în absența ecranelor și a telefoanelor.

Citește și:

• O femeie cu bune maniere
• Bunele maniere încă din fașă
• Bunele maniere la birou

Articol preluat din ediția de aprilie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Mona-Silvia Timofte
Foto: pixabay